Cum a reaparut cenzura la Ziarul de Iasi? Iata textul impricinat: link. Aici, pe site-ul lui Liviu Bratescu, un politician asa cum am invatat eu la istorie ca ar trebui sa fie cei care fac politica, gasiti o suma de reactii la adresa scrisorii domnului Ioncioaia.
E-adevarat ca pe la facultate n-am mai trecut de mult. Recunosc ca pe domnul Condurache nu l-am suportat din prima zi. Nici pe domnul Ioncioaia, ca student invatat cu discursurile de tipul 1+1=2 din liceu, nu prea l-am inteles. Totusi, n-am priceput niciodata utilitatea aberantelor module obligatorii de practica, infernal prelungite pe timpul intregului semestru, in timp ce mai pe la toate facultatile de jurnalism aceste module sunt facute vara sau in vacante, cu o durata de 2-8 saptamani. N-am priceput, cu mintea bobocului de anul I, obligativitatea nespusa, dar resimtita, de a merge la Opinia (Studenteasca pe atunci) ca sa invatam sa scriem. Si ce-am mai invatat!! Am priceput cum se ia iau reportajele muncite de colegii mei, se taie numele autorului original si se pun numele reporterilor Opiniei, cei care acum sunt cunoscuti sub numele de "Generatia de aur". Opinia este locul cel mai bun de invatare! A da? De asta radeau redactorii de la Ziarul de Iasi, Evenimentul Zilei si Cotidianul cand povesteam pe unde se face practica la noi, in Iasi?
Odata cu inaintarea in varsta insa, am vazut in timp ca si unul si celalalt au meritele lor. Pe cat de ciudat si greoi parea Ioncioaia in discurs, reluand mai tarziu o parte din seminariile lui, exceptand partile pur filosofice al caror inteles profund nu l-am priceput niciodata (pur si simplu n-a fost sa fie), o buna bucata din ele aveau perfecta logica, odata transpuse cu cuvintele personale, in imagini cunoscute.
Colegilor mei care se plangeau de cursurile lui Ionci, le-as aduce aminte ca aceleasi voci plangarete ridicau tonul si la cursurile mai recente ale domnului Stoica, sau ma inseala pe mine amintirea doamnelor, domnisoarelor si domnilor?
La Boeru insa, partea tehnica a cursurilor mi-a placut enorm. Cu formatie de mate-info, intensiv informatica - mostenire a Liceului "C. Moisil", era si normal sa savurez o materie oarecum cunoscuta, cu fiori de placere ca mai faceam si un pic de matematica si mai lasam dracu emotiile reportajului social acasa. In sfarsit, venea si examenul unde puteam scrie pe puncte, ca rezolvarile de ecuatii la algebra. Eram in elementul meu la orele alea si cursurile de Tehnici Mediatice le-am pasat cu placere.
De 2 zile am aflat de conflictul deschis intre acesti doi mari profi. Nu tin partea nimanui. Din punctul meu de vedere, nici Boeru n-are ce cauta la sefia unui departament cu profil jurnalistic, dar nici domnul Ioncioaia si nici macar domnul Stoica. Doar un jurnalist ar avea ce cauta acolo.
Din tot departamentul asta, in 4 ani de zile, cei mai apropiati profesori, din nefericire, au fost exact cei in care arunca cu pietre domnul Ioncioaia: Savi- lui ii datorez si astazi 99% din modul in care mai alcatuiesc stirile si ochiul circumspect asupra tuturor articolelor din presa, Stipiuc- ca mi-a readus aminte un pic de HTML, lui Popovici ca a avut rabdarea sa ma invete niste afurisite de comenzi in Photoshop pe care si astazi le mai stiu si le folosesc mai des decat as fi crezut si in final lui Zas- pentru ca e ultimul gentleman pe care l-am vazut in viata si singurul tip pe fata Pamantului care te poate transpune in 10 minute de povestit in orice secol, la orice curte regala.
Toti am avut si avem profesori preferati. Ai mei sunt acestia. Se termina 4 ani pe care i-am petrecut mai mult sau mai putin alaturi de ei. Fie ca-mi place sau nu, au lasat intiparite in mine anumite principii, reguli, norme pe care le respect, involuntar.
Citind astazi comentariile de pe site-ul lui Liviu, am impresia ca DJSC moare. Si eu pierd tot ce m-am straduit sa prind in acesti ani de la oameni care chiar merita sa-i asculti.
P.S.: purtam banderole negre la cursul festiv?
E-adevarat ca pe la facultate n-am mai trecut de mult. Recunosc ca pe domnul Condurache nu l-am suportat din prima zi. Nici pe domnul Ioncioaia, ca student invatat cu discursurile de tipul 1+1=2 din liceu, nu prea l-am inteles. Totusi, n-am priceput niciodata utilitatea aberantelor module obligatorii de practica, infernal prelungite pe timpul intregului semestru, in timp ce mai pe la toate facultatile de jurnalism aceste module sunt facute vara sau in vacante, cu o durata de 2-8 saptamani. N-am priceput, cu mintea bobocului de anul I, obligativitatea nespusa, dar resimtita, de a merge la Opinia (Studenteasca pe atunci) ca sa invatam sa scriem. Si ce-am mai invatat!! Am priceput cum se ia iau reportajele muncite de colegii mei, se taie numele autorului original si se pun numele reporterilor Opiniei, cei care acum sunt cunoscuti sub numele de "Generatia de aur". Opinia este locul cel mai bun de invatare! A da? De asta radeau redactorii de la Ziarul de Iasi, Evenimentul Zilei si Cotidianul cand povesteam pe unde se face practica la noi, in Iasi?
Odata cu inaintarea in varsta insa, am vazut in timp ca si unul si celalalt au meritele lor. Pe cat de ciudat si greoi parea Ioncioaia in discurs, reluand mai tarziu o parte din seminariile lui, exceptand partile pur filosofice al caror inteles profund nu l-am priceput niciodata (pur si simplu n-a fost sa fie), o buna bucata din ele aveau perfecta logica, odata transpuse cu cuvintele personale, in imagini cunoscute.
Colegilor mei care se plangeau de cursurile lui Ionci, le-as aduce aminte ca aceleasi voci plangarete ridicau tonul si la cursurile mai recente ale domnului Stoica, sau ma inseala pe mine amintirea doamnelor, domnisoarelor si domnilor?
La Boeru insa, partea tehnica a cursurilor mi-a placut enorm. Cu formatie de mate-info, intensiv informatica - mostenire a Liceului "C. Moisil", era si normal sa savurez o materie oarecum cunoscuta, cu fiori de placere ca mai faceam si un pic de matematica si mai lasam dracu emotiile reportajului social acasa. In sfarsit, venea si examenul unde puteam scrie pe puncte, ca rezolvarile de ecuatii la algebra. Eram in elementul meu la orele alea si cursurile de Tehnici Mediatice le-am pasat cu placere.
De 2 zile am aflat de conflictul deschis intre acesti doi mari profi. Nu tin partea nimanui. Din punctul meu de vedere, nici Boeru n-are ce cauta la sefia unui departament cu profil jurnalistic, dar nici domnul Ioncioaia si nici macar domnul Stoica. Doar un jurnalist ar avea ce cauta acolo.
Din tot departamentul asta, in 4 ani de zile, cei mai apropiati profesori, din nefericire, au fost exact cei in care arunca cu pietre domnul Ioncioaia: Savi- lui ii datorez si astazi 99% din modul in care mai alcatuiesc stirile si ochiul circumspect asupra tuturor articolelor din presa, Stipiuc- ca mi-a readus aminte un pic de HTML, lui Popovici ca a avut rabdarea sa ma invete niste afurisite de comenzi in Photoshop pe care si astazi le mai stiu si le folosesc mai des decat as fi crezut si in final lui Zas- pentru ca e ultimul gentleman pe care l-am vazut in viata si singurul tip pe fata Pamantului care te poate transpune in 10 minute de povestit in orice secol, la orice curte regala.
Toti am avut si avem profesori preferati. Ai mei sunt acestia. Se termina 4 ani pe care i-am petrecut mai mult sau mai putin alaturi de ei. Fie ca-mi place sau nu, au lasat intiparite in mine anumite principii, reguli, norme pe care le respect, involuntar.
Citind astazi comentariile de pe site-ul lui Liviu, am impresia ca DJSC moare. Si eu pierd tot ce m-am straduit sa prind in acesti ani de la oameni care chiar merita sa-i asculti.
P.S.: purtam banderole negre la cursul festiv?
LATER EDIT: da, Alexandra, ai dreptate, si Alex Condurache- omul care mi-a adus aminte ca traim in era digitala si trebuie sa ne comportam ca atare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu