Azi a fost o sambata ultra-insorita intr-o Londra de obicei innorata. Cu aproape 25 de grade la amiaza, era inabusitor, aproape torid. Doamne, asta vine de la un om care acum 3 saptamani infrunta 30 de grade in dulcele targ iesean. Acomodarea intervine mai repede decat isi imagineaza multi.
Si ce face un viitor student intr-o Londra luminoasa si intr-o sambata ce se anunta frumoasa?
Viziteaza, vede, iese in lume, adica merge in centru, se pune cu fundul pe treptele statuii amiralului Nelson in Trafalgar Square si priveste la cladirile din jur scaldate intr-un soare aproape incredibil pentru o insula vestita prin norii ei. Si uite asa se iveste dorul de a vedea, unde nu mai pui si gratis, o sumedenie de tablouri iesite din mana unor nume atat de mari incat si manualul de istorie s-ar excita in timp ce eu citesc din planul cladirilor National Portrait Gallery si National Gallery.
Sa povestim amestecat, pentru ca oricum nu le-am vazut intr-o ordine clara: Rubens, Renoir, Gauguin, Picasso, Van Gogh, Manet, Monet, Tizian, Rafael, Michelangelo, Leonardo da Vinci, Caravaggio, Goya, Cezanne, Degas, Van Eyck, Vermeer, Rembrandt, Velazquez, Botticelli.
Nu sunt o cunoscatoare acerba a istoriei picturii sau a stilurilor, dar sa vezi tablouri de 6 m pe 4, sau de 30 cm pe 30 cm iesite de pe mana unor oameni despre care am citit doar in cartile de istorie e o onoare. Sa le mai vezi si gratis, din bunatatea casei regale, e o treaba realmente minunata. Dupa 5 ore de privit, citit si admirat cu gura deschisa ca un copil de gradinita, am iesit buimaca si infiorata. Am privit 500 de ani de istorie. What a day!
La finalul zilei am oprit la un restaurant grecesc si am incununat o zi plina de cultura si inspiratie cu un tzatziki si un cd cu jazz din anii '50 (vezi Ella Fitzgerald si Louis Armstrong). Long live globalizarea!
Din Londra, cu dragoste, inchei o noua transmisie.
P.S.: Am cateva poze dar n-am apcat sa le scot. Promit cat de curand sa o fac si pe asta. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu