DNR= DO NOT RESUSCITATE! In general, in lumea "civilizata" clauza asta apare pe toate chestionarele de istorie medicala a pacientului sau pe cea de consimtamant informat. Ce inseamna? NU MA RESUSCITATI! Mai pe limba noastra, daca intru in stop, nu ma readuceti inapoi. Legal vorbind, e sinucidere conform legii din Romania. La ei, legea spune ca, daca treci peste DNR-ul unui pacient, faci puscarie. Simplu. De ce? Pentru ca i-ai incalcat dorintele! Cine esti tu sa comentezi dorinta unui om de a nu fi resuscitat? De a nu fi readus la viata? E viata lui, in fond. Tu, ca doctor, esti doar un serviciu public, la fel ca celelalte.
DNR-ul apare de cele mai multe ori la pacientii cu boli cronice, in faze terminale, sau traume majore al caror rezultat in cazul unei interventii implica de celel mai multe ori si un stop cardiac/ respirator(accidentatii, intoxicatii, arsii). In plus, motivul pentru care un pacient nu doreste resuscitarea mai poate fi si urmatorul: in riscurile de doctor apare si acesta: ca stopul presupune lipsa activitatii cerebrale pentru un anumit numar de minute. Partea trista este ca materia noastra cenusie se deterioreaza fulgerator fara blood flow. Si-atunci, stop=no blood flow=no brain. Resuscitarea implica automat riscul ca acel pacient sa se trezeasca cu leziuni neurologice permanente, adica mai bine zis sa fie o leguma.
Cine isi doreste o viata legat de un aparat? Eu nu!
Stiu ca in Romania asa ceva nu va fi posbil decat peste multi de training social si educatia sanitara in randul populatiei, dar oare ce da dreptul sa abuzezi de dorinta de a trata in defavoarea dorintei pacientului de a trai? DNR-ul, din punctul meu de vedere, este optiunea personala care trage linia intre profesie si adevarul din patul pacientului. Mai putin o problema medicala si mai mult una de etica personala.
Ce importanta are opinia unui pacient intr-un spital, daca nici macar acest lucru nu-i este oferit?
Sample de gandire americana:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu