Sint o ...

Baba comunista. Nu eu, ci personajul cartii lui Dan Lungu, unul din cei mai apreciati autori contemporani. "Baba", Emilia, este o simpla fata de la tara care reuseste sa ajunga la oras si sa-si gaseasca de munca intr-o fabrica. Are si ea la randul ei o fata ce devine inginer si pleaca in Canada. Dupa caderea regimului, fata o suna pentru a-si anunta nunta cu un canadian si venirea in Romania.

Credeati ca e o simpla poveste anosta despre noi, cei ramasi in tara, si ei, cei plecati prin straini? Dan Lungu face ca romanul sau sa fie mai mult de-atat: te face sa razi cu un ochi si sa plangi cu celalalt. Te face sa vezi si albul si negrul din situatii, te pune in papucii mai multor personaje si te obliga sa mergi pe strada chiar daca e incomod sau prea comod.

Daca ati prins perioada 85-89 in deplinatatea facultatilor mentale (adica peste 7-8 ani), s-ar putea sa zambiti tamp la unele dialoguri din carte. Daca nu i-ati ascultat niciodata pe parintii voistri aducandu-si aminte de cozi, lapte, mita la magazin, portocale, bancuri spuse in soapte si Kent, atunci cititi cartea si poate ca va va veni cheful.

Daca ati trait insa pe deplin in comunism, daca v-a placut sau l-ati urat, daca nu ati inteles niciodata ideologia, daca doar ati auzit vag de Ceausescu si daca va aflati intr-o librarie, intrebati de Sint o baba comunista! ce
a aparut in aceasta primavara la editura Polirom, in colectia Ego.

Recomandare: cititi-o cu parintii alaturi. Daca nu, macar cu o cutie de lapte "moderna". Trageti voi singuri concluziile dupa.

Recomandare 2: dupa ce ati terminat, daca inca mai pastrati un strop de melancolie sau curiozitate va recomand un blog premiat pentru initiativa: Igu