La mine ceasul arata 22.35. Acasa e trecut de 12. Asta inseamna ca Romania mai adauga un an la panoplia numita unire. Asta inseamna ca toti cei care avem trecut numele tarii pe pasaport ar trebui sa ne simtim mandri a naibii, sa ne scoatem penele la umflat ca curcanii si sa galgaim versuri patriotice, imnul tarii, sa ne umezim ochii la vederea hartii geografice pe care o stim cu totii de pe vremea cand invatatoarea se incapatana sa o compare cu o fata cu parul strans.
S-a facut 22.37. Dorul ar trebui sa inceapa sa se manifeste de acum. Sa simt cum imi bate inima mai repede, mai tare, la gandul tricolorului, la gandul tinerilor impuscati la Revolutie, la gandul Marii Uniri, ce mai- mi-e dor si de Mihai Viteazul de-acum.
22.39 Patriotismul asta, frate, nu e asa o curva de care sa-ti aduci aminte numai cand simti nevoia. Ar trebui sa fie zilnic, ca berea si nevasta. Sa-l simti cum te impinge de la spate sa muncesti, sa te afirmi ca roman, sa umfli pieptul ca Nadia si Hagi s-au nascut aici. E sentimentul care naste idei, revolutii, miscari generalizate de populatie- mai mult sau mai putin cu final reusit. Patriotismul e acel ceva care iti aduce aminte de ce bunicul tau a luptat in transee, de ce maica-ta si taica-tu povestesc despre cum au facut armata la -20 de grade si le inghetau degetele pe teava pustilor, invatand sa le refaca la 5 dimineata, mai rau ca Navy Seals.
22.42 Romania e o tara care nu duce lipsa de patrioti, ma gandesc. Suntem vreo 20 de milioane, bine asta cu tot cu emigrantii la a treia generatie din Spania, Italia si Canada, asa ca macar vreo 5-6 milioane de adulti ar trebui sa-si aduca aminte de Ceasca si cum era patriotismul atunci. Nu prea iti dadea mana sa canti, da o faceai. Dreptu-i, la alte ocazii, da' tot cantai ceva. Si la cum toate manelele pomenesc dusmanii mei si-ai tai, exact ca mandrul nostru imn de tara, sigur astia toti de-l asculta pe Guta si-ar da o mana si-un picior pentru siguranta nationala, securitatea cetatenilor, etc.
22.45 5000 km intre mine si Romania. 2 metri intre mine si pasaport. Dorul asta stie sa se lase asteptat. Incep sa ma gandesc ca n-ar fi rau sa tai o ceapa. Poate, poate ... asa de samanta. Ma gandesc cand am plans ultima oara si pentru ce. Ah da. Am plans pentru tara, culmea. Mi-am adus aminte cand m-a pocnit dorul. Eram in Norfolk, plecasem sa vad juniorii jucand impotriva Angliei pe 8 Octombrie. Si cand au pus imnul pe stadion, o mana de romani cati eram cu 5 steaguri agatate pe ici pe colo ne-am ridicat sa cantam. Si-atunci mi s-au umezit ochii si mi-am dus mana la inima. Si abia mi-am adus aminte cuvintele, desi ieseau din minte fara sa ma gandesc la ele. Dupa meci, am ramas convinsa ca am plans din cauza frigului de pe stadion. Ca doar cu noi s-au ridicat si restul de 25.000 de englezi in semn de respect.
22.49 Am plecat din tara de un an si un pic. In octombrie abia faceam un an. Si nu ma gandisem la tara in tot anul ala. Atunci pe stadion s-a rupt ceva in mine. Mi-am adus aminte de Transfagarasan, de Gradina Botanica din Iasi, de Bucovina si Maramures, de Muntii Apuseni si de Peles, de Casa Poporului si de Piata Mare din Sibiu, de hartoapele de pe drumurile nationale si de tiganii din cartierul unde am crescut. Mi-am adus aminte de tara mea atat de frumoasa, dar din nefericire locuita.
22.51 Nu stiu cine mai plange azi in Romania de 1 Decembrie. Nu stiu cine mai canta azi imnul. Eu nu-l mai aud decat la meciurile de fotbal ale vreunei nationale de sport. Si atunci eu si curva asta de patriotism ne luam de mana, ne sprijinim usurel una pe cealalta si bocim incetisor la gandul ca Romania va ramane pe veci frumoasa si locuita.
22.55 E aproape 1 acasa. E 1 Decembrie lume! E zi nationala. Fiti mandri. Eu n-am cu ce. La mine e zi normala de munca. Pasaportul tot in portofel sta, nu canta imnuri si nu ma trage de maini. Doar ma nenoroceste pe la cate un interviu cand am nevoie sa explic nationalitatea...
Noapte buna Romanie! Fii vesela, macar de-ntai Decembrie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu