Sa presupunem pentru o secunda ca nu ati sti despre cine e vorba in acest comentariu. Nu va spune nimic numele personajelor implicate in acele fraze. Dar care e impresia care ti-o lasa textul cu italice? Mie una imi da senzatia unei cumplite pareri de rau, o greata crescanda si un sentiment de neputinta fata de frustrarea celui/celei care a scris asa ceva.
Si-acum sa ne intoarcem. Stim despre cine e vorba. Stim ca sunt doua colege de-ale mele si de-ale voastre de la DJSC, stim ca Bianca si Diana sunt prietene, stim ca Bianca a scris un text care a "starnit" o furtuna in deshertul de la E-uri si mai stim ca suntem 70 de chipuri si suflete diferite. Cat de mult a gresit Bianca cand si-a exprimat opiniile personale? Daca luam in considerare ca a facut-o pe o platforma care se defineste prin libertatea exprimarii, nu a gresit deloc. Daca privim din punctul de vedere al etichetei sociale conservatoare, a facut o gafa monumentala.
Inteleg ca spiritele au fost ranite, orgoliile inflamate si lipsa de comunicare brusc s-a diminuat, pe fondul frustrarilor de masa. Din comentariile de pe blogul Biancai eu am retinut ca cei care se simt asa cum au fost descrisi au ripostat. Interesant e ca nici unul din acestia nu si-au dat numele. Stiu ca anonimatul este piesa de rezistenta si scutul perfect. Razi de dupa un monitor si hahai de unul singur de ce minunatenii ai scris. Si cine stie ca tu le-ai scris?
Nu vorbesc unor oameni pentru care textul e doar o alta stire sau un ansamblu de fraze. Vorbesc unor copii deveniti (sper !) adulti care inteleg valoarea si puterea unui cuvant si care stiu cat doare sau cum doare atunci cand esti etichetat "de-ampulea".
Vorbele Biancai nu ar trebui doar sa doara, ci ar trebui sa arda pe mainile celor care au raspuns in anonimat, cu accente de buricul pamantului, dar care in sinea lor, inconstient isi recunosc singuri valoarea egala cu zero. Anonimatul nu te salveaza o viata, nu vei putea scrie intotdeauna fara a te semna si nu vei putea trai fara sa-ti asumi consecinte.
Teoretic, nimic nu i se intampla celui care lasa un astfel de comentariu. Trece mai departe, termina in cadrul unui colectiv in care isi baga singur picioarele (si nu numai) si ajunge mai departe, in firme sau institutii care il angajeaza si-i dau o sansa in viata. Merita astfel de indivizi, atat de scabrosi, sa li se dea o sansa?
Cum v-ar placea sa va treziti in fiecare dimineata cu apelativul "tarfa" sau "frustrata"? Sper din tot sufletul ca acele cuvinte nu si-au atins tinta in sufletul sau constiinta Biancai. Si sincer, prefer o tarfa cu gust si penita decat zeci de intelectuali care recurg la anonimat cand se simt atacati. Stiu ca toti suntem diferiti si e imposibil sa gasim o cale de mijloc la care toti sa zambeasca, dar in 4 ani am crezut ca fiecare va invata ca o relatie nu functioneaza decat atunci cand toate partile lasa de la ele. Altfel, e ca un car la care sunt injugate doua vaci si fiecare trage in directia opusa. Observatiile Biancai sunt de extrem de mult bun simt. Daca era sa le auziti de la mine, ca si cum nu ati sti deja ce gandesc, probabil ca iesea si mai urat. Diferenta este ca eu stiu sa inchid urechile la astfel de porniri furioasa de turma iritata. Sper ca si Bianca. Pentru ca de nu, ati marcat pe viata prin comentarii puerile si stupide un om extrem de valoros. Si as vrea sa va urez succes cand veti avea chestia asta pe constiinta in fiecare zi.
Tuturor anonimilor din an, celor care nu suporta apelativul de robotel, dar mai ales COLEGILOR MEI, le doresc munca usoara la redactare licentei si rezistenta pentru lunile care vor urma.
Tot COLEGILOR MEI as vrea sa le spun ca-mi pare extrem de rau ca nu am fost o comunitate, ca avem doar bisericute si ca nu stim sa ne calcam singuri pe cozi din cand in cand. Poate ca acolo unde va vor purta pasii pe fiecare in parte, odata cu sfarsitul anului 4, veti intelege cat de important este sa pastrezi amintiri frumoase dintr-o perioada care sigur nu se mai intoarce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu