Daca as fi fost studenta, chiar si la master, astazi ar fi fost o zi cam "nasoala". De fapt, cam toata perioada ianuarie - februarie ar fi fost o perioada cam "nasoala". Stiti de ce? Pentru ca e SESIUNE.
De cateva zile, pe la munca, varia parinti cu proaspeti boboci de facultate vorbesc numai despre greutatea examenelor la cafeaua de dimineata. Cand stai si-i asculti fara sa fii implicat, incepi usor usor sa-ti aduci aminte si sa-mi aduc aminte de toate cele 7 (hai 8 daca o punem si pe cea din vara anului IV) sesiuni prin care mi-a trecut creierul de-a lungul celor 4 ani de Jurnalism.
Man, it was a blast! La un an de la terminarea facultatii, cand ma uit in urma si ma gandesc la anii aia, ma ia cu melancolie. Parol! Mi-e dor de noptile cand ma culcam la 12, ma trezeam la 5 si-mi faceam reprosuri ca nu m-am trezit mai iute sa mai citesc un capitol, doua din materii care oricum nu-mi spuneau nimic.
Schemele de comunicare de la Stoica, formulele de la Tehnici mediatice, bucati de istoria presei la Zas, teorie, teorie, teorie si, oare, v-am spus, teorie?? Ce mai studiam dom'le, cu cateva ore inainte de examen!
Cea mai funny intamplare petrecuta intr-una din sesiuni, cred cea de iarna din anul 3, s-a derulat cam asa. Subsemnata, neprezenta la o buuna bucata din cursurile de comunicare ale prof. Stoica, a rugat frumos si cu muulta ardoare una dintre colegele constiincioase (God bless you, Monica) sa-i imprumute pentru 15 minute cursurile de peste an pentru un xerox. Zis si facut. Domnisoara mi-aduce cursurile, fata de treaba, le pune in ordine cronologica. Mandea, se duce la xerox. Baiatu de la xerox face copii, dar le separa cele care erau scrise doar pe o pagina si cele fata verso. Eu n-am stiut asta pana cand am ajuns acasa. Tacticos, deschid mapa, scot foile, dar uit un amanunt major ce urma sa-mi curme linistea dupamiezii de invatare: un amarat de geam deschis.
M-am asezat la masa, mi-am potrivit toata papetaria necesara pe birou, dar, bineinteles, ca am uitat sa inchid geamul. Curent + geam tembel + foi neprinse lasate pe birou = dezastru intr-o fractiune de secunda. In acel moment a intrat maica-mea in casa si ce-a vazut:
- pe tot holul si covorul din camera foi imprastiate;
- papagalul inlemnit in cusca de spaima din cauza bufnetului usii de la bucatarie care se trantise "de toti banii";
- je, urland in hohote in mijlocul camerei "Copiile mele!!!!"
Nelamurita, maica-mea ma intreaba ce s-a intamplat. Ii explic de curentul produs, de foi, de cursuri si ea-mi raspunde senin: si ce, nu poti sa le pui in ordine la loc? NU, nu pot.
Pentru ca Monica nu isi numerota niciodata foile de la cursuri si scria pe 99% din suprafata unei pagini albe.
O seara am stat la 4 maini sa citim si sa invatam pentru examenul de a doua zi, punand in ordine xeroxurile de la colega mea.
O trasatura care mi-a marcat existenta in facultate a fost faptul ca n-am putut invata niciodata de pe xeroxuri. Odata facute, puneam mana si rescriam cursuri intregi, nu neaparat pentru copiute, ci pentru ca nu retineam nimic daca subliniam pur si simplu ideile pe foile gri-inchis de la Stef. Problema a fost in anul II cand am avut o obsesie pentru un pix negru ce scria sublim, fara sa-l apas, fara nimic. Pur si simplu scria. Eram creativa rau cu pixul ala. Efectele dependentei le-am descoperit in mijlocul sesiunii cand am realizat ca pe foile pe care scrisesem fata verso cu pixul respectiv nu se mai intelegea nimic, intrucat pasta trecuse pe partea cealalta.
Si-uite asa mi-am recopiat toate cursurile, again. De asta n-am prea avut nevoie de copiute in facultate. Nu pentru ca as fi invatat de rupeam, ci pur si simplu pentru ca eram nevoita sa scriu cel putin odata cursul intreg sau macar ideile principale cu propria mea mana, fapt ce echivaleaza cu scrisul de copiute.
Copiutele astea, mare subiect de pomina au fost in facultate. Le discutam data viitoarea, ca merita o atentie speciala, mai ales ca am terminat si nu-mi mai bate nimeni obrazul acum.
Pe final, va las cu una din melodiile pe care mereu am ascultat-o in sesiuni. Nu ne inspira la munca si invatare, dar ne binedispunea pe toti.
ENJOY!
De cateva zile, pe la munca, varia parinti cu proaspeti boboci de facultate vorbesc numai despre greutatea examenelor la cafeaua de dimineata. Cand stai si-i asculti fara sa fii implicat, incepi usor usor sa-ti aduci aminte si sa-mi aduc aminte de toate cele 7 (hai 8 daca o punem si pe cea din vara anului IV) sesiuni prin care mi-a trecut creierul de-a lungul celor 4 ani de Jurnalism.
Man, it was a blast! La un an de la terminarea facultatii, cand ma uit in urma si ma gandesc la anii aia, ma ia cu melancolie. Parol! Mi-e dor de noptile cand ma culcam la 12, ma trezeam la 5 si-mi faceam reprosuri ca nu m-am trezit mai iute sa mai citesc un capitol, doua din materii care oricum nu-mi spuneau nimic.
Schemele de comunicare de la Stoica, formulele de la Tehnici mediatice, bucati de istoria presei la Zas, teorie, teorie, teorie si, oare, v-am spus, teorie?? Ce mai studiam dom'le, cu cateva ore inainte de examen!
Cea mai funny intamplare petrecuta intr-una din sesiuni, cred cea de iarna din anul 3, s-a derulat cam asa. Subsemnata, neprezenta la o buuna bucata din cursurile de comunicare ale prof. Stoica, a rugat frumos si cu muulta ardoare una dintre colegele constiincioase (God bless you, Monica) sa-i imprumute pentru 15 minute cursurile de peste an pentru un xerox. Zis si facut. Domnisoara mi-aduce cursurile, fata de treaba, le pune in ordine cronologica. Mandea, se duce la xerox. Baiatu de la xerox face copii, dar le separa cele care erau scrise doar pe o pagina si cele fata verso. Eu n-am stiut asta pana cand am ajuns acasa. Tacticos, deschid mapa, scot foile, dar uit un amanunt major ce urma sa-mi curme linistea dupamiezii de invatare: un amarat de geam deschis.
M-am asezat la masa, mi-am potrivit toata papetaria necesara pe birou, dar, bineinteles, ca am uitat sa inchid geamul. Curent + geam tembel + foi neprinse lasate pe birou = dezastru intr-o fractiune de secunda. In acel moment a intrat maica-mea in casa si ce-a vazut:
- pe tot holul si covorul din camera foi imprastiate;
- papagalul inlemnit in cusca de spaima din cauza bufnetului usii de la bucatarie care se trantise "de toti banii";
- je, urland in hohote in mijlocul camerei "Copiile mele!!!!"
Nelamurita, maica-mea ma intreaba ce s-a intamplat. Ii explic de curentul produs, de foi, de cursuri si ea-mi raspunde senin: si ce, nu poti sa le pui in ordine la loc? NU, nu pot.
Pentru ca Monica nu isi numerota niciodata foile de la cursuri si scria pe 99% din suprafata unei pagini albe.
O seara am stat la 4 maini sa citim si sa invatam pentru examenul de a doua zi, punand in ordine xeroxurile de la colega mea.
O trasatura care mi-a marcat existenta in facultate a fost faptul ca n-am putut invata niciodata de pe xeroxuri. Odata facute, puneam mana si rescriam cursuri intregi, nu neaparat pentru copiute, ci pentru ca nu retineam nimic daca subliniam pur si simplu ideile pe foile gri-inchis de la Stef. Problema a fost in anul II cand am avut o obsesie pentru un pix negru ce scria sublim, fara sa-l apas, fara nimic. Pur si simplu scria. Eram creativa rau cu pixul ala. Efectele dependentei le-am descoperit in mijlocul sesiunii cand am realizat ca pe foile pe care scrisesem fata verso cu pixul respectiv nu se mai intelegea nimic, intrucat pasta trecuse pe partea cealalta.
Si-uite asa mi-am recopiat toate cursurile, again. De asta n-am prea avut nevoie de copiute in facultate. Nu pentru ca as fi invatat de rupeam, ci pur si simplu pentru ca eram nevoita sa scriu cel putin odata cursul intreg sau macar ideile principale cu propria mea mana, fapt ce echivaleaza cu scrisul de copiute.
Copiutele astea, mare subiect de pomina au fost in facultate. Le discutam data viitoarea, ca merita o atentie speciala, mai ales ca am terminat si nu-mi mai bate nimeni obrazul acum.
Pe final, va las cu una din melodiile pe care mereu am ascultat-o in sesiuni. Nu ne inspira la munca si invatare, dar ne binedispunea pe toti.
ENJOY!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu