Ziua de azi a inceput delicios. Neluand in considerare semnificatia personala a zilei, pot spune ca a fost lunga dimineata de duminica savurata ca la carte, in pat, pana la ora 13.30. Trezita pe la un 10 somnoros si noros, am decis de comun acord cu sforaitorul sef al casei sa ne uitam la "Public Enemies": Johnny Depp, Christian Bale si Marion Cotillard. Pentru mine nu a fost chiar un regal cinematografic, ci mai degraba un film bun, realizat intr-o maniera ce poate parea usor superficiala, dar daca stai sa privesti mai in profunzime, realizezi ca altfel nu ai avut nici o sansa sa privesti intr-o bucatica din trecutul ambelor parti ale Americii anilor '30.
Cu un gust usor melancolic dupa rochiile si coafura vizionate timp de 2 ore, m-am bagat intr-un dus lung si foarte cald in speranta ca scap de somnolenta specifica celei mai ciudate vremi din Europa: cer insorit, soare stralucitor, frig de clantane dintii sau cer super innorat si o caldura aproape tropicala, ambele stari meteo putand fi intalnite in mai putin de o ora la o plimbare in Londra.
De la ora 17 a inceput adevaratul regal al zilei: piesa "Inherit the Wind" la unul din cele mai vechi si renumite teatre ale capitalei britanice: The Old Vic. Piesa pusa in scena de Trevor Nunn, vine ca un cover al si mai faimoasei drame "The Monkeys Trial" scrisa in 1925. Subiectul e unul de actualitate aproape: un profesor de scoala din Tennessee, John Scopes este inchis si urmeaza a fi judecat pentru ca le-ar fi citit copiilor in clasa un capitol despre evolutie bazat pe lucrarea de referinta a lui Charles Darwin "Originea speciilor". In rolul avocatului apararii avem un Kevin Spacey monumental, dezlantuit, fabulos, ce demonteaza orice incercare a acuzarii (David Throughton) de a-l eticheta ca un pacatos si un ateu ce merita ars in cele mai adanci colturi ale iadului. Sunt memorabile si infinit amuzante replicile de muscatura dintre acesti doi mari titani. As vrea sa va pot traduce si as putea-o face, dar limba romana n-ar cuprinde nici pe jumatatea frumusetea replicilor si istetimea cuvintelor enlezesti.
Titlul piesei se bazeaza pe un verset biblic ce revine obsesiv pe parcursul celor doua acte ca o piatra de hotar:
'He that troubleth his own house shall inherit the wind:
and the fool shall be servant to the wise of heart' (Proverbs 11:29)
Conform scriitorului britanic ce le-a dat englezilor o limba si o litertaura universala (need I say more?), tot ce e bun se termina cu bine, asa ca piesa are oarecum un final happy, dar scena finala cu Spacey tinand cartea lui Darwin intr-o mana si Biblia in cealalta, cantarindu-le din priviri, ramane apogeul teatral alaturi de fraza:
The Bible is just a book, a good book, but not the only book.
Piesa face parte din multitudinea de acte artistice si nu numai dedicate lui Charles Darwin, cartii sale si nu in ultimul rand teoriei evolutioniste. Poate mai mult decat oricand, o astfel de piesa, care se zvoneste ca ar fi bazata pe evenimente reale petrecute intr-o America atat de imbibata in credinta religioasa acum 150 ani, incat semana periculos de mult cu fanatismul musulman, este exact acel strop de atentie necesar in vremuri de restriste sau in vremuri cand lucrurile o iau prea pe aratura, dupa cum zice romanul.
Poate ca in ceasul al 12-lea n-ar fi rau daca toata lumea ar vedea o astfel de piesa. Pe mine m-a amuzat si in acelasi timp m-a intristat enorm la gandul ca o intelegere pur literara a cartilor de capatai din religie nu va niciodata posibila atata vreme cat religia va fi legea numarul unu intr-un stat politic si nu legea propriu-zisa facuta de oameni.
Mai bine zis, atat timp cat nu vom accepta faptul ca "God made the man and man, being a gentleman, responded the same way", religiile lumii vor continua sa se izbeasca una de cealalta, declansand in urma lor razboaie ce distrug culturi si natii intregi.
Anyway, piesa a fost cu adevarat fenomentala, un cadou perfect pentru momentul in care realizezi ca a mai trecut un an. Un pahar de vin rosu, un "Clar de luna" al lui Debussy si un articol de blog, iata finalul zilei care acum 24 de ani aducea un nou mucos pe fata Terrei.
From London with Love,
P.S. Urarea cea mai inteligenta este sa ti se indeplineasca tot ce iti doresti, dar ai grija ce doresti, ca uneori se poate implini. Pentru prima data in viata, nu stiu ce sa imi doresc. Am atins un prag de satisfactie. Tot ce imi mai pot dori acum, probabil, e sanatate, ca sa termin tot ce am inceput. Salud!
Cu un gust usor melancolic dupa rochiile si coafura vizionate timp de 2 ore, m-am bagat intr-un dus lung si foarte cald in speranta ca scap de somnolenta specifica celei mai ciudate vremi din Europa: cer insorit, soare stralucitor, frig de clantane dintii sau cer super innorat si o caldura aproape tropicala, ambele stari meteo putand fi intalnite in mai putin de o ora la o plimbare in Londra.
De la ora 17 a inceput adevaratul regal al zilei: piesa "Inherit the Wind" la unul din cele mai vechi si renumite teatre ale capitalei britanice: The Old Vic. Piesa pusa in scena de Trevor Nunn, vine ca un cover al si mai faimoasei drame "The Monkeys Trial" scrisa in 1925. Subiectul e unul de actualitate aproape: un profesor de scoala din Tennessee, John Scopes este inchis si urmeaza a fi judecat pentru ca le-ar fi citit copiilor in clasa un capitol despre evolutie bazat pe lucrarea de referinta a lui Charles Darwin "Originea speciilor". In rolul avocatului apararii avem un Kevin Spacey monumental, dezlantuit, fabulos, ce demonteaza orice incercare a acuzarii (David Throughton) de a-l eticheta ca un pacatos si un ateu ce merita ars in cele mai adanci colturi ale iadului. Sunt memorabile si infinit amuzante replicile de muscatura dintre acesti doi mari titani. As vrea sa va pot traduce si as putea-o face, dar limba romana n-ar cuprinde nici pe jumatatea frumusetea replicilor si istetimea cuvintelor enlezesti.
Titlul piesei se bazeaza pe un verset biblic ce revine obsesiv pe parcursul celor doua acte ca o piatra de hotar:
'He that troubleth his own house shall inherit the wind:
and the fool shall be servant to the wise of heart' (Proverbs 11:29)
Conform scriitorului britanic ce le-a dat englezilor o limba si o litertaura universala (need I say more?), tot ce e bun se termina cu bine, asa ca piesa are oarecum un final happy, dar scena finala cu Spacey tinand cartea lui Darwin intr-o mana si Biblia in cealalta, cantarindu-le din priviri, ramane apogeul teatral alaturi de fraza:
The Bible is just a book, a good book, but not the only book.
Piesa face parte din multitudinea de acte artistice si nu numai dedicate lui Charles Darwin, cartii sale si nu in ultimul rand teoriei evolutioniste. Poate mai mult decat oricand, o astfel de piesa, care se zvoneste ca ar fi bazata pe evenimente reale petrecute intr-o America atat de imbibata in credinta religioasa acum 150 ani, incat semana periculos de mult cu fanatismul musulman, este exact acel strop de atentie necesar in vremuri de restriste sau in vremuri cand lucrurile o iau prea pe aratura, dupa cum zice romanul.
Poate ca in ceasul al 12-lea n-ar fi rau daca toata lumea ar vedea o astfel de piesa. Pe mine m-a amuzat si in acelasi timp m-a intristat enorm la gandul ca o intelegere pur literara a cartilor de capatai din religie nu va niciodata posibila atata vreme cat religia va fi legea numarul unu intr-un stat politic si nu legea propriu-zisa facuta de oameni.
Mai bine zis, atat timp cat nu vom accepta faptul ca "God made the man and man, being a gentleman, responded the same way", religiile lumii vor continua sa se izbeasca una de cealalta, declansand in urma lor razboaie ce distrug culturi si natii intregi.
Anyway, piesa a fost cu adevarat fenomentala, un cadou perfect pentru momentul in care realizezi ca a mai trecut un an. Un pahar de vin rosu, un "Clar de luna" al lui Debussy si un articol de blog, iata finalul zilei care acum 24 de ani aducea un nou mucos pe fata Terrei.
From London with Love,
P.S. Urarea cea mai inteligenta este sa ti se indeplineasca tot ce iti doresti, dar ai grija ce doresti, ca uneori se poate implini. Pentru prima data in viata, nu stiu ce sa imi doresc. Am atins un prag de satisfactie. Tot ce imi mai pot dori acum, probabil, e sanatate, ca sa termin tot ce am inceput. Salud!
