Azi am ajuns la o concluzie socanta: astept cu nerabdare sa scap de Romania. Da, sa scap! Ati citit bine. Maica-mea, aflata la 10.000 km departare si proaspat iesita dintr-o semi-revolutie civila in Martinica, ma pune sa-i povestesc ce mai e prin tara, daca mai avem tara si daca mai rezist.
FLASHBACK:
In 4 ani de facultate nu m-am vazut niciodata ca omul care sa vrea sa plece din Romania. Am sperat pana in ultimul moment ca faptul ca am facut o facultate imi poate da o sansa in plus, daca nu ma face mai desteapta. La finalul ciclului universitar, dintr-o ambitie pornita de la un pariu cu mine insami, am incercat sa fac ceva cu viata mea de proaspat absolvent. In final, am ramas la acelasi loc de munca care necesita doar 10 ani de scoala si ceva cunostinte de calculator. In schimb, am trimis scrisori la cateva universitati britanice. Just to see what happens. In iarna lui 2008 mi-am retras dosarul de la masterul pe care incepusem sa-l platesc, dar nu-l frecventam ca n-aveam la ce sa ma duc. Mi-am dat examenul de limba engleza si m-am pus pe asteptat.
Revenind, ii povestesc maicamii ca la noi se castiga mai putin raportat la forta leului si la cresterea preturilor, asta daca nu te afli printre nefericitii inscrisi pe listele de demitere. Criza isi face simtiti coltii, se poarta negocieri pentru imprumuturi de la FMI (FMI-ul imprumutat si el de chinezi lunile trecute), apar analizele care ne arata preturi umflate cu 50-75% pana la sfarsitul anului. Vanatoarea de vrajitoare in sistemul sanitar continua, romanii sunt priviti suspicios in continuare pe-afara datorita tiganilor pe care i-am dotat cu multa bunavointa cu pasapoarte si buletine de Romania.
Acum ceva saptamani mi-a venit confirmarea de la una din universitati ca dosarul meu intra in discutie pentru admiterea la masterat. Am vrut sa urlu de fericire, desi n-am nici o garantie ca voi reusi. Simt ca ma sufoc. Simt ca nesimtirea, coruptia, bataia de joc si sentimentul de laissez-faire a cuprins intreaga populatie. Nici nu mai stim pe cine sa dam vina, intrucat toti pacatuim zilnic printr-un simplu "Of, Doamne!" La o discutie simpla cu un amic plecat de multi ani afara, omul nostru a definit perfect Romania: pepiniera pentru restul Europei, cam cum e India pentru S.U.A. si Marea Britanie.
Da, vreau sa plec pentru ca rutina zilnica si sentimentul de neputinta ma roade pe interior. Nu e normal ca la 24 de ani sa nu poti gasi un loc in societate, sa realizezi ca nimic din ce poti sau vrei sa faci nu iti va fi la indemana decat cu o pila serioasa in Capitala sau o matusa muribunda si milionara. Nu m-a facut mama inginer si nici zidar. Din nefericire, m-a facut pe jumate artista. Adica exact clasa care moare cu spor de foame in Romania, unless esti manelist, atasat politic sau pur si simplu pilist.
Mi-e greata de politicienii nostri care "ajuta" tinerii sa se ridice, dar a' dracu' ca-s doar odraslele de politicieni cele care se ridica. Marii bancheri lauda tinerele spirite care castiga pe banda rulanta medalii la olimpiade. Spiritele astea insa pleaca ani mai tarziu sa lucreze pentru americani, francezi, englezi, japonezi si cred ca si pentru martieni, in curand. Numai pentru Romania, nu. Pentru noi vegheaza tiganii, de-afara. Ca sa ne faca noua, celor care suntem cu adevarat romani, viata mai interesanta.
Daca inainte ii acuzam pe cei care plecau afara de lasitate, azi ma numar printre ei. Romania ma depaseste, ma oboseste si-mi distruge orice urma de buna-crestere pe care mi-au dat-o ai mei in copilarie. In conditiile astea, pot doar sa ma rog fierbinte de tot sa-mi vina scrisoarea de acceptare cat mai repede. Vreau sa ajung ziua in care sa semnez formularul de renuntare la cetatenia tarii in care m-am nascut, pentru ca Romania de azi nu e tara in care am crescut eu. Romania de azi e tara manelistilor, a nesimtitilor capatuiti de toate sistemele, inclusiv cel comunist, e tara lenesilor ajunsi cineva, tara care a fost treptat schimbata de toti capsunarii si macaronarii care ne-au impuiat capul cu euro si dolari. Stirile Realitatii sunt exact ceea ce merita Romania.
Fug o saptamana in Vest. Stiu ca nu umbla cainii cu colaci in coada, stiu ca nici sistemele lor nu sunt perfecte, dar m-am saturat de romanii din Romania. Am chef sa gust un alt aer, chiar daca doar de-un concediu.
FLASHBACK:
In 4 ani de facultate nu m-am vazut niciodata ca omul care sa vrea sa plece din Romania. Am sperat pana in ultimul moment ca faptul ca am facut o facultate imi poate da o sansa in plus, daca nu ma face mai desteapta. La finalul ciclului universitar, dintr-o ambitie pornita de la un pariu cu mine insami, am incercat sa fac ceva cu viata mea de proaspat absolvent. In final, am ramas la acelasi loc de munca care necesita doar 10 ani de scoala si ceva cunostinte de calculator. In schimb, am trimis scrisori la cateva universitati britanice. Just to see what happens. In iarna lui 2008 mi-am retras dosarul de la masterul pe care incepusem sa-l platesc, dar nu-l frecventam ca n-aveam la ce sa ma duc. Mi-am dat examenul de limba engleza si m-am pus pe asteptat.
Revenind, ii povestesc maicamii ca la noi se castiga mai putin raportat la forta leului si la cresterea preturilor, asta daca nu te afli printre nefericitii inscrisi pe listele de demitere. Criza isi face simtiti coltii, se poarta negocieri pentru imprumuturi de la FMI (FMI-ul imprumutat si el de chinezi lunile trecute), apar analizele care ne arata preturi umflate cu 50-75% pana la sfarsitul anului. Vanatoarea de vrajitoare in sistemul sanitar continua, romanii sunt priviti suspicios in continuare pe-afara datorita tiganilor pe care i-am dotat cu multa bunavointa cu pasapoarte si buletine de Romania.
Acum ceva saptamani mi-a venit confirmarea de la una din universitati ca dosarul meu intra in discutie pentru admiterea la masterat. Am vrut sa urlu de fericire, desi n-am nici o garantie ca voi reusi. Simt ca ma sufoc. Simt ca nesimtirea, coruptia, bataia de joc si sentimentul de laissez-faire a cuprins intreaga populatie. Nici nu mai stim pe cine sa dam vina, intrucat toti pacatuim zilnic printr-un simplu "Of, Doamne!" La o discutie simpla cu un amic plecat de multi ani afara, omul nostru a definit perfect Romania: pepiniera pentru restul Europei, cam cum e India pentru S.U.A. si Marea Britanie.
Da, vreau sa plec pentru ca rutina zilnica si sentimentul de neputinta ma roade pe interior. Nu e normal ca la 24 de ani sa nu poti gasi un loc in societate, sa realizezi ca nimic din ce poti sau vrei sa faci nu iti va fi la indemana decat cu o pila serioasa in Capitala sau o matusa muribunda si milionara. Nu m-a facut mama inginer si nici zidar. Din nefericire, m-a facut pe jumate artista. Adica exact clasa care moare cu spor de foame in Romania, unless esti manelist, atasat politic sau pur si simplu pilist.
Mi-e greata de politicienii nostri care "ajuta" tinerii sa se ridice, dar a' dracu' ca-s doar odraslele de politicieni cele care se ridica. Marii bancheri lauda tinerele spirite care castiga pe banda rulanta medalii la olimpiade. Spiritele astea insa pleaca ani mai tarziu sa lucreze pentru americani, francezi, englezi, japonezi si cred ca si pentru martieni, in curand. Numai pentru Romania, nu. Pentru noi vegheaza tiganii, de-afara. Ca sa ne faca noua, celor care suntem cu adevarat romani, viata mai interesanta.
Daca inainte ii acuzam pe cei care plecau afara de lasitate, azi ma numar printre ei. Romania ma depaseste, ma oboseste si-mi distruge orice urma de buna-crestere pe care mi-au dat-o ai mei in copilarie. In conditiile astea, pot doar sa ma rog fierbinte de tot sa-mi vina scrisoarea de acceptare cat mai repede. Vreau sa ajung ziua in care sa semnez formularul de renuntare la cetatenia tarii in care m-am nascut, pentru ca Romania de azi nu e tara in care am crescut eu. Romania de azi e tara manelistilor, a nesimtitilor capatuiti de toate sistemele, inclusiv cel comunist, e tara lenesilor ajunsi cineva, tara care a fost treptat schimbata de toti capsunarii si macaronarii care ne-au impuiat capul cu euro si dolari. Stirile Realitatii sunt exact ceea ce merita Romania.
Fug o saptamana in Vest. Stiu ca nu umbla cainii cu colaci in coada, stiu ca nici sistemele lor nu sunt perfecte, dar m-am saturat de romanii din Romania. Am chef sa gust un alt aer, chiar daca doar de-un concediu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu