50 de ani irecuperabili

Cam asta e diferenta temporala care desparte Romania, Iasi-ul de Anglia, respectiv Londra. La aterizarea pe aeroportul din Luton, un mic orasel aflat la vreo 50 km departare de capitala Marii Britanii, imi venea sa-mi musc mainile uitandu-ma la autostrazile lor supra sau subterane, fara nici o trecere la nivel cu multitudinea de cai ferate si strazi colaterale. Infrastructura lor pare perfecta. Dar nu e. Si la ei exista cozi si nervi in trafic. Diferenta e ca in 7 zile de mers prin cea mai aglomerata zona a Londrei n-am auzit decat 3 claxoane. Aceleasi 3 claxoane le-am auzit de la Baneasa in mai putin de 5 minute de la urcarea in taxi.

Parca m-am suit intr-o masina a timpului. Am dat peste strazi curate, desi nu au prea multe cosuri de gunoi pe strada (motivul fiind atentatele de la metrou de acum cativa ani). O multitudine de oameni care folosesc metroul, si totusi nimeni nu se impinge de aiurea si nimeni nu iti vorbeste cu "Move over, f***er!" Am dat peste rampe pentru cei cu dizabilitati construite cu bun simt, nu la unghiuri infernale si de marimi liliputane prin care n-ar putea trece nici un adolescent anemic. Am dat peste o politete incredibila, indiferent ca vroiai o sticla de apa sau probai 10 perechi de blugi. Acelasi "Hello! How may I help you?" aparea la orice ora, de la supermarket la magazinul din coltul strazii.

Da, Londra e aglomerata, dar nu e sufocanta ca Bucuresti-ul. Da, sunt multe masini, enorm de multe, dar sunt parcati ordonat, fara sa blocheze de aiurea si doar acolo unde au voie, chiar daca trebuie sa plateasca taxe. Da, e poluare, dar nu o simti pentru ca nu merg ca nebunii intr-a doua cu 100 km/h ca sa faca impresie cu motoarele rupte si esapamentele ultimul racnet. Da, Londra dispune de cateva spatii verzi incredibil de mari si londonezii merg acolo sa stea intinsi pe iarba, sa hraneasca ratele si gastele, dar nimic nu ramane dupa ei. Totul se pune intr-o punga si se arunca la primul cos. Da, au cozi la toaleta, dar lumea asteapta frumos la rand, fara vociferari si injurii.

Londra nu e perfecta, e plina de imigranti, plina de toate triburile lumii, hoti, profitori si mici pungasi. Dar e plina si de un farmec unic: acela ca orice ai vrea sa faci, te va lasa s-o faci. No questions asked.

Da, pub-urile sunt pline si au o problema in populatia nativa cu bautura, dar berea are o concentratie de alcool mai mica decat la noi, iar gustul e de 10 ori mai bun. Da, au preturi mari pentru cei care au tendinta sa transforme mereu lira in RON, dar ei castiga minim 5.62 GBP/h in timp ce un roman face 3.75 RON (600 RON impartit la 40 h/ sapt. x 4 saptamani). Acolo cu 5 lire sterline iti cumperi 2 litri de lapte, 1 paine si 12 felii de sunca. Din cate stiam la noi cu 3,75 RON iti iei maxim o paine.

TVA-ul a scazut la 16,5 %, iar cand a lovit criza, Marea Britanie a scos complet din circulatie TVA-ul pentru o luna si jumatate pentru a nu infricosa populatia si a ii indemna sa cumpere in continuare. De ce la ei Cola poate sa fie mai scumpa decat sucul natural de portocale? De ce mancarea din Supermarketul local era 90% produsa local, in UK, in timp ce la noi troneaza 90% produse importate? Pentru ca Marea Brtanie poarta un razboi feroce impotriva mancarii modificate genetic si tin cu dintii la agricultura proprie. De aici, lanurile imense cultivate in apropierea comitatului Kent ce se pot vedea cu usurinta din avion.

De ce la ei se poate si la noi nu? Pentru ca romanul e fraier, dar se vrea smecher, lenes, dar o face pe victima societatii capitaliste, delasator, dar vrea fonduri europene si nu stie ce sa faca cu ele. Intotdeauna am tras spuza pe turta noastra, uitand sa mai intindem o mana de ajutor. Avem impresia ca cei 50 de ani petrecuti in comunism obliga celelalte state mai avansate sa ne ajute, ca si cum am purta o marca a retardarii in societate.

Da, cei 50 de ani au marcat profund generatiile care au trait si Epoca de aur, si foametea, si deziluzia sistemului perfect, si tranzitia propovaduita de un Moise modern in pustiul mintilor indobitocite de un sistem crud. Mai tineti minte poantele cu luminita de la capatul tunelului?
Cand am ajuns in Londra, am priceput in sfarsit ce s-a intamplat cu ea: au furat stalpul de iluminat sa-l dea la fier vechi, caci asta stim cel mai bine ca popor: sa avem parte de un castig nemeritat.

De-a gata nu mai functioneaza. Europa ne-a tot asteptat vreme de acei 20 ani propovaduiti de Brucan sa ne revenim. Pentru asta, ar trebui sa murim toti si sa se nasca o noua populatie fara amintirea acelor ani. Fara istorie.

Pana atunci, ne vor departe mereu acei 50 ani irecuperabili, vitali si necesari pentru a ne depasi limitele autoimpuse de popor sarac, coada Europei si multe alte epitete pe care ni le-am dat singuri.

Sa traim ... bine, nu?


Cateva mostre de ce iti poate oferi Londra vazuta de mine: