marți, 16 aprilie 2013

De raul mic m-am saturat!

Am fost intrebata azi de ce o sustin pe Irina Schrotter? Uite de ce:

Acum 4 ani alegeam raul mai mic, dar speram ca raul asta sa aiba macar bunul simt sa ne acopere ochii timp de 4 ani cu varia carpeli. In vara lui 2004 bulevardul Independentei devenea la fel de neted ca autostrada Soarelui, pe cei nici 200 de km facuti. Din iunie '04 si pana astazi nu s-a mai facut absolut nimic. Astazi cand merg cu masina pe Independentei, e ca si cum as merge la tara. De ce? Ati inceput o lucrare infernala la Hala Centrala, orasul e innebunit de traficul strangulat de varii opriri pe drum datorate liniilor de tramvai de pe vremea bunicii, semafoarelor puse tampit, intersectilor majore nesemaforizate deloc sau sensurilor aiuristice, service-urile si agentii de asigurari de masina mananca o paine tot mai buna la Iasi.

Incep sa cred ca domnul primar ar avea ceva actiuni la vreo firma de asta, ca prea ne acopera gropile pentru a face altele si mai si in loc. Stau si ma-ntreb daca el merge cu masina sau zboara prin orasul asta? V-ati tras cumva pista pe-acolo, pe la Palatul Roznovanu?

Azi am citit cateva articole in variate interpretari ale sedintei de ieri de la CL. Buget, panarama, mahala, propuneri de dare in judecata, oameni cu fete de porci (Ziua inca n-a invatat ca pozele se aleg mai cu grija pentru macheta ziarului?!) si cate si mai cate.

Concluzia de tanar scarbit profund care-si infunda mai adanc castile cand trece pe langa institutia de pe Stefan cel Mare: mi-e mila de copiii alesilor nostri, care abia implinesc varste adolescentin, or sa vrea diferite parcuri de distractii, patinoar, promenade, concerte cu multe lumini si boxe imense, terenuri de fotbal si iarba sintetica de calitate, aer curat si nu praful de pe Sf. Lazar (cum naiba traiesc oamenii aia acolo vara ?!)

Stau si ma intreb: ce mama dracului le oferiti? Un oras pe jumate industrializat cu cladiri absolut penibile, gri, jalnice, cu cartiere pe jumatate ghetto-uri, cu hotele centrale stralucitoare dar fara lumini aprinse seara in camere, cu un Copou si un Tudor imbacsit de studenti nevoiti sa astepte zeci de minute pentru un loc crampotit si inghesuit intr-un mijloc de transport bun de dat la fier vechi si 2 parcuri pline de gunoi.

A, si sa nu uitam: taxa pe ploaia care nu mai vine, caldura ioc, dar plata din plin, autoritati care au la baza un KKT de scoala (mestesugari cu 4 si 8 clase, lipsesc fermierii si gunoierii din CL) fara pic de spirit intreprinzator in ei si BMW-ul lui taticu' care in 2050 n-o sa mai aiba carburant cu care sa mearga. Ati ingropat orasul in interesele voastre personale si-acum ati vrea ca tinerilor sa le si pese, nu?

Mergem la Piatra-Neamt pentru o baie intr-o piscina decenta, mergem la Bacau sa vedem trotuare facute cu cap si terenuri pentru toate tipurile de sport (da, domnule primar, stiti- sunt vreo 100, umbla vorba prin lume, in total, nu doar FOTBAL!), mergem in Bucuresti pentru un concert decent, intr-o sala de 5000 de locuri.

Avem locuri superbe, avem cladiri numai bune pentru renovat si modernizat, avem strazi lasate de inaintasii nostri pentru care Sibiul ar da bani cu totul sa le stramutam la ei, avem un trecut PLIN de valori culturale, avem vestigii bune de concurat cu oricare cetate antica din tara asta.
N-avem cu cine, asta e trist.

De asta sustin un om care SPER ca poate schimba ceva:pe Irina Schrotter. Conteaza ca A FOST creatoare de moda? Nichita lucra la capace de canal inainte de '90. Trecutul poate si nu poate vorbi despre valoarea unui om. Dar daca tot vorbim de valoarea data de trecut, sincer nu am sa vreau niciodata la primaria orasului unul care a invatat sa carpeasca tevile de la RAJAC cu dopuri de pluta numai bune sa tina 3 zile, pana se umflau si pocneau la loc.

Prefer un om care are un brand, pe care l-am vazut purtat la Bruxelles, al carui nume inseamna ceva in Romania si care face cinste orasului prin afacerea profitabila pe care a dezvoltat-o. Ne e rusine cu un om care a dat 1000 de locuri de munca intr-o industrie pentru ca e femeie sau pentru ca moda pentru unii reprezinta un subiect de batjocura? V-as invita sa va duceti astazi la un interviu in orice firma imbracati in blugi si bocanci si-apoi mai discutam.

Nu sustin o femeie, nu sustin o blonda, nu sustin pe nevasta lui Zobi, sustin un om pe care l-am cunoscut personal si care imi da impresia ca are suficienta tenacitate si coloana vertebrala pentru a face ramasitele comunismului sa plece capul in fata suflului adevaratului capitalism. Sustin o persoana care simt ca poate ingenunchia bosorogii de la CL, care poate detrona impresia ca autoritatile in Iasi fac oricum ce vor ele, indiferent de vointa publica, care poate aduce in noi spiritul de comunitate, care tine la cei tineri si incearca sa-i implice, dand la o parte pe cei care inca mai cred ca PCR-ul mai exista.

joi, 30 decembrie 2010

From London with love - part 10 - Despre mine numai de bine la anul care vine

In jumatate de ora se face 31 decembrie, ultima zi a lui 2010. Partea buna e ca nu am de taiat porc, pregatit masa sau dat cu aspiratorul. Partea proasta e ca tot ma duc sa ma-nghesui la vazut artificii de Revelion.

No, stati putin. Ca nu vorbesc de inghesuiala aia cu inima stransa sa nu te lase vreun tiganus fara cele sfinte (tigari, mobil, portofel si chei - exact in ordinea asta). Nici de aia din mijlocul minunatului meu oras Iasi de la Palat (Palatul Culturii pentru nestiutori) unde ne zgaiam toti gaturile drept in sus la 2-3 chibrituri rasuflate ce durau mai putin decat cele ale vecinului meu de la etajul 6.

Nu, nu. Vorbesc de inghesuiala tipic britanica. Sau, ma rog, pe acolo: indiano-iudeo-asiatico-britanica.Cate doi-trei-cinspe de manuta, frumos aliniati pe strada razand beti manga la: Uite luminita.... Yeeeee!!!!

Ei si uite asa, cu restul gastii de 2+1 in asteptare, ne-am decis sa mergem si noi ca tot romanul adoptat in Londra sa vedem ce ne da Boris Johnson de Anul Nou. Un artific la primarie - prostia aia rotunda si oribila de pe malul Tamisei e City Hall-ul lor, da, un artific la Big Ben, inca unu la Westminster poate poate o arde steagul alb sa inteleaga si Regina ca s-a carat lumea acasa de la Camera Lorzilor si poate si ea sa rasufle usurata ca nu-i mai distruge nimeni fostul imperiu prin legi europene.

Revenind, un artific la London Eye ca si-asa toata lumea rade pe infundate cand se uita la monstruozitatea asta si inca unul prin Oxford Street/Regent Street poate poate va goni acasa miile de shopping girls ce saliveaza la noul sezon de sales.

Acestea fiind spuse, habar n-am catre care artific ma indrept maine seara, da' sa de-a dracu' sa nu fie ca lumea Boris ca o sa ai 4 romani, pardon moldoveni, furiosi pe capul tau urland ca ei nu mai vor inca un Nechita, clar?!

Maine, partea a doua de Revelion - momentul adevarului pentru 2010 - cat si cum n-am facut :D

Hai, o seara faina!

marți, 30 noiembrie 2010

From London with love - part 7 - de ziua nationala

La mine ceasul arata 22.35. Acasa e trecut de 12. Asta inseamna ca Romania mai adauga un an la panoplia numita unire. Asta inseamna ca toti cei care avem trecut numele tarii pe pasaport ar trebui sa ne simtim mandri a naibii, sa ne scoatem penele la umflat ca curcanii si sa galgaim versuri patriotice, imnul tarii, sa ne umezim ochii la vederea hartii geografice pe care o stim cu totii de pe vremea cand invatatoarea se incapatana sa o compare cu o fata cu parul strans.

S-a facut 22.37. Dorul ar trebui sa inceapa sa se manifeste de acum. Sa simt cum imi bate inima mai repede, mai tare, la gandul tricolorului, la gandul tinerilor impuscati la Revolutie, la gandul Marii Uniri, ce mai- mi-e dor si de Mihai Viteazul de-acum.

22.39 Patriotismul asta, frate, nu e asa o curva de care sa-ti aduci aminte numai cand simti nevoia. Ar trebui sa fie zilnic, ca berea si nevasta. Sa-l simti cum te impinge de la spate sa muncesti, sa te afirmi ca roman, sa umfli pieptul ca Nadia si Hagi s-au nascut aici. E sentimentul care naste idei, revolutii, miscari generalizate de populatie- mai mult sau mai putin cu final reusit. Patriotismul e acel ceva care iti aduce aminte de ce bunicul tau a luptat in transee, de ce maica-ta si taica-tu povestesc despre cum au facut armata la -20 de grade si le inghetau degetele pe teava pustilor, invatand sa le refaca la 5 dimineata, mai rau ca Navy Seals.

22.42 Romania e o tara care nu duce lipsa de patrioti, ma gandesc. Suntem vreo 20 de milioane, bine asta cu tot cu emigrantii la a treia generatie din Spania, Italia si Canada, asa ca macar vreo 5-6 milioane de adulti ar trebui sa-si aduca aminte de Ceasca si cum era patriotismul atunci. Nu prea iti dadea mana sa canti, da o faceai. Dreptu-i, la alte ocazii, da' tot cantai ceva. Si la cum toate manelele pomenesc dusmanii mei si-ai tai, exact ca mandrul nostru imn de tara, sigur astia toti de-l asculta pe Guta si-ar da o mana si-un picior pentru siguranta nationala, securitatea cetatenilor, etc.

22.45 5000 km intre mine si Romania. 2 metri intre mine si pasaport. Dorul asta stie sa se lase asteptat. Incep sa ma gandesc ca n-ar fi rau sa tai o ceapa. Poate, poate ... asa de samanta. Ma gandesc cand am plans ultima oara si pentru ce. Ah da. Am plans pentru tara, culmea. Mi-am adus aminte cand m-a pocnit dorul. Eram in Norfolk, plecasem sa vad juniorii jucand impotriva Angliei pe 8 Octombrie. Si cand au pus imnul pe stadion, o mana de romani cati eram cu 5 steaguri agatate pe ici pe colo ne-am ridicat sa cantam. Si-atunci mi s-au umezit ochii si mi-am dus mana la inima. Si abia mi-am adus aminte cuvintele, desi ieseau din minte fara sa ma gandesc la ele. Dupa meci, am ramas convinsa ca am plans din cauza frigului de pe stadion. Ca doar cu noi s-au ridicat si restul de 25.000 de englezi in semn de respect.

22.49 Am plecat din tara de un an si un pic. In octombrie abia faceam un an. Si nu ma gandisem la tara in tot anul ala. Atunci pe stadion s-a rupt ceva in mine. Mi-am adus aminte de Transfagarasan, de Gradina Botanica din Iasi, de Bucovina si Maramures, de Muntii Apuseni si de Peles, de Casa Poporului si de Piata Mare din Sibiu, de hartoapele de pe drumurile nationale si de tiganii din cartierul unde am crescut. Mi-am adus aminte de tara mea atat de frumoasa, dar din nefericire locuita.

22.51 Nu stiu cine mai plange azi in Romania de 1 Decembrie. Nu stiu cine mai canta azi imnul. Eu nu-l mai aud decat la meciurile de fotbal ale vreunei nationale de sport. Si atunci eu si curva asta de patriotism ne luam de mana, ne sprijinim usurel una pe cealalta si bocim incetisor la gandul ca Romania va ramane pe veci frumoasa si locuita.

22.55 E aproape 1 acasa. E 1 Decembrie lume! E zi nationala. Fiti mandri. Eu n-am cu ce. La mine e zi normala de munca. Pasaportul tot in portofel sta, nu canta imnuri si nu ma trage de maini. Doar ma nenoroceste pe la cate un interviu cand am nevoie sa explic nationalitatea...

Noapte buna Romanie! Fii vesela, macar de-ntai Decembrie!

miercuri, 3 martie 2010

Liber la electorale

Vine 2 mai. Adica vine campania electorala pentru locale. Adica muuult asteptata perioada de dezmat de tip "Va promit ca..." incepe pe 2 mai, proaspata zi libera acordata poporului roman arhirupt de atata munca dupa cele 2 zile libere de Paste si 1 mai. Ce mai ramane din prima saptamana de campanie? Ceva mai mult decat urmele maronii de pe strada, amprente nevinovate ale papucilor mazgaliti cu "noroc".

Ei da, asteptam luna asta mai ceva ca pe sfintele moaste perindate in fiecare octombrie. De ce? Varia motive. Ca de exemplu:

1. Astept sa-l aud pe Gigi cum promite din robinetul lui hectolitri de prostii pe care doar comunistii, capsatii si politehnistii indobitociti le mai cred. (Da doamne sa nu depaseasca 50% din prostimea orasului!)

2. Visez ca IS, prima mea iubire la candidaturile de anul asta si cea mai puternica dezamagire, sa se tina de cuvantul dat la conferinta PD-L si sa-l urmareasca indeaproape pe domnul costum si cizme de cauciuc, macar un sfat stilistic sa-i dea, daca mai mult nu poate sa-si bage coada.

3. Vreau sa rad din nou o luna de cat de mult poate lucra Citadin 24/24 pe seama unor aberatii totale, pentru ca 40 de zile mai tarziu, dupa scripte, sa avem de 3 ori mai multe gropi.

4. Vad deja gloata de jurnalisti isterizati de dosare scoase de sub naftalina: anti-Gigi, Oprea, Schrottter, Dorojan, Simirad, Dobre, Oancea, blonda PNG si tanarul Matasaru (sigur te gasesc astia cu vreo 3 randuri lipsa la blog plus vreun tablou bunghit la tara). Ca asa-i presa: traseista, da' munceste de placere!

5. Randuri de tus risipite, mii de baloane si alte echipamente de birotica irosite absolut stupid, tricouri, sepci, pixuri, de parca ar trimite tot Iasul la congrese ca sa "vaza si taranul shivilizatie", bre! Total: are tot omu pix de scris pe strada si-o sapta sa se protejeze de soarele lui mai!

6. In final, vreau sa cred ca dreptul ala pentru care generatii intregi s-au batut nu va fi irosit de ieseni capsati ca le-o plecat primarita schrotterita sau ca "domle, is niste hoti. la ce bun sa votez?" Si la magazin sunt niste hoti cu preturi umflate, dar tot te duci sa cumperi paine, lapte si oua, nu? Sper sa avem suficienta ratiune sa mergem la vot. O data la 4 ani ni se da speranta ca avem puterea sa schimbam.
Macar culoarea autoritatilor, daca nu naravurile impamantenite.

P.S.: E ca mersu' la biserica. Nu e fascinant, da' macar mai citesti o poveste-doua pe pereti, mai auzi un ringtone interesant din altar. Tot asa si la votare! :D

50 de ani irecuperabili

Cam asta e diferenta temporala care desparte Romania, Iasi-ul de Anglia, respectiv Londra. La aterizarea pe aeroportul din Luton, un mic orasel aflat la vreo 50 km departare de capitala Marii Britanii, imi venea sa-mi musc mainile uitandu-ma la autostrazile lor supra sau subterane, fara nici o trecere la nivel cu multitudinea de cai ferate si strazi colaterale. Infrastructura lor pare perfecta. Dar nu e. Si la ei exista cozi si nervi in trafic. Diferenta e ca in 7 zile de mers prin cea mai aglomerata zona a Londrei n-am auzit decat 3 claxoane. Aceleasi 3 claxoane le-am auzit de la Baneasa in mai putin de 5 minute de la urcarea in taxi.

Parca m-am suit intr-o masina a timpului. Am dat peste strazi curate, desi nu au prea multe cosuri de gunoi pe strada (motivul fiind atentatele de la metrou de acum cativa ani). O multitudine de oameni care folosesc metroul, si totusi nimeni nu se impinge de aiurea si nimeni nu iti vorbeste cu "Move over, f***er!" Am dat peste rampe pentru cei cu dizabilitati construite cu bun simt, nu la unghiuri infernale si de marimi liliputane prin care n-ar putea trece nici un adolescent anemic. Am dat peste o politete incredibila, indiferent ca vroiai o sticla de apa sau probai 10 perechi de blugi. Acelasi "Hello! How may I help you?" aparea la orice ora, de la supermarket la magazinul din coltul strazii.

Da, Londra e aglomerata, dar nu e sufocanta ca Bucuresti-ul. Da, sunt multe masini, enorm de multe, dar sunt parcati ordonat, fara sa blocheze de aiurea si doar acolo unde au voie, chiar daca trebuie sa plateasca taxe. Da, e poluare, dar nu o simti pentru ca nu merg ca nebunii intr-a doua cu 100 km/h ca sa faca impresie cu motoarele rupte si esapamentele ultimul racnet. Da, Londra dispune de cateva spatii verzi incredibil de mari si londonezii merg acolo sa stea intinsi pe iarba, sa hraneasca ratele si gastele, dar nimic nu ramane dupa ei. Totul se pune intr-o punga si se arunca la primul cos. Da, au cozi la toaleta, dar lumea asteapta frumos la rand, fara vociferari si injurii.

Londra nu e perfecta, e plina de imigranti, plina de toate triburile lumii, hoti, profitori si mici pungasi. Dar e plina si de un farmec unic: acela ca orice ai vrea sa faci, te va lasa s-o faci. No questions asked.

Da, pub-urile sunt pline si au o problema in populatia nativa cu bautura, dar berea are o concentratie de alcool mai mica decat la noi, iar gustul e de 10 ori mai bun. Da, au preturi mari pentru cei care au tendinta sa transforme mereu lira in RON, dar ei castiga minim 5.62 GBP/h in timp ce un roman face 3.75 RON (600 RON impartit la 40 h/ sapt. x 4 saptamani). Acolo cu 5 lire sterline iti cumperi 2 litri de lapte, 1 paine si 12 felii de sunca. Din cate stiam la noi cu 3,75 RON iti iei maxim o paine.

TVA-ul a scazut la 16,5 %, iar cand a lovit criza, Marea Britanie a scos complet din circulatie TVA-ul pentru o luna si jumatate pentru a nu infricosa populatia si a ii indemna sa cumpere in continuare. De ce la ei Cola poate sa fie mai scumpa decat sucul natural de portocale? De ce mancarea din Supermarketul local era 90% produsa local, in UK, in timp ce la noi troneaza 90% produse importate? Pentru ca Marea Brtanie poarta un razboi feroce impotriva mancarii modificate genetic si tin cu dintii la agricultura proprie. De aici, lanurile imense cultivate in apropierea comitatului Kent ce se pot vedea cu usurinta din avion.

De ce la ei se poate si la noi nu? Pentru ca romanul e fraier, dar se vrea smecher, lenes, dar o face pe victima societatii capitaliste, delasator, dar vrea fonduri europene si nu stie ce sa faca cu ele. Intotdeauna am tras spuza pe turta noastra, uitand sa mai intindem o mana de ajutor. Avem impresia ca cei 50 de ani petrecuti in comunism obliga celelalte state mai avansate sa ne ajute, ca si cum am purta o marca a retardarii in societate.

Da, cei 50 de ani au marcat profund generatiile care au trait si Epoca de aur, si foametea, si deziluzia sistemului perfect, si tranzitia propovaduita de un Moise modern in pustiul mintilor indobitocite de un sistem crud. Mai tineti minte poantele cu luminita de la capatul tunelului?
Cand am ajuns in Londra, am priceput in sfarsit ce s-a intamplat cu ea: au furat stalpul de iluminat sa-l dea la fier vechi, caci asta stim cel mai bine ca popor: sa avem parte de un castig nemeritat.

De-a gata nu mai functioneaza. Europa ne-a tot asteptat vreme de acei 20 ani propovaduiti de Brucan sa ne revenim. Pentru asta, ar trebui sa murim toti si sa se nasca o noua populatie fara amintirea acelor ani. Fara istorie.

Pana atunci, ne vor departe mereu acei 50 ani irecuperabili, vitali si necesari pentru a ne depasi limitele autoimpuse de popor sarac, coada Europei si multe alte epitete pe care ni le-am dat singuri.

Sa traim ... bine, nu?


Cateva mostre de ce iti poate oferi Londra vazuta de mine:

Mario is the $#$^% WORST

Or so they say.... Come on, laught your heart out




Si continuarea:

From London with love - part 6

Articolul asta ar fi trebuit sa se cheme "Ce e ala dor de tara?" Din nefericire il scriu din Londra, deci chestia asta ma face usor ipocrita, nu? Am plecat de bunavoie acum vreo 10 luni sa studiez pe dracu' facut in patru in inima Albionului. Stiam ca nu umbla nimeni cu covrigi pe strazile lor, dar am plecat batandu-ma eroic cu pumnii in piept ca nu ma mai intorc.

Si dupa zece luni inca nu mi-am schimbat parerea. Tot ma mai bat eroic cu pumnii in piept. Si zic: la ce dracu sa ma intorc? Dupa mine au ramas un bunic, biet pensionar, din aia care au infundat in tinerete puscaria ca n-avea 'spate' la partid, un papagal care are conditii mai stricte de intrare in Marea Britanie decat au arabii pe aeroportul din Washington DC si cativa prieteni carora le plang de mila.

Stupid, ca n-am de ce. Conditia de emigrant roman in Anglia nu e una tocmai ideala. Dar e mai bine ca acasa. Nu castig mii de lire, muncesc doar part-time, trag de lire de la o saptamana la alta, dar mi-e bine. Londra e obositoare, dar pe strada mea nu se aud manele, doar un pic de miros de gratar de la vecinii cehi ca a venit caldura (22-25 grade Celsius, nu va imaginati calduri de tropice).

Dar e bine. Nu ma dau banii afara din casa, dar pot sa ies la o plimbare intr-un spatiu verde fara sa fiu de sase la geanta, sa stau intinsa pe iarba si sa o si calc, sa joc tenis in parcul din spatele casei, sa vad expozitii de fotografii in inima Londrei la jumate de ora de mine. Daca ma enervez, impusc si doua bilete la Arsenal si am rezolvat weekendul.

Culmea, linistea mea se datoreaza tocmai faptului ca sunt emigrant. Sunt acel emigrant care oricum n-are mare frectie de drepturi si oricare guvernare ar veni, tot asa ne trateaza. Coruptia lor e un subiect ca si inexistent, nu pentru ca nu exista, ci pentru ca si ei sunt obisnuiti sa dea si nu mai sare nimeni in sus de sapte coti. Au un sistem sanitar la fel de plin de infectii spitalicesti, cazuri de malpraxis si probleme de antibioterapie (adica ghiduri de protocoale despre cum, cand si cat antibiotic se da in functie de pacient si diagnosticul atasat). Au un sistem legislativ care discuta despre copacii verzi din fata casei, cum ar trebui sa arate cosurile de gunoi si cand mai asfalteaza Sudul Londrei ca e un fel de Miroslava putin mai caraibeana. Regina doarme cu spor in palat si stie ca tara ei va infrunta intr-un final aceeasi criza in care a intrat toata lumea. La ultima schimbare in 10 Downing Street au descoperit ca-n bancul ala, un plic in care scria sus si tare 'V-ati futut! Canci bani in trezorerie' si asta nu e poanta, e pe bune.

Linistea mea are si momente cand se fute. Cele mai multe: cand deschid Realitatea. Ma mananca in unele dimineti si am porniri sado-masochiste de genul "hai sa vad ce mai e in tara". Si linistea mea brusc incepe sa caste niste ochi din ce in ce mai mari, pentru ca dupa cateva minute sa rasufle din ce in ce mai greu pana izbucneste intr-un oftat plin de tristete si 'bagami-ash p...a, prosti mai suntem Doamne!'

Acum cateva saptamani, un coleg de munca a venit sa ma intrebe daca e rascoala in tara. Rascoala, nu revolta, subliniez. Ca CNN-ul are niste imagini cu tepe in Bucuresti. Cazut de falca, pleznit ochi in monitor si degete in tastatura. Nu, tara nu era trasa in teapa mai mult decat de obicei, ci sindicalistii avusesera o idee bestial de inteligenta de a face un pic de show in fata Parlamentului in combinatie cu niste papusi tip Ku-Klux-Klan negre bagate in tepe. (Si ne mai plangem ca tot ce stiu strainii despre noi este Dracula si faptul ca suntem o tara a lumii a treia undeva in Balcani)

Greu mi-a fost sa-i explic omului ca ceea ce a vazut el nu e Rascoala de la Bobalna, ce a inceput pe-un deal si s-a terminat in 1907 conform unui proaspat elev de Bac, ci simple demonstratii din partea clasei muncitoare profund nemultumite de masurile autoritatilor noastre. Si omul a pus o intrebare magnifica: pai si ce atata tevatura? Ca la noi sunt zilnic de astea in fata la Parlament?!

Omul avea dreptate. In fiecare pauza de masa la Parlamentul britanic ministrii lor se duc sa vada oferta zilei la demonstranti si culorile steagurilor prinse de garduri. O bucata de pajiste plina de corturi cu cele mai variate cereri: cacatul cainilor, Iran, Fasia Gaza, avorturile, homosexualii. Ziceti voi si mai ce, ca sigur ii gasim acolo cum fac foamea.


Si-atunci linistea mea isi ia jucariile, inchide orice legatura cu realitatea romaneasca si pleaca la plimbare sa hraneasca ratele casei regale. Orice dor de tara manifestat prin amintirile de prin muntii patriei dispar la primul contact cu stirile despre coruptie, pensionarii din strada, profesori nemultumiti, spitalele ucigatoare de oameni si alte campanii de presa tipic extravaganto-tiganesti si romanesti.

Imi pun castile in urechi si dau play:

Tot ce e bun tre sa dispara din aceasta tara
De unde numai prostii ca noi nu se mai cara
Cu siguranta si respectul mori de foame bai nene
Baga-ne-am p..a in liniste, in lege si ordine.

Enjoy!