Because I can si pentru ca vreau

From London with love - part 10 - Despre mine numai de bine la anul care vine

2010-12-31T00:00:00.000Z

In jumatate de ora se face 31 decembrie, ultima zi a lui 2010. Partea buna e ca nu am de taiat porc, pregatit masa sau dat cu aspiratorul. Partea proasta e ca tot ma duc sa ma-nghesui la vazut artificii de Revelion.

No, stati putin. Ca nu vorbesc de inghesuiala aia cu inima stransa sa nu te lase vreun tiganus fara cele sfinte (tigari, mobil, portofel si chei - exact in ordinea asta). Nici de aia din mijlocul minunatului meu oras Iasi de la Palat (Palatul Culturii pentru nestiutori) unde ne zgaiam toti gaturile drept in sus la 2-3 chibrituri rasuflate ce durau mai putin decat cele ale vecinului meu de la etajul 6.

Nu, nu. Vorbesc de inghesuiala tipic britanica. Sau, ma rog, pe acolo: indiano-iudeo-asiatico-britanica.Cate doi-trei-cinspe de manuta, frumos aliniati pe strada razand beti manga la: Uite luminita.... Yeeeee!!!!

Ei si uite asa, cu restul gastii de 2+1 in asteptare, ne-am decis sa mergem si noi ca tot romanul adoptat in Londra sa vedem ce ne da Boris Johnson de Anul Nou. Un artific la primarie - prostia aia rotunda si oribila de pe malul Tamisei e City Hall-ul lor, da, un artific la Big Ben, inca unu la Westminster poate poate o arde steagul alb sa inteleaga si Regina ca s-a carat lumea acasa de la Camera Lorzilor si poate si ea sa rasufle usurata ca nu-i mai distruge nimeni fostul imperiu prin legi europene.

Revenind, un artific la London Eye ca si-asa toata lumea rade pe infundate cand se uita la monstruozitatea asta si inca unul prin Oxford Street/Regent Street poate poate va goni acasa miile de shopping girls ce saliveaza la noul sezon de sales.

Acestea fiind spuse, habar n-am catre care artific ma indrept maine seara, da' sa de-a dracu' sa nu fie ca lumea Boris ca o sa ai 4 romani, pardon moldoveni, furiosi pe capul tau urland ca ei nu mai vor inca un Nechita, clar?!

Maine, partea a doua de Revelion - momentul adevarului pentru 2010 - cat si cum n-am facut :D

Hai, o seara faina!

Horatiu Malaele - La Motoare IV

2010-12-29T17:50:00.000Z

From London with love - part 9 - Merry Christmas people!

2010-12-20T20:56:00.000Z

La 25 ani daca spui ca mai crezi in Mosul umblaret la vreme de iarna, se uita lumea ciudat la tine. Ori esti nebun, ori esti infantil ori esti redus mintal. Problema la mine e, ca, daca scoatem din ecuatia asta prezumtia de nebunie, nu sunt nici una nici cealalta - am diplome care atesta asta.

Drama descoperirii identitatii lui Mos Craciun s-a datorat curiozitatii mele care facea aproape imposibila punerea cadourilor sub brad. Mituiri cu bucati de chec si lapte in bucatarie, televizorul deschis pe Cartoon Network, bunicul care se prefacea ca vrea sa vorbeasca cu mine intr-o alta camera a casei, orice au incercat ai mei numai sa ma indeparteze de brad. In anul in care am inteles ca Mosul de fapt e Mama si ca minunatele mele cadouri de fapt proveneau din intuitia excelenta a maicamii respectul pentru Mos s-a triplat. De ce? Pentru ca ani la rand dupa asta si chiar si acum, sa fac un cadou frumos de Craciun e o incercare excelenta cu care sa inchizi anul.

Bradul si Mosul sunt elementele care definesc Craciunul in capul meu. Nu pot concepe sarbatoarea asta fara brad si fara Mos. Sau mai bine zis lipsa lui. Acum eu sunt cea care pune cadourile sub brad. Si desi stiu cand sunt puse si uneori stiu si ce e in ele, simplul fapt ca ele sunt acolo, sub un copac plin de globuri si luminite ma face sa zambesc cu gura pana la urechi.

Si indiferent ca l-a chemat Gerila sau Craciun, ideea ca cineva iti aduce cadouri pe care nu le-ai cerut, nu le-ai castigat si uneori poate nici nu le meriti este motivul pentru care multumesc din suflet individului care a creat aceasta emblema comerciala peste sarabatoarea religioasa. Da, il celebram pe Isus si nasterea sa si da, ne uitam dupa steaua care pare ca straluceste mai tare in seara de Craciun.

Dar toti cei care celebram Craciunul ne asteptam cadourile cu infrigurare si pupilele noastre se tripleaza la vederea unor cutii frumos ambalate. Cadouri primim si la zilele de nastere, si la onomastici. Dar nici un cadou primit in oricare perioada a anului nu se compara cu senzatia desfacerii unei pungi sau a unei panglici in fata bradului.

Desi hulit de multi in ultima vreme pentru ca nimic din sfintenia zilei nu se mai regaseste astazi in suvoiul de oameni care ameninta sa rupa casele din supermarketuri, Mosul este intruchiparea unui concept cat se poate de crestin: ideea ca dai ceva de la tine fara a cere nimic inapoi-- omenia si generozitatea gestului - asta e radacina omului in costum rosu Si-atunci de ce ne incapatanam sa-l consideram pe Mos Craciun o emblema comerciala si lipsita de suflet sau sfintenie, cand insasi ideea care sta la baza conceptului de Mos Craciun e un indemn de bun simt si usor de regasit in paginile Bibliei.

Mosul e ceea ce mi-a facut copilaria absolut superba. Mosul e cel care mi-a adus cele mai frumoase si mai memorabile cadouri. Mosul e cel care nu intarzie niciodata, nu se opreste datorita crizei sau timpului prost. Mosul vine in fiecare an si aduce bucurie in sufletul a milioane de copii.

De ce n-ar face-o si pentru adulti? Inchide ochii si uita ca tu esti cel care a impachetat, platit si adus cadoul in casa. Tot ce conteaza acum este zambetul de pe fetele celorlalti.

Hai Mosule, un pic mai e si ne reintalnim!

Craciun Fericit! Have a merry Christmas!!!

From London with love - part 8

2010-12-12T22:20:00.001Z

Britanicii nu sunt o natie care se inspaimanta usor. Nu au o ideologie care sa le permita increderea nemarginita in fantome, chit ca pun botul relativ usor la mitul lui Dracula, si nimic nu le poate zdruncina crezul ca oricat de rau ar fi azi, maine Monarhul va face totul mai bine pentru ca ei sunt Britanici.

Va rog sa nu ma intelegeti gresit. Vorbesc de britanici si nu de zecile de natii ce locuiesc in Greater Borough of London. Cand vine vorba de Londra, spaimele care infioara 7 milioane de furnicutze pleaca de la probleme globale si coboara pana la chestiuni interne la nivel de cartier.

Acum cateva luni, amenintarea globala a terorismului si frenezia asociata ne-a cuprins pe toti aici. A imbatat mintile presei si-asa au aparut zeci de articole in cele mai nobile dintre ziare (Times, The Guardian, The Telegraph) urland in fonturi boldite ca vom muri ca soarecii in cel mai scurt timp. Osama are pata pusa pe evrei si Londra a avut bunul simt de a tine in sanul ei vreo 2 milioane de perciunati din acestia, asa ca ar avea ce lucra daca vor sa-i rada.

Cateva saptamani mai tarziu, nivelul deja ridicat de alerta a fost excitat si mai mult odata cu revelatia ca, desi IRA a afirmat public ca zilele lor de atentate sangeroase au devenit povesti pentru nepoti, exista oaresice elemente disidente care cred ca irlandezii nu si-au spus ultimul cuvant vis-a-vis de monarhie si alte probleme ce-i supara cand aud de englezi. Astfel ca MI5 a recunsocut ca nivelul ridicat de alerta generala nu e cauzat de Osama ci mai degraba de proprii vecini, si francezii nu erau aia :D

Bun. Pana aici toate bune si frumoase. Indiferent ca ne-ar lua la ochi fostii IRA-isti sau fundamentalistii musulmani, serviciile secrete vor avea sigur un cuvant de spus si nici o bomba nu va ramane ne-descoperita.

Dar ce te faci cand spaimele care nu te lasa noaptea sa dormi sunt de ordin mai putin amenintator de viata si mai mult amenintator de portofel. De genul: personalul TFL (Transport for London) - respectiv cei care au grija de metrouri- fac greva generala. Adica, se inchide linia cu totul si stai tu dupa bus, bicicleta sau masina din dotare. Nu va puteti imagina cum se impacienteaza 3 milioane de mergatori cu metroul cand aud ca in decembrie n-o sa avem metrou vreo 3 saptamani. Un fel de moarte generalizata a comertului londonez, a chefului de iesit din casa si plimbat sau cheltuit.

Si daca asta cu mijloacele de comunicare nu era de ajuns, vine spaima numarul 2: NINSOAREA! Eu mai tin minte cand, de fiecare data cand ningea prima oara in an la Iasi, chit ca era anuntat cu o saptamana inainte la meteo, transportul in oras devenea un calvar si reactia primarului era aceeasi de fiecare data: Ne-a luat prin surprindere. Right. Acasa ningea in general serios, cu fulgi mari, multi si depunatori de multi centimetri de zapada in cateva ore.

Aici, a nins aproape 2 zile, s-au depus vreo 5cm, hai 10cm prin parcuri, si lumea s-a oprit. Londra a luat o gura mare de aer inghetat, si-a pus manusi, paltoane si ciubotele si a oprit/temporar blocat orice forma de transport in oras, mai putin mersul pe jos. Nu va puteti imagina cum se crizeaza un londonez la vederea zapezii. Zici ca vad mormane de juma' de metru si nu niste ochiuri de zapada pe cale sa se topeasca si total inofensive.

A doua zi toate ziarele cereau capul primarului. Intre timp, Edinburgh fusese complet rupt de restul tarii pentru ca toate autostrazile care intrau in oras si aeroportul fusesera blocate. In Scotia ninge de atunci si zapada a ajuns in unele locuri de metri buni. Ministrul Tranportului si-a dat demisia de onoarea spunand ca doamna iarna si-a batut joc de el si asta e. Las' sa vina alt fraier sa va deszapezeasca drumurile.

In Londra, nu mai e zapada de mult. S-a topit tot. E frigutz si uscat, pentru moment. De miercuri se anunta o forma vaga de precipitatii, cica ar fi ninsoare, cica ar fi lapovita... cine stie. Deja muschii mei se incoarda la gandul celor 5 cm de zapada pe care va trebui sa-i dau de pe treapta casei. Mai stiu si ca la noapte voi dormi excelent pentru ca deasupra mea nu mai stau un evreu, deci Osama n-are treaba cu mine, n-am absolut nimic cu irlandezii si cumparaturile de Craciun le-am facut deja, deci metroul e usor inutil pana la anul.

Hai, somn usor! Nu va fie frica, Regina vegheaza asupra tuturor supusilor ei, mai mult sau mai putin britanici!

From London with love - part 7 - de ziua nationala

2010-11-30T22:35:00.006Z

La mine ceasul arata 22.35. Acasa e trecut de 12. Asta inseamna ca Romania mai adauga un an la panoplia numita unire. Asta inseamna ca toti cei care avem trecut numele tarii pe pasaport ar trebui sa ne simtim mandri a naibii, sa ne scoatem penele la umflat ca curcanii si sa galgaim versuri patriotice, imnul tarii, sa ne umezim ochii la vederea hartii geografice pe care o stim cu totii de pe vremea cand invatatoarea se incapatana sa o compare cu o fata cu parul strans.

S-a facut 22.37. Dorul ar trebui sa inceapa sa se manifeste de acum. Sa simt cum imi bate inima mai repede, mai tare, la gandul tricolorului, la gandul tinerilor impuscati la Revolutie, la gandul Marii Uniri, ce mai- mi-e dor si de Mihai Viteazul de-acum.

22.39 Patriotismul asta, frate, nu e asa o curva de care sa-ti aduci aminte numai cand simti nevoia. Ar trebui sa fie zilnic, ca berea si nevasta. Sa-l simti cum te impinge de la spate sa muncesti, sa te afirmi ca roman, sa umfli pieptul ca Nadia si Hagi s-au nascut aici. E sentimentul care naste idei, revolutii, miscari generalizate de populatie- mai mult sau mai putin cu final reusit. Patriotismul e acel ceva care iti aduce aminte de ce bunicul tau a luptat in transee, de ce maica-ta si taica-tu povestesc despre cum au facut armata la -20 de grade si le inghetau degetele pe teava pustilor, invatand sa le refaca la 5 dimineata, mai rau ca Navy Seals.

22.42 Romania e o tara care nu duce lipsa de patrioti, ma gandesc. Suntem vreo 20 de milioane, bine asta cu tot cu emigrantii la a treia generatie din Spania, Italia si Canada, asa ca macar vreo 5-6 milioane de adulti ar trebui sa-si aduca aminte de Ceasca si cum era patriotismul atunci. Nu prea iti dadea mana sa canti, da o faceai. Dreptu-i, la alte ocazii, da' tot cantai ceva. Si la cum toate manelele pomenesc dusmanii mei si-ai tai, exact ca mandrul nostru imn de tara, sigur astia toti de-l asculta pe Guta si-ar da o mana si-un picior pentru siguranta nationala, securitatea cetatenilor, etc.

22.45 5000 km intre mine si Romania. 2 metri intre mine si pasaport. Dorul asta stie sa se lase asteptat. Incep sa ma gandesc ca n-ar fi rau sa tai o ceapa. Poate, poate ... asa de samanta. Ma gandesc cand am plans ultima oara si pentru ce. Ah da. Am plans pentru tara, culmea. Mi-am adus aminte cand m-a pocnit dorul. Eram in Norfolk, plecasem sa vad juniorii jucand impotriva Angliei pe 8 Octombrie. Si cand au pus imnul pe stadion, o mana de romani cati eram cu 5 steaguri agatate pe ici pe colo ne-am ridicat sa cantam. Si-atunci mi s-au umezit ochii si mi-am dus mana la inima. Si abia mi-am adus aminte cuvintele, desi ieseau din minte fara sa ma gandesc la ele. Dupa meci, am ramas convinsa ca am plans din cauza frigului de pe stadion. Ca doar cu noi s-au ridicat si restul de 25.000 de englezi in semn de respect.

22.49 Am plecat din tara de un an si un pic. In octombrie abia faceam un an. Si nu ma gandisem la tara in tot anul ala. Atunci pe stadion s-a rupt ceva in mine. Mi-am adus aminte de Transfagarasan, de Gradina Botanica din Iasi, de Bucovina si Maramures, de Muntii Apuseni si de Peles, de Casa Poporului si de Piata Mare din Sibiu, de hartoapele de pe drumurile nationale si de tiganii din cartierul unde am crescut. Mi-am adus aminte de tara mea atat de frumoasa, dar din nefericire locuita.

22.51 Nu stiu cine mai plange azi in Romania de 1 Decembrie. Nu stiu cine mai canta azi imnul. Eu nu-l mai aud decat la meciurile de fotbal ale vreunei nationale de sport. Si atunci eu si curva asta de patriotism ne luam de mana, ne sprijinim usurel una pe cealalta si bocim incetisor la gandul ca Romania va ramane pe veci frumoasa si locuita.

22.55 E aproape 1 acasa. E 1 Decembrie lume! E zi nationala. Fiti mandri. Eu n-am cu ce. La mine e zi normala de munca. Pasaportul tot in portofel sta, nu canta imnuri si nu ma trage de maini. Doar ma nenoroceste pe la cate un interviu cand am nevoie sa explic nationalitatea...

Noapte buna Romanie! Fii vesela, macar de-ntai Decembrie!

From London with love - part 6

2010-06-21T22:05:00.004+01:00

Articolul asta ar fi trebuit sa se cheme "Ce e ala dor de tara?" Din nefericire il scriu din Londra, deci chestia asta ma face usor ipocrita, nu? Am plecat de bunavoie acum vreo 10 luni sa studiez pe dracu' facut in patru in inima Albionului. Stiam ca nu umbla nimeni cu covrigi pe strazile lor, dar am plecat batandu-ma eroic cu pumnii in piept ca nu ma mai intorc.

Si dupa zece luni inca nu mi-am schimbat parerea. Tot ma mai bat eroic cu pumnii in piept. Si zic: la ce dracu sa ma intorc? Dupa mine au ramas un bunic, biet pensionar, din aia care au infundat in tinerete puscaria ca n-avea 'spate' la partid, un papagal care are conditii mai stricte de intrare in Marea Britanie decat au arabii pe aeroportul din Washington DC si cativa prieteni carora le plang de mila.

Stupid, ca n-am de ce. Conditia de emigrant roman in Anglia nu e una tocmai ideala. Dar e mai bine ca acasa. Nu castig mii de lire, muncesc doar part-time, trag de lire de la o saptamana la alta, dar mi-e bine. Londra e obositoare, dar pe strada mea nu se aud manele, doar un pic de miros de gratar de la vecinii cehi ca a venit caldura (22-25 grade Celsius, nu va imaginati calduri de tropice).

Dar e bine. Nu ma dau banii afara din casa, dar pot sa ies la o plimbare intr-un spatiu verde fara sa fiu de sase la geanta, sa stau intinsa pe iarba si sa o si calc, sa joc tenis in parcul din spatele casei, sa vad expozitii de fotografii in inima Londrei la jumate de ora de mine. Daca ma enervez, impusc si doua bilete la Arsenal si am rezolvat weekendul.

Culmea, linistea mea se datoreaza tocmai faptului ca sunt emigrant. Sunt acel emigrant care oricum n-are mare frectie de drepturi si oricare guvernare ar veni, tot asa ne trateaza. Coruptia lor e un subiect ca si inexistent, nu pentru ca nu exista, ci pentru ca si ei sunt obisnuiti sa dea si nu mai sare nimeni in sus de sapte coti. Au un sistem sanitar la fel de plin de infectii spitalicesti, cazuri de malpraxis si probleme de antibioterapie (adica ghiduri de protocoale despre cum, cand si cat antibiotic se da in functie de pacient si diagnosticul atasat). Au un sistem legislativ care discuta despre copacii verzi din fata casei, cum ar trebui sa arate cosurile de gunoi si cand mai asfalteaza Sudul Londrei ca e un fel de Miroslava putin mai caraibeana. Regina doarme cu spor in palat si stie ca tara ei va infrunta intr-un final aceeasi criza in care a intrat toata lumea. La ultima schimbare in 10 Downing Street au descoperit ca-n bancul ala, un plic in care scria sus si tare 'V-ati futut! Canci bani in trezorerie' si asta nu e poanta, e pe bune.

Linistea mea are si momente cand se fute. Cele mai multe: cand deschid Realitatea. Ma mananca in unele dimineti si am porniri sado-masochiste de genul "hai sa vad ce mai e in tara". Si linistea mea brusc incepe sa caste niste ochi din ce in ce mai mari, pentru ca dupa cateva minute sa rasufle din ce in ce mai greu pana izbucneste intr-un oftat plin de tristete si 'bagami-ash p...a, prosti mai suntem Doamne!'

Acum cateva saptamani, un coleg de munca a venit sa ma intrebe daca e rascoala in tara. Rascoala, nu revolta, subliniez. Ca CNN-ul are niste imagini cu tepe in Bucuresti. Cazut de falca, pleznit ochi in monitor si degete in tastatura. Nu, tara nu era trasa in teapa mai mult decat de obicei, ci sindicalistii avusesera o idee bestial de inteligenta de a face un pic de show in fata Parlamentului in combinatie cu niste papusi tip Ku-Klux-Klan negre bagate in tepe. (Si ne mai plangem ca tot ce stiu strainii despre noi este Dracula si faptul ca suntem o tara a lumii a treia undeva in Balcani)

Greu mi-a fost sa-i explic omului ca ceea ce a vazut el nu e Rascoala de la Bobalna, ce a inceput pe-un deal si s-a terminat in 1907 conform unui proaspat elev de Bac, ci simple demonstratii din partea clasei muncitoare profund nemultumite de masurile autoritatilor noastre. Si omul a pus o intrebare magnifica: pai si ce atata tevatura? Ca la noi sunt zilnic de astea in fata la Parlament?!

Omul avea dreptate. In fiecare pauza de masa la Parlamentul britanic ministrii lor se duc sa vada oferta zilei la demonstranti si culorile steagurilor prinse de garduri. O bucata de pajiste plina de corturi cu cele mai variate cereri: cacatul cainilor, Iran, Fasia Gaza, avorturile, homosexualii. Ziceti voi si mai ce, ca sigur ii gasim acolo cum fac foamea.

Si-atunci linistea mea isi ia jucariile, inchide orice legatura cu realitatea romaneasca si pleaca la plimbare sa hraneasca ratele casei regale. Orice dor de tara manifestat prin amintirile de prin muntii patriei dispar la primul contact cu stirile despre coruptie, pensionarii din strada, profesori nemultumiti, spitalele ucigatoare de oameni si alte campanii de presa tipic extravaganto-tiganesti si romanesti.

Imi pun castile in urechi si dau play:

Tot ce e bun tre sa dispara din aceasta tara
De unde numai prostii ca noi nu se mai cara
Cu siguranta si respectul mori de foame bai nene
Baga-ne-am p..a in liniste, in lege si ordine.

Enjoy!

Experienta Avatar 3D sau amintiri din copilarie la 24 de ani

2010-03-21T17:22:00.006Z

Avatar- oare mai e vreo persoana prin partile tehnologizate si civilizate ale planetei (includem si N-ul Romaniei aici :D) care nu stie ce e ala?

Intr-un final glorios, dupa o luna de asteptat de la momentul cumpararii biletelor, am poposit in sfarsit in sala IMAX din Waterloo, London, sa vad senzatia anului 2010 si revelatie tehnologica a lui James Cameron: AVATAR.

Sala full, ochelari simpatici, oameni politicosi dupa ce am sculat juma' de rand de 50 de persoane ca sa ajug la locurile alese. Here goes 3, 2, 1...

Houston, WE HAVE A PROBLEM! 3D, care 3D ? ca m-a luat o durere de ochi in primele 10 minute de abia ma puteam concentra la ecran. Sa ne uitam cu spor la planuri separate, cam asta e 3D-ul care a revolutionat sistemul cinematografic. Senzatia ciudata vine din faptul ca vezi efectiv diferenta in plan dintre masa si cotul tipului de pe masa.

Jungla, frate, si-apoi nava spatiala si lumea futuristica a lui 2154 (sigur colonizam noi alta planeta in 150 ani, aha!). E uau sa vezi cum iti plutesc prin fata ochilor niste mini-meduze si sa ai senzatia ca le poti atinge. Si mai haios es a vezi cum vine spre tine ditai pasarea-dragon care are niste colti de T-rex si design a la Alexander Mcqueen.

Cu ce am ramas dupa tot 3d-ul ala: o vaga durere de cap (Alice in Tara Minunilor va primi o binemeritata vizionare clasica ca as vrea sa fiu atenta la ce se intampla nu la cum se misca regina spre mine, amenintator) si o senzatie ca tot ce mi-a aratat el pe Pandora e, pana la urma, filmat pe Pamant.

Povestea e slaba, trasa de par si mai cusuta cu ata alba chiar si decat American Pie. Nici efectele nu sunt de sa te lase pe spate, Star Trek si Transformers fiind mult mai avantajate din punctul asta de vedere. Dar culorile, doamnelor si domnilor. Ei, asta-i altceva.

Trei ore mai tarziu, la 3 dimineata, semi-adormita intr-un bus care ma purta spre Nordul Londrei, realizam de fapt atractia filmului. Cand eram mica, mama imi punea la pick-up povesti la culcare. Stand in pat si ascultand vocile care imi descriau taramuri fantastice, palate de clestar si armasari de foc, mintea mea recrea toate acele imagini in ceea ce denumesc generic astazi taramul de basm.

Asta a fost Avatar pentru mine: reintoarcerea la taramul de basm de la 5 ani. Multumesc Cameron pentru momentul de copilarie neasteptat.

De obicei nu recomand un film cu o poveste aproape neexistenta. Dar Avatar merita din tot sufletul pentru ca pe parcursul celor 2 ore si jumatate toti adultii vor redeveni copii. Parol!

This is my island in the sun...

2010-02-25T16:34:00.014Z

Ar fi trebuit sa fie From London with love, partea a 5-a, dar asta e un articol dedicat ultimei mele vacante.

A trecut o luna jumatate de cand m-am intors din Caraibe si tot am senzatia ca parca m-am rupt de paradis. O luna de zila a durat fericirea mea. Acum, intoarsa in Londra, am senzatia ca am lasat o parte din mine acolo si m-am intors intr-o tara a lumii a treia. Iarna nu-i ca vara s Vara nu-i ca iarna, nu?!

Dar sa-ncepem cu inceputul.

Stadiul unu

In primul rand, trenul meu spre Paris, slava domnului ca inca mergea Eurostarul la inceputul lui decembrie 2009, pleca la 6 dimineata. Asta inseamna ca la 5 trebuia sa plecam de acasa, dar metrou pauza. Deci ne trezim si mai devreme, cu bagajele facute cu vreo 2 zile mai devremem si grijulii sa nu trezim co-locatarii, ne indreptam frumusel spre statia de autobuz. El imbracat bine, ca-i barbat ce mama masii Eu, desteapta, cica sa nu car haine groase in Caraibe, cu 2 bluze, o vesta, un sacou si un fular dardaind de ma lua dracu, in pas alert spre bus.

Stadiul doi

Ajunsi in Paris, facem brusc trecerea pe franceza, ca in engleza se uita lumea urat si romana risca sa ne puna la egal cu furaciosii rromi ce se plimbau prin Gare du Nord. Pentru cateva luni am uitat cum e sa mergi cu mana pe geanta, paranoic si cu urechile ciulite. In Paris, Romania s-a facut reamintita, fix prin ce a stiut sa exporte mai nefericit. Mdeah.. Aaanyway...

Stadiul trei

Dupa varia peripetii cu biletul, trenul schimbat de 2 ori si orientarea bestiala in aeroportul de la Orly, ne pozitionam la coada pentru check-in. Ei si-aici incepe comedia. Pasapoartele la control. Ea - negresa tanara si privire bovina, vag aducere aminte de slujbasii de pe la Primarie si alte servicii care te ucid din plictiseala. Eu, de fapt noi, albi, tineri, priviri speriate de iepuri fugariti prin Europa, incalziti si totusi cu friguri, 2 geamantane mari si chef nespus. Problema: nu avem nevoie de viza? cum asa? pai romania e in UE?

No, eu personal inteleg ca tara mea e un mic cacat lasat de Dumnezeu intr-un colt de Europa. Nici eu nu stiu unde e Tadjikistanul sa fiu sincera. Dar eu nu lucrez intr-o pozitie care sa-mi ceara oaresicum sa stiu cine dracu face parte din Uniunea Europeana. La 12 amiaza, dupa un lung traseu Londra-Paris, mai ca cedam psihic si-i tranteam aleia un geamantan in cap. Nu-s rasista, da chiar sunt proaste, unele. Trei s-au adunat si toate trei, Doamne, se chinuiau sa afle daca am sau nu nevoie de viza. Timp in care coada de la spatele meu se facea tot mai mare si mai mare.

Stadiu 4

Cateva ore mai tarziu ne urcam in avion, cu o singura idee in cap: sa zburam spre Caraibe. Yiihaa! Acuma, fie vorba intre noi, cu un avion plin de mucosi mici si plangaciosi si africani puternic mirositori, mai ca ma simteam ca-n tramvai, in Iasi. Almost...:D

Stadiu 5

Opt ore mai tarziu plus inca o ora asteptat valize, debarca tot purcelu si catelu in minunatul Fort-de-France. Nu fac misto, orasul chiar e fain. Dar insula fratilor, e de-a dreptul uluitoare. Si vecinitatile nu-s nici ele de aruncat. Stiti cum te prinzi ca viata ta se schimba? Atunci cand realizezi ca , mirare, copacul din fata ta care iti aduce umbra e un ditamai palmierul de vreo 20 de metri inaltime, atat de maiestuos ca-ti taie rasuflarea mai repede ca bradul de Craciun de la Bucale.

Lasand la o parte faptul ca insulele astea au o problema asemanatoare cu a noastra (tari frumoase de numa numa, pacat ca-s locuite), Caraibele in totalitate este un paradis. Bucatica pe care eu am avut ocazia sa o prind de un picior se cheama Martinica si vreo 5 zile in Dominica, la o aruncatura de bat si 2 ore cu vasul pe mare.

Stadiu 5

Treizeci de zile dupa debarcarea cu chiote si plansete de fericire, ma imbarcam din nou, bocind de sarea camasa de pe mine, de am speriat 2 vamesi. Saracii, nici n-au mai avut tupeul sa-mi ceara sa-mi dau jos papucii. Plangeam de ziceai ca o am pe mama in valiza, nu o gasca de rochite si papuci de plaja. Mama, de cealalta parte a baricadei, plangea si ea incet, de ziceai ca se uita dupa Stefan cel Mare cum pleaca la razboi. Ce ti-i si cu relatiile astea copil-parinte.

Stadiu 6

Avion 8 ore, Paris la 9 dimineata nici un sandvis nu se serveste, just so you know ca sa nu muriti de foame ca fraierii. Eurostar la 1 si la 3 sunt in casuta mea cea friguroasa din Nordul Londrei. Concluzia: nu mi-a trebuit viza pentru paradis, da de ce dracu m-am intors, a?

Nici pana azi nu sunt convinsa dupa ce boceam mai tare: dupa Madinina, adica Insula Florilor, sau dupa mama? Va las cu niste imagini. Poate va prindeti voi si pentru mine.

Dominica

Tot Dominica

Martinica - Anse Couleuvre

Martinica - apus de soare

Martinica - gradina botanica

Martinica - zumzaitorii de serviciu

Martinica - Lumea le zice iguane

Martinica - piata din Fort de France

Martinica - Grande Anse

Martinica - Saint Pierre (fosta capitala)

Adieu madras, adieu foulard...

P.S. Explicatii:

madras= tesatura caroiata de mai sus;
foulard= o esarfa din acelasi amterial care se leaga pe cap in anumite moduri. numarul de colturi lasate libere semnifica starea femeii (casatorita, logodita, libera, in cautare).

From London with love - part 4

2009-12-02T21:09:00.004Z

Ganditi-va la primele 3 cuvinte care va vin in cap cand zici Londra. La mine rasar ceata, ploaie si bus-urile rosii. La voi s-ar putea sa fie multe altele, dar macar un cuvant din cele trei ar trebui sa se asemene. Si acela ar trebui sa fie ploaie.

Nu stiu altii cum interpreteaza acest cuvant, dar dupa ce am apucat sa gust din stilul ploios al Marii Britanii, respectiv al Londrei, lucrurile incep sa prinda alte nuante. Acasa invatam despre ploaie ca reprezinta un fenomen natural, cauzat de diverse paturi de nori care fac prostii si varsa apa pe noi. La englezi, lucurile stau putin altfel. Norii fac in continuare prostii (mai bine zis fac un fel de Formula 1 pe cerul patriei britanice 24 din 24h), dar ploaia nu mai vine ca picaturi. Aici ai doar doua variante de ploaie:
1. varianta cunoscuta acasa sub denumirea batraneasca de "rupere de nouri, fratee";
2. varianta cunoscuta acasa sub denumirea batraneasca de "mocaneasca masii".
Nu ma contraziceti va rg, stiu ca sunt denumiri romanesti, dar stilul in care apa curge pe insulita asta de la nenea ala de sus, e british pana la sateliti si inapoi: apatic, indiferent, rece pana la disperare, de neoprit, conservator cu marimea baltilor, marinimos cu cantitatea de apa pe cm patrat.

In prima luna am prins aproape o luna de soare, cu ceva zile innorate si atat. Apoi vremea si-a dat arama pe fata si-am gustat din plin acel je ne sais quoi care ii face pe britanici sa migreze cu zecile de mii in Australia, Portugalia si orice alta alie ale carei temperaturi medii anuale depasesc 28 grade.

Fratilor, daca veniti vreodata in perioada asta mirifica, la noi, a anului, luati o umbrela sanatoasa, mult paracetamol si doua straturi in plus de leucocite care sa va tina de cald cand vantul se porneste sa valseze cu ploaia intr-un dans rece si inghetator de oase, hematii si toate celelalte lichide din interiorul nostru.

From London with love,

End of transmission.

P.S.: Am uitat sa zic "La multi ani, bre!" pentru cei care inca mai trag speranta ca acasa lucrurile se vor rezolva. Si hang in there. Ultimul stinge lumina!

From London with Love part 3

2009-10-18T21:29:00.003+01:00

Ziua de azi a inceput delicios. Neluand in considerare semnificatia personala a zilei, pot spune ca a fost lunga dimineata de duminica savurata ca la carte, in pat, pana la ora 13.30. Trezita pe la un 10 somnoros si noros, am decis de comun acord cu sforaitorul sef al casei sa ne uitam la "Public Enemies": Johnny Depp, Christian Bale si Marion Cotillard. Pentru mine nu a fost chiar un regal cinematografic, ci mai degraba un film bun, realizat intr-o maniera ce poate parea usor superficiala, dar daca stai sa privesti mai in profunzime, realizezi ca altfel nu ai avut nici o sansa sa privesti intr-o bucatica din trecutul ambelor parti ale Americii anilor '30.
Cu un gust usor melancolic dupa rochiile si coafura vizionate timp de 2 ore, m-am bagat intr-un dus lung si foarte cald in speranta ca scap de somnolenta specifica celei mai ciudate vremi din Europa: cer insorit, soare stralucitor, frig de clantane dintii sau cer super innorat si o caldura aproape tropicala, ambele stari meteo putand fi intalnite in mai putin de o ora la o plimbare in Londra.
De la ora 17 a inceput adevaratul regal al zilei: piesa "Inherit the Wind" la unul din cele mai vechi si renumite teatre ale capitalei britanice: The Old Vic. Piesa pusa in scena de Trevor Nunn, vine ca un cover al si mai faimoasei drame "The Monkeys Trial" scrisa in 1925. Subiectul e unul de actualitate aproape: un profesor de scoala din Tennessee, John Scopes este inchis si urmeaza a fi judecat pentru ca le-ar fi citit copiilor in clasa un capitol despre evolutie bazat pe lucrarea de referinta a lui Charles Darwin "Originea speciilor". In rolul avocatului apararii avem un Kevin Spacey monumental, dezlantuit, fabulos, ce demonteaza orice incercare a acuzarii (David Throughton) de a-l eticheta ca un pacatos si un ateu ce merita ars in cele mai adanci colturi ale iadului. Sunt memorabile si infinit amuzante replicile de muscatura dintre acesti doi mari titani. As vrea sa va pot traduce si as putea-o face, dar limba romana n-ar cuprinde nici pe jumatatea frumusetea replicilor si istetimea cuvintelor enlezesti.
Titlul piesei se bazeaza pe un verset biblic ce revine obsesiv pe parcursul celor doua acte ca o piatra de hotar:
'He that troubleth his own house shall inherit the wind:
and the fool shall be servant to the wise of heart' (Proverbs 11:29)

Conform scriitorului britanic ce le-a dat englezilor o limba si o litertaura universala (need I say more?), tot ce e bun se termina cu bine, asa ca piesa are oarecum un final happy, dar scena finala cu Spacey tinand cartea lui Darwin intr-o mana si Biblia in cealalta, cantarindu-le din priviri, ramane apogeul teatral alaturi de fraza:
The Bible is just a book, a good book, but not the only book.
Piesa face parte din multitudinea de acte artistice si nu numai dedicate lui Charles Darwin, cartii sale si nu in ultimul rand teoriei evolutioniste. Poate mai mult decat oricand, o astfel de piesa, care se zvoneste ca ar fi bazata pe evenimente reale petrecute intr-o America atat de imbibata in credinta religioasa acum 150 ani, incat semana periculos de mult cu fanatismul musulman, este exact acel strop de atentie necesar in vremuri de restriste sau in vremuri cand lucrurile o iau prea pe aratura, dupa cum zice romanul.
Poate ca in ceasul al 12-lea n-ar fi rau daca toata lumea ar vedea o astfel de piesa. Pe mine m-a amuzat si in acelasi timp m-a intristat enorm la gandul ca o intelegere pur literara a cartilor de capatai din religie nu va niciodata posibila atata vreme cat religia va fi legea numarul unu intr-un stat politic si nu legea propriu-zisa facuta de oameni.

Mai bine zis, atat timp cat nu vom accepta faptul ca "God made the man and man, being a gentleman, responded the same way", religiile lumii vor continua sa se izbeasca una de cealalta, declansand in urma lor razboaie ce distrug culturi si natii intregi.

Anyway, piesa a fost cu adevarat fenomentala, un cadou perfect pentru momentul in care realizezi ca a mai trecut un an. Un pahar de vin rosu, un "Clar de luna" al lui Debussy si un articol de blog, iata finalul zilei care acum 24 de ani aducea un nou mucos pe fata Terrei.

From London with Love,

P.S. Urarea cea mai inteligenta este sa ti se indeplineasca tot ce iti doresti, dar ai grija ce doresti, ca uneori se poate implini. Pentru prima data in viata, nu stiu ce sa imi doresc. Am atins un prag de satisfactie. Tot ce imi mai pot dori acum, probabil, e sanatate, ca sa termin tot ce am inceput. Salud!

From London with love - part 2

2009-09-19T21:29:00.003+01:00

Azi a fost o sambata ultra-insorita intr-o Londra de obicei innorata. Cu aproape 25 de grade la amiaza, era inabusitor, aproape torid. Doamne, asta vine de la un om care acum 3 saptamani infrunta 30 de grade in dulcele targ iesean. Acomodarea intervine mai repede decat isi imagineaza multi.

Si ce face un viitor student intr-o Londra luminoasa si intr-o sambata ce se anunta frumoasa?

Viziteaza, vede, iese in lume, adica merge in centru, se pune cu fundul pe treptele statuii amiralului Nelson in Trafalgar Square si priveste la cladirile din jur scaldate intr-un soare aproape incredibil pentru o insula vestita prin norii ei. Si uite asa se iveste dorul de a vedea, unde nu mai pui si gratis, o sumedenie de tablouri iesite din mana unor nume atat de mari incat si manualul de istorie s-ar excita in timp ce eu citesc din planul cladirilor National Portrait Gallery si National Gallery.

Sa povestim amestecat, pentru ca oricum nu le-am vazut intr-o ordine clara: Rubens, Renoir, Gauguin, Picasso, Van Gogh, Manet, Monet, Tizian, Rafael, Michelangelo, Leonardo da Vinci, Caravaggio, Goya, Cezanne, Degas, Van Eyck, Vermeer, Rembrandt, Velazquez, Botticelli.

Nu sunt o cunoscatoare acerba a istoriei picturii sau a stilurilor, dar sa vezi tablouri de 6 m pe 4, sau de 30 cm pe 30 cm iesite de pe mana unor oameni despre care am citit doar in cartile de istorie e o onoare. Sa le mai vezi si gratis, din bunatatea casei regale, e o treaba realmente minunata. Dupa 5 ore de privit, citit si admirat cu gura deschisa ca un copil de gradinita, am iesit buimaca si infiorata. Am privit 500 de ani de istorie. What a day!

La finalul zilei am oprit la un restaurant grecesc si am incununat o zi plina de cultura si inspiratie cu un tzatziki si un cd cu jazz din anii '50 (vezi Ella Fitzgerald si Louis Armstrong). Long live globalizarea!

Din Londra, cu dragoste, inchei o noua transmisie.

P.S.: Am cateva poze dar n-am apcat sa le scot. Promit cat de curand sa o fac si pe asta. :)

From London with love

2009-09-16T19:57:00.004+01:00

7 zile in Londra and going. 7 zile din cele 365 ce ar trebui sa ma transforme intr-o masteranda de fotografie urbana posh, british si chiar fancy, dupa vorba catorva prieteni. 7 zile dintr-un an care ar trebui sa ma invete cu ce se manaca Londra, macar la aperitiv, cat de fabulos e sistemul britanic (oricare vreti voi: educational, medical, justitiar, administrativ, you name it) si poate sa aflu pe pielea mea cum e sa fii strain intr-o tara devenita straina de ea insasi prin globalizare.

Bla, bla, bla. O pot duce asa inca vreo doua paragrafe, cu ce ar trebui sa se prinda de mine in anul de masterat ce sta sa inceapa in vreo 2 saptamani. Hai sa trag linie si sa va povestesc un pic despre ce s-a prins, de fapt, de mine in prima saptamana:

1. Socul cultural exista cu adevarat. Nu e un bau bau menit sa va faca sa mustaciti cand cititi carti de orientare turistica pentru Papua Noua Guinee. De obicei scrie frumos negru pe alb ca nu e indicat sa te holbezi la populatia indigena, sa te interesezi din timp daca e bine cu pantaloni trei sferturi sau pantaloni lungi, mulati sau largi - you get the picture, sa fii la curent cu subiectele zilei si sa nu ii refuzi, indiferent de ce iti pun in fata, si denumesc ei mancare.

In toate ghidurile despre Londra, in brief-ul de orientare pentru noul student cazut pe London Bridge, scrie mare si frumusel: sa nu te sperii de multitudinea de rase si culori, fiecare cu ale ei traditii, pe care le vei intalni in cel mai mare pot cultural existent pe planeta. Ei da, prima oara am ras si eu. Cine sa se sperie, je care a mai batut un pic Europa, am vazut si negri, chinezi, si marocani belgienizati, pardon barbarismul. Hai, dom'le fugi de-aici. Nu ma sperii eu asa usor. Chestia interesanta e ca nu te sperii. Dar te impresioneaza. Pe bune. Si te holbezi ca prostul, fara pic de bun-simt, ca un magar roman ce esti si n-ai mai vazut nik la viata ta mica de provincial.

Primele zile juri ca te-ai mutat in Pakistan, Afghanistan sau chiar Emiratele Arabe Unite. La finalul saptamanii, daca Doamne fereste, te mananca profund sa tragi o raita pe Oxford Street, si schimbi vreo 2 metrouri pentru asta, stii ca te-ai culcat in Londra, dar odata ajuns in Raiul cumparaturilor te uiti bine de jur imprejur si-ncepi sa te intrebi usor in barba "Ce pana mea, m-am mutat la Beijing?"

In spiritul romanului salbatic: e plin de galbejiti, frate! Cu ochii cas, galbeni icteric unii dintre ei, imbracati ciudat (si ciudat nu inseamna usor efeminat, gay sau metrosexual), dar realmente ciudat, cu Iphone-ul nelipsit din mana sau ureche, astia sunt adevarata viata a Londrei bag seama. Cu sutele misunam pe Oxford, dar parca ei ne depasesc si aici, nu numai in tara lor de bastina.

2. Bunul simt si buna crestere te inconjoara discret. Nu ai cum sa te pierzi si nu ai cum sa nu gasesti ceea ce cauti. Asta e o axioma pe care cu siguranta n-ai sa o intalnesti acasa, dar aici e universal valabila, aici insemnand partea vestica a Europei. Nu gasesti un sediu de banca, intra in primul pub si vei afla, nu stii de ce nu iti merge cardul la metrou - vesnic va fi minim un nene in vesta galbena care sa te ajute, nu te prinzi cum sa ajungi la o statie de autobuz, intreaba orice trecator si iti vor raspunde amabil, cu degetul pe o harta sau prin simplele gesturi de orientare (inainte, dreapta, stanga). Nu se uita nimeni urat la tine, nu te usuieste nimeni, nu te scuipa nimeni. In timp ma voi obisnui si eu sa dau raspunsuri spontane fetelor nedumerite de turisti care descifreaza harta liniilor de metrou, sa dau buna ziua in fiecare magazin in care intru, sa spun daca ma pot ajuta cu ceva in loc sa caut ca fraiera prin tot magazinul. In timp...

3. Fiecare are treaba lui. In Londra inveti mai mult ca oriunde ca esti intr-o masa de oameni, faci parte din muulte milioane la fel de preocupati ca si tine. Nu mai sunt intr-un orasel in care dimineata la stop vedeai cel putin 2-3 fete cunoscute. In fiecare dimineata la metrou alti oameni, la pub-ul din fata alti oameni. E suficient pentru o secunda sa stai deoparte pe orice strada mai aglomerata. M-am rezemat usor de perete intr-una din zile si am deschis pentru cateva minute urechile: zeci de dialecte, culori de piele, tonuri vocale. N-are nici o importanta ca eu si omul de langa mine vorbim in romana, la doi pasi in fata se vorbeste rusa sau finlandeza, trei metri mai incolo e o gasca japoneza care se distreaza din plin, iar la coada de la casa te intampina un puternic accent frantuzesc.

Sunt doar unul din milioane. Londra ne-a primit pe toti. La ora actuala se spune ca mai putin de 10% din populatia capitalei sunt britanici get-beget. Nici nu ma mira. I-au cotropit toate natiile lumii, adusi de mirajul conservatorismului regal, de dorinta de a face parte din ceva atat de mare si important pe harta lumii ca Londra.

Se spune ca la finalul unei zile de umblat, orice turist ajunge sa contempleze Big Ben-ul si Tamisa la apus de soare, imagine ce ramane brand de tara in mintile multora. In fiecare seara cand ajung acasa, eu vad cladiri imense de birouri, strada pe care stau e plina de magazine de bijuterii detinute de afro-americani si indieni si 20 m mai sus de mine e un bar cu un chef italian si chelnerite romance. Brand-ul londonez pentru mine e caramida inchisa la culoare si varietatea.

Din Londra, cu multa dragoste, inchei prima transmisie. Sa speram ca data viitoare vor fi si ceva poze pentru cititorii atat de curiosi :)

P.S.: Ceva ce-am invatat mai demult, in prima incursiune pe afara, dar am tinut minte pana azi: la cea mai vaga silaba romaneasca din jurul meu, ce nu provine de la mine, brusc dialectul meu se preschimba intr-un british english de oxford. Si tac pana ma prind de unde provine dialectul de roman, 99% din cazuri de la cineva cu care n-as vrea nici acasa sa am de-a face. Si pana dispare individul vorbesc frumusel in limba materna a tarii de m-a primit. E mai civilizat asa domnule, sa te-nteleaga si cei din jur ;)

My Huckleberry friend....

2009-07-15T17:19:00.004+01:00

Daca as spune "Breakfast at Tiffany's" si Audrey Hepburn ai zice ca sunt o fana a filmelor vechi. Si chiar sunt. Cartea, in cazul de fata - a lui Truman Capote - pentru nestiutori si curiosi- e mai serioasa decat pelicula ce a facut istorie in fashion cu a ei "little black dress".

Dar, mai mult decat o iubitoare de oldies, sunt o iubitoare inraita de muzica veche si foarte veche. Henry Mancini a scris special pentru acest film o melodie care a ramas in istoria muzicii, a fost reluata de zeci de ori de alti mari artisti, dar niciunul n-a mai reusit sa-i dea savoarea unei plimbari la 7 dimineata prin fata vestitului magazin de bijuterii si senzatia ca toata lumea e la picioarele tale.

Melodia asta o stiam de ceva vreme. Aflata in pragul unei mari schimbari, sincer, e melodia care ma face sa ma simt bine. Sa nu-mi fie frica de ce-o sa vina. Sa am curajul sa pasesc mai departe pe drumul de care ma tin strans cu dintii momentan. Sa nu ma uit inapoi.

Enjoy! (as I do)

15 minute pe Skype

2009-07-01T15:11:00.011+01:00

Anul trecut am decis sa fac o schimbare radicala a sensului meu de mers. Am aplicat pentru master in Marea Britanie, mai precis in Londra, si mai precis, pentru vreo 5. Acum o saptamana, ajungand acasa dupa o zi neinteresanta de munca, dau sa citesc email-urile ajunse de dimineata. Surprise, surprise... una din facultati imi trimisese o instiintare conform careia am trecut de trierea aplicatiilor si ar dori (ei) sa stie daca as putea participa intr-o zi anume sa dau un interviu- hold on - pe skype. Hmmda, am zis, de ce nu? Si-asa cu maica-mea de la 10.000 km departare vorbesc zilnic si se-aude perfect. Ce mare lucru sa dai un interviu prin Skype ??!!

Si uite asa, cu 2 zile in urma, subsemnata isi rodea incet unghiile in fata monitorului, incercand sa uite de ce avea sa se intample peste cateva minute. Cu vreo 20 minute intarziere - 20 de secole pentru mine, omul incununat cu aceasta sarcina, nimeni altul decat seful programului la care aplicasem, ma suna, facem cunostinta si tranteste prima intrebare "Tell me about your life so far." Si eu in sinea mea: cum pana mea ii explic eu 24 de ani de "WTF did i do till now in Romania?" Iau o gura mare de aer care trebuia sa imi redea increderea in manevrabilitatea limbii insularilor astora si incep sa dau din mine: liceu de info, facultate de jurnalism, stiu - nu se leaga tanda cu manda, si alegerea de a face nici mate, nici literatura, ci o chestie mai pe la mijloc.

A doua intrebare a fost si mai tare "Did you think about photojournalism?" Mmmm, of course i did. Da' de ce, sar eu de colo. Pai, stii ca unii incurca fotografia de presa cu fotojurnalismul. Moment de pauza. Doua respiratii adanci si-ncep sa turui: ca fotografia de presa, in general e un domeniu larg, ca fotojurnalismul, la mine acasa cel putin, e putin cam mort si ca parerea mea dintotdeauna a fost ca fotografia e arta. L-am lovit, am zis. Nu se poate sa nu-i placa, ca-i fotograf de 30 ani omu'. Si mai am si un talent feroce sa fac din tantar armasar, ca n-a fost examen oral la viata mea la care sa iau mai putin de 9. Stiam ce fac. Speram, cel putin.
Sa-i spun omului despre placerea mea bolnava de-a poza fatade de cladiri, mate prin tufisuri si instantanee stradale? Normal ca asta i-am spus. Suna foarte aiuristic, sunt convinsa, dar pe un tip care a trecut prin BBC, Hallmark, GEO, National Geographic, Vogue si Times, e cam greu sa-l impresionezi in 10 minute. Unless..., esti asa nebun ca mine si te risti sa trimiti tot felul de ciudatenii in portofoliul de prezentare (pentru cei care au calcat in Barcelona, sa stiti ca de-acolo au fost imaginile, cu tot ce am putut gasi mai intortocheat,mai naucitor, mai bine focalizat si bine pozitionat din operele stradale ale lui Gaudi pe langa care trecusem in toamna lui 2008).
"How would you describe your work experience?" Gotcha, am zis eu zambind in sinea mea. N-ai mai auzit tu de student care sa munceasca in spital, in reanimare, nu nenea? 10 puncte albe pentru mine, moment de pauza pentru intervievator.
Dupa alte 10 minute de lauda a programului sau, a faptului ca a fost superincantat de conversatia cu mine si de portofoliul trimis, imi tranteste urmatoarele fraze. Incerc sa le redau cat mai corect:
"You are from Romania, and we are very excited about this, since we never had a student from that part of Europe (in sinea mea- bine ca macar stie ca-i in Europa) and also care about our cultural mix; i can say for certain that you would make a fine addition to our program. Also, due to your life experience and open personality, i am happy to say that you qualify on all terms for this program. That is why, right now, i am making you an unconditional offer. "
Stop cadru! Voi stiti ce-nseamna asta? EU habar n-aveam. Si am intrebat. Raspunsul: omul imi oferea in momentul acela un loc la masterul de Fotografie si cultura urbana, fara a mai trece prin alte interviuri, fara a mai lua in consideratie si restul aplicatiei pe care nu o citise pana la capat.

Ultimele sale cuvinte au fost "Do you accept?" si "As a way to make you feel better (oricum imi venea sa sar de pe scaun) i can inform you that this program has thirty(30) places and we have received about three hundred(300) applications. So you should feel prety lucky by now."

Si dus a fost. Tacerea mea intrinseca a durat vreun minut. Si-apoi, la 7 seara, de la apartamentul 10 s-a auzit un urlet de fericire pana pe partea aialalta de bulevard. Intrasem la facultate in Anglia, pe un program cu o concurenta de 10 pe loc in 15 minute de conversatie pe skype.
I am THAT good in believing I can do something with my life.

Si uite asa, anul trecut, am decis sa fac o schimbare radicala pe sensul de mers al vietii mele. Alaltaieri a inceput. In toamna plec la studii in Londra.

Who's the bitch now, bitch?

P.S.: Aceasta e cladirea viitorului meu: Goldsmiths College. Fell free to scratch your own PC.

Balonu-i rotund pe toata durata meciului

2009-05-06T22:03:00.006+01:00

La inceputul anilor 90' am avut primul televizor color - un Beko amarat, in care verdele ierbii imi lua ochii de copil crescut intr-un Tatarasi inverzit primavara. Aveam 6 ani, sub 1m50 si ma cam bateam pe-afara cu tiganii vecini.

Amintirile de la 6 ani se spune ca sunt clare ca luna. Eu ii contrazic. Mi-e greu sa-mi aduc aminte cu exactitate fiecare detaliu, dar stiu ca era vara si ca tv-ul din casa, mutat pe Cartoon Network, nedublat pe atunci, slava Domnului, era motivul principal de haraiala intre maica-mea si bunici. Pana cand, intr-o dupamasa, si-asta mi-aduc aminte ca prin ceata, bunica-miu a zis sa mut pe TVR1. Si-am vazut o droaie de omuleti care se-nvarteau pe un teren verde, cu oaresice linii albe si niste plase agatate pe margini. Mister de ce existau 2 culori diferite pe imbracamintea lor si inca unu singuratic care arata ca ratusca cea urata pe langa ei, fugind de mama focului. Plictisitor primele 5 minute. Apoi au venit explicatiile. Si-apoi m-am uitat la jocul de picioare din jurul mingii. Odata cu primele driblari nemtesti un zambet larg mi s-a instalat pe fata si curiozitatea copilareasca si-a spus cuvantul.

La 6 ani, bunica-miu a incercat sa-mi explice regulile fotbalului, sport ce avea sa devina mijloc principal de refulare vreo 10 ani de copilarie si adolescenta. Genunchii mei juliti si spiritul de "lasati-ma in pace, stiu eu ce fac" a fost cel care a produs sentimentul ca fata mamii e pe jumatate baiat si m-au lasat in banii mei sa joc ce vreau eu pe-afara, cu conditia sa nu rup hainele... prea tare.

La 6 ani aflam intr-o luna despre Beckenbauer, Portocala mecanica, Squadrazzura, Latinii naibii, Uite-i si pe-ai nostri, Gooool!, Fault, fault ce naiba!, Hent!!!!, Nu-i ofsaid... si altele. La 10 ani eram portar de temut pentru vreo 10 blocuri din cartier. Marturie stau cicatricile de pe genunchii mei foarte nefeminini. Jucam pe asfalt, rarisim pe iarba, niciodata pe gazon pregatit. Jucam cu mingi semidezumflate, din plastic, nicidecum piele cusuta, baituita si marcata NIKE. La 14 ani ai mei au incercat sa-mi explice frumos ca poate e vremea sa mai renunt la sporturile in care te-arunci, pe jos. Plus ca adolescenta isi facea simtita prezenta din greu.
Intr-a opta am incetat definitiv sa mai joc. Nici macar in poarta. Ocupata cu-ale tineretii dezechilibre hormonale, am uitat jocul care m-a facut sa inteleg de copil termenii de fair-play, joc de echipa, comunicare si concentrare.

Am ramas un fan avid al Campionatului Mondial de Fotbal si de fiecare data cand joaca nemtii mi-aduc aminte de dupamasa aceea, cand microbul sportului rege m-a luat si pe mine.

In toamna trecuta mi-a fost dat sa ajung pe Camp Nou, ma rog, pe langa el. Si-asa am aflat ce inseamna FC Barcelona. Mes que un club, zic ei. Un intreg oras - zic eu. Mentalitatea unei natiuni spune lumea in general. In meciul de ieri seara, cu Chelsea, pentru calificarea in finala Champions League, jucatorii clubului mi-au adus aminte exact de fotbalul pe care l-am vazut cu aproape decenii in urma. Jocul romantic, dupa cum e denumit, al Barcei e ceea ce am invatat eu ca se cheama fotbal. Si as vrea sa vad ziua in care macar un club la noi isi va aduce aminte de fotbal, asa cum a fost el gandit de englezi in original, si nu dupa cum l-au modelat proprietarii milionari de cluburi.

Analistii sportivi spun ca renasterea Barcelonei sub mana lui Pep Guardiola se datoreaza experientei lui la Barca pe teren. Altii spun ca e in toti spaniolii acel sentiment de joc frumos, joc cu scheme gandite si repetate la infinit, cu suturi din 6 si 30 m, cu ritmuri lente de tango si accelerari nebune in 15 metri. Daca n-as fi fost in Barcelona, as fi putut spune ca Barca, clubul, e doar un alt club de fotbal ai carui antrenori au stiut sa-si aleaga cu mare grija oamenii din teren. Asta daca nu vrei sa tii cont de scoala lor personala pentru juniori, a carui reprezentant il gasim in persoana lui Messi.
Dar FCB-ul e mult mai mult, intr-adevar. Ai impresia ca un oras intreg se strange pe stadion, ca tot orasul s-a construit in jurul clubului. Si traiesti aievea senzatia ca jucatorii reprezinta frumusetea arhitecturala a orasului, perfectiunea cladirilor lui Guell, euforia latina si suprarealismul picturilor lui Gaudi. Toate astea fac din finala Champions League de anul asta sa fie un "dream match" cu adevarat.

Asadar, daca aveti vreun fratior sau surioara care inca n-a aflat de fotbal, probabil ca meciul de la Roma ar fi un loc bun pentru explicatii. Ca pana la mondialele de la anu' mai e cale lunga, si dupa vorba transmisa pe cale orala pana la mine, balonul e rotund!

A little bitt of DM

2009-04-06T18:33:00.002+01:00

Depeche Mode iese la rampa cu un nou album anul acesta. Tatucii synth/electronic-ului britanic ne amintesc, ca dupa aproape 30 ani (in 2010 se fac) they still get it, they still make it and worse, it's still god damn addictive.

Desi il aveam de o saptamana prin calculator, in seara asta am ascultat in prima auditie, cu niste urechi tunate la maximum noile piese reunite sub denumirea "Sounds of the Universe". Si da, albumul are o tusa groasa de sunete deep, tonalitati joase, frecvente care sigur supara un neobisnuit al albumelor lor de inceput. Melodii ca "Wrong", "In Chains", "Sleepwalker", "Jezebel"... cred ca ati prins ideea cam cum suna materialul. E dark, e heavy, e mult bas slow si greoi, e sunet electronic profund ce aduce aminte de Yazoo, Kraftwerk si Pet shop Boys, laolalta.

Dintre toate, "Wrong" e cea lansata si trimisa sa promoveze noul material ce se va lansa pe 20 aprilie in Europa si 21 aprilie in State. Parerea mea: nu e cea mai grozava dintre ele. Cea care mi-a atras atentia e ultima piesa, "Corrupt", care suna cam asa:

I could corrupt you in a heartbeat
You think you're so special
Think you're so sweet
What are you trying
Don't even tempt me
Soon you'll be crying
and wishing you dread me

You'll be calling out my name
When you need someone to blame

I could corrupt you it would be easy
Watching you suffer
Girl, it will please me
I wouldn't touch you
With my little finger
I know it would crush you
My memory would linger

You'd be crying out in pain
Begging me to play my games

I could corrupt you it would be ugly
They could sedate you
But what good would drugs be
But I wouldn't touch you
My hands on your hips
It wouldn't be too much to
Place my lips on your lips

You'd be calling out my name
Begging me to play my games

Cum arata Paradisul?

2009-04-04T08:27:00.004+01:00

Raspuns: NO COMMENT!

Asta e una din proprietatile cele mai dragi ale Frantei, Martinica. Insula se afla mai jos de Cuba, in Nord-Estul Americii de Sud si arata.... ca mai sus, adica asa ca pe posterele cu plaje insorite pe care nimeni n-ajunge niciodata. Mama vede imaginile astea in fiecare zi. Sic!

De 1 aprilie

2009-04-01T18:14:00.002+01:00

Pentru mine, 1 aprilie e un fel de ziua barbatilor. Stiu ca spiritul de copil care-si freaca mainile de bucurie in timp ce-si inchipuie cornitele care-i ies prin cap "kicks in" in , aproape, fiecare individ de gen masculin. Dupa parerea mea umila, cel care a inventat 1 aprilie cu siguranta a fost un tip incornorat, pardon, un dobitoc incornorat. Pentru ca a mai fost unul destept si incornorat ce a lasat dupa el Premiul Nobel.

In spiritul zilei de cacat si-a amintirilor nostalgice, inca un pic de Parazitii. Remember this one, sis?

"Zdrente" de Romania

2009-03-31T14:23:00.002+01:00

Un maaare critic respectat in viata a denumit trupele de hip-hop locale pe la sfarsitul anilor '90 "zdrente" ale societatii, nimicuri nedemne de bagat in seama. De-atunci, zdrentele astea ne umplu urechile de prostii si cacaturi, cu cate un "joint" bun care zgarie orgoliul, dar mangaie urechile melomane.

Dupa ani de asteptare, am gasit a doua cea mai buna piesa lansata in Romania dupa "Bad Joke" a celor de la Parazitii (nu ca ar fi si singura faina, dar ar dura ceva pagini bune articolul asta daca as insira toate versurile lor care mi-au ramas in creier mult mai bine intiparite decat geografia locala de clasa a VIII-a).

Dupa o lunga perioada in care a vrut din rasputeri sa scoata capul la lumina, Puya serveste o melodie rea, de-a dreptul jignitoare, mai ceva ca "Mesaj pentru Europa".

Voila! Personal, am savurat-o de la inceput la sfarsit. In locul lui, as pune-o si-n engleza si as trimite-o peste hotare. Sa vada si restul Europei ca nu suntem NUMAI violatori... ;)

50 de ani irecuperabili

2009-03-26T16:49:00.006Z

Cam asta e diferenta temporala care desparte Romania, Iasi-ul de Anglia, respectiv Londra. La aterizarea pe aeroportul din Luton, un mic orasel aflat la vreo 50 km departare de capitala Marii Britanii, imi venea sa-mi musc mainile uitandu-ma la autostrazile lor supra sau subterane, fara nici o trecere la nivel cu multitudinea de cai ferate si strazi colaterale. Infrastructura lor pare perfecta. Dar nu e. Si la ei exista cozi si nervi in trafic. Diferenta e ca in 7 zile de mers prin cea mai aglomerata zona a Londrei n-am auzit decat 3 claxoane. Aceleasi 3 claxoane le-am auzit de la Baneasa in mai putin de 5 minute de la urcarea in taxi.

Parca m-am suit intr-o masina a timpului. Am dat peste strazi curate, desi nu au prea multe cosuri de gunoi pe strada (motivul fiind atentatele de la metrou de acum cativa ani). O multitudine de oameni care folosesc metroul, si totusi nimeni nu se impinge de aiurea si nimeni nu iti vorbeste cu "Move over, f***er!" Am dat peste rampe pentru cei cu dizabilitati construite cu bun simt, nu la unghiuri infernale si de marimi liliputane prin care n-ar putea trece nici un adolescent anemic. Am dat peste o politete incredibila, indiferent ca vroiai o sticla de apa sau probai 10 perechi de blugi. Acelasi "Hello! How may I help you?" aparea la orice ora, de la supermarket la magazinul din coltul strazii.

Da, Londra e aglomerata, dar nu e sufocanta ca Bucuresti-ul. Da, sunt multe masini, enorm de multe, dar sunt parcati ordonat, fara sa blocheze de aiurea si doar acolo unde au voie, chiar daca trebuie sa plateasca taxe. Da, e poluare, dar nu o simti pentru ca nu merg ca nebunii intr-a doua cu 100 km/h ca sa faca impresie cu motoarele rupte si esapamentele ultimul racnet. Da, Londra dispune de cateva spatii verzi incredibil de mari si londonezii merg acolo sa stea intinsi pe iarba, sa hraneasca ratele si gastele, dar nimic nu ramane dupa ei. Totul se pune intr-o punga si se arunca la primul cos. Da, au cozi la toaleta, dar lumea asteapta frumos la rand, fara vociferari si injurii.

Londra nu e perfecta, e plina de imigranti, plina de toate triburile lumii, hoti, profitori si mici pungasi. Dar e plina si de un farmec unic: acela ca orice ai vrea sa faci, te va lasa s-o faci. No questions asked.

Da, pub-urile sunt pline si au o problema in populatia nativa cu bautura, dar berea are o concentratie de alcool mai mica decat la noi, iar gustul e de 10 ori mai bun. Da, au preturi mari pentru cei care au tendinta sa transforme mereu lira in RON, dar ei castiga minim 5.62 GBP/h in timp ce un roman face 3.75 RON (600 RON impartit la 40 h/ sapt. x 4 saptamani). Acolo cu 5 lire sterline iti cumperi 2 litri de lapte, 1 paine si 12 felii de sunca. Din cate stiam la noi cu 3,75 RON iti iei maxim o paine.

TVA-ul a scazut la 16,5 %, iar cand a lovit criza, Marea Britanie a scos complet din circulatie TVA-ul pentru o luna si jumatate pentru a nu infricosa populatia si a ii indemna sa cumpere in continuare. De ce la ei Cola poate sa fie mai scumpa decat sucul natural de portocale? De ce mancarea din Supermarketul local era 90% produsa local, in UK, in timp ce la noi troneaza 90% produse importate? Pentru ca Marea Brtanie poarta un razboi feroce impotriva mancarii modificate genetic si tin cu dintii la agricultura proprie. De aici, lanurile imense cultivate in apropierea comitatului Kent ce se pot vedea cu usurinta din avion.

De ce la ei se poate si la noi nu? Pentru ca romanul e fraier, dar se vrea smecher, lenes, dar o face pe victima societatii capitaliste, delasator, dar vrea fonduri europene si nu stie ce sa faca cu ele. Intotdeauna am tras spuza pe turta noastra, uitand sa mai intindem o mana de ajutor. Avem impresia ca cei 50 de ani petrecuti in comunism obliga celelalte state mai avansate sa ne ajute, ca si cum am purta o marca a retardarii in societate.

Da, cei 50 de ani au marcat profund generatiile care au trait si Epoca de aur, si foametea, si deziluzia sistemului perfect, si tranzitia propovaduita de un Moise modern in pustiul mintilor indobitocite de un sistem crud. Mai tineti minte poantele cu luminita de la capatul tunelului?
Cand am ajuns in Londra, am priceput in sfarsit ce s-a intamplat cu ea: au furat stalpul de iluminat sa-l dea la fier vechi, caci asta stim cel mai bine ca popor: sa avem parte de un castig nemeritat.

De-a gata nu mai functioneaza. Europa ne-a tot asteptat vreme de acei 20 ani propovaduiti de Brucan sa ne revenim. Pentru asta, ar trebui sa murim toti si sa se nasca o noua populatie fara amintirea acelor ani. Fara istorie.

Pana atunci, ne vor departe mereu acei 50 ani irecuperabili, vitali si necesari pentru a ne depasi limitele autoimpuse de popor sarac, coada Europei si multe alte epitete pe care ni le-am dat singuri.

Sa traim ... bine, nu?

Cateva mostre de ce iti poate oferi Londra vazuta de mine:

Renuntarea la eul patriot

2009-03-15T16:03:00.004Z

Azi am ajuns la o concluzie socanta: astept cu nerabdare sa scap de Romania. Da, sa scap! Ati citit bine. Maica-mea, aflata la 10.000 km departare si proaspat iesita dintr-o semi-revolutie civila in Martinica, ma pune sa-i povestesc ce mai e prin tara, daca mai avem tara si daca mai rezist.

FLASHBACK:

In 4 ani de facultate nu m-am vazut niciodata ca omul care sa vrea sa plece din Romania. Am sperat pana in ultimul moment ca faptul ca am facut o facultate imi poate da o sansa in plus, daca nu ma face mai desteapta. La finalul ciclului universitar, dintr-o ambitie pornita de la un pariu cu mine insami, am incercat sa fac ceva cu viata mea de proaspat absolvent. In final, am ramas la acelasi loc de munca care necesita doar 10 ani de scoala si ceva cunostinte de calculator. In schimb, am trimis scrisori la cateva universitati britanice. Just to see what happens. In iarna lui 2008 mi-am retras dosarul de la masterul pe care incepusem sa-l platesc, dar nu-l frecventam ca n-aveam la ce sa ma duc. Mi-am dat examenul de limba engleza si m-am pus pe asteptat.

Revenind, ii povestesc maicamii ca la noi se castiga mai putin raportat la forta leului si la cresterea preturilor, asta daca nu te afli printre nefericitii inscrisi pe listele de demitere. Criza isi face simtiti coltii, se poarta negocieri pentru imprumuturi de la FMI (FMI-ul imprumutat si el de chinezi lunile trecute), apar analizele care ne arata preturi umflate cu 50-75% pana la sfarsitul anului. Vanatoarea de vrajitoare in sistemul sanitar continua, romanii sunt priviti suspicios in continuare pe-afara datorita tiganilor pe care i-am dotat cu multa bunavointa cu pasapoarte si buletine de Romania.

Acum ceva saptamani mi-a venit confirmarea de la una din universitati ca dosarul meu intra in discutie pentru admiterea la masterat. Am vrut sa urlu de fericire, desi n-am nici o garantie ca voi reusi. Simt ca ma sufoc. Simt ca nesimtirea, coruptia, bataia de joc si sentimentul de laissez-faire a cuprins intreaga populatie. Nici nu mai stim pe cine sa dam vina, intrucat toti pacatuim zilnic printr-un simplu "Of, Doamne!" La o discutie simpla cu un amic plecat de multi ani afara, omul nostru a definit perfect Romania: pepiniera pentru restul Europei, cam cum e India pentru S.U.A. si Marea Britanie.

Da, vreau sa plec pentru ca rutina zilnica si sentimentul de neputinta ma roade pe interior. Nu e normal ca la 24 de ani sa nu poti gasi un loc in societate, sa realizezi ca nimic din ce poti sau vrei sa faci nu iti va fi la indemana decat cu o pila serioasa in Capitala sau o matusa muribunda si milionara. Nu m-a facut mama inginer si nici zidar. Din nefericire, m-a facut pe jumate artista. Adica exact clasa care moare cu spor de foame in Romania, unless esti manelist, atasat politic sau pur si simplu pilist.

Mi-e greata de politicienii nostri care "ajuta" tinerii sa se ridice, dar a' dracu' ca-s doar odraslele de politicieni cele care se ridica. Marii bancheri lauda tinerele spirite care castiga pe banda rulanta medalii la olimpiade. Spiritele astea insa pleaca ani mai tarziu sa lucreze pentru americani, francezi, englezi, japonezi si cred ca si pentru martieni, in curand. Numai pentru Romania, nu. Pentru noi vegheaza tiganii, de-afara. Ca sa ne faca noua, celor care suntem cu adevarat romani, viata mai interesanta.

Daca inainte ii acuzam pe cei care plecau afara de lasitate, azi ma numar printre ei. Romania ma depaseste, ma oboseste si-mi distruge orice urma de buna-crestere pe care mi-au dat-o ai mei in copilarie. In conditiile astea, pot doar sa ma rog fierbinte de tot sa-mi vina scrisoarea de acceptare cat mai repede. Vreau sa ajung ziua in care sa semnez formularul de renuntare la cetatenia tarii in care m-am nascut, pentru ca Romania de azi nu e tara in care am crescut eu. Romania de azi e tara manelistilor, a nesimtitilor capatuiti de toate sistemele, inclusiv cel comunist, e tara lenesilor ajunsi cineva, tara care a fost treptat schimbata de toti capsunarii si macaronarii care ne-au impuiat capul cu euro si dolari. Stirile Realitatii sunt exact ceea ce merita Romania.

Fug o saptamana in Vest. Stiu ca nu umbla cainii cu colaci in coada, stiu ca nici sistemele lor nu sunt perfecte, dar m-am saturat de romanii din Romania. Am chef sa gust un alt aer, chiar daca doar de-un concediu.

Go see...

2009-02-09T15:48:00.005Z

Am vazut ceva filme de la inceputul anului, care prin cinema, care de pe trackere. Din marea de ore pierdute urmarind scenarii aiuristice, trei dintre ele si-au meritat cu adevarat si timpul si banii cheltuiti.

1. The Curious Case of Benjamin Button : o poveste "curioasa" despre un om nascut batran, a carui viata curge invers: pe masura ce anii trec, el intinereste, sfarsind prin a muri ca un bebelus. Brad Pitt nu l-am considerat niciodata un actor cu un desavarsit talent, dar in filmul asta face un rol... genial. Inocenta si naivitatea personajului sau este exact ceea ce te face sa ramai in scaun pana la final. Un film suav, ce mi-a lasat senzatia uui bibelou pe care ti-e frica sa pui mana, stiind ca se poate sparge. O singura data am mai avut acest feeling vis-a-vis de un film, atunci cand am vizionat Dragoste in vremea holerei, dupa nuvela lui Garcia Marquez. Aceeasi finete a cadrelor, aceeasi luminozitatea a scenelor, acelasi sentiment ca ai sub ochi derularea unui basm. Isi merita nominalizarea la Oscar acest film din plin.

2. Frost/Nixon probabil ca nu il va resuscita pe romanul de rand din problemele zilei, dar pentru un amator de istorie si/sau filme facute pe momente istorice aceasta pelicula reprezinta 85%, conform lui Frost insusi, din adevarul acelor ani, cei de dupa retragerea lui Nixon si aparitia scandalului Watergate. Stenogramele desecretizate, posibiltatea vizionarii interviurilor originale si prezenta pe platourile de filmare ale lui David Frost insusi au dat exact atata veridicitate de cata avea nevoie un film nominalizat si el la Oscar anul acesta. Mai mult decat Frank Langella, interpretul lui Nixon, am apreciat jocul lui Michael Sheen, Frost cel din film. Lista de emotii prin care curge personajul pe parcursul celor 100 de minute e mai mare decat a unei femei labile psihic in prag de menopauza. Si le joaca cu asa o convingere, incat atunci cand am ajuns acasa si am cautat mai multe informatii despre acest actor, nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca omul joaca de vreo 20 si mai bine de ani pe scena teatrelor din Londra, un obisnuit al scenei chiar, un actor britanic extrem de iubit la el acasa si cu talent "cu caruta".

3. Underworld Rise of the Lycans e de departe cel mai interesant dintre toate trei. Continuarea francizei lansate in 2003, chiar daca al treilea film, reda povestea de la inceputuri, explicand razboiul continuu dintre vampiri si varcolaci, a.k.a. lycans. Acelasi Lucian din primele 2 revine ca personajul central al filmului, jucat de acelasi Michael Sheen de care va ziceam anterior. Ce diferenta de registru a rolurilor pentru omul asta. La 2 luni dupa ce a terminat filmarile pentru Frost/ Nixon le-a inceput pe cele de la Undeworld. Revolutia lycanilor se bazeaza oarecum pe motivele destramarii oricarui imperiu bazat pe scalvi: oamenii se satura la un moment dat. All it takes is a good leader cu un speech motivator de genul "We can be slaves or we can be ... LYCANS!!!" (THIS IS SPARTA! remember?)
Cu niste efecte speciale ce m-au facut sa-mi doresc sa-mi fi luat un loc mai spate si o poveste de dragoste destul de induiosator conturata si pesimista (ea moare), imagini filmate in Noua Zeelanda (LOTR va spune ceva?!) si muulta piele, par lung si urlete de lupi, filmul, parerea mea, e cel mai bun dintre toate 3.
Iar pentru fanii mitologiilor, a povestilor gotice cu vampiri si printese, va fi un deliciu total.
Enjoy!

Melancoliile unei foste studente - part 2

2009-02-06T14:04:00.004Z

Ieri ziceam de copiute sau fituici sau rezumat de materie, fiecare dupa cum a invatat sa-i zica.

Cred ca aspect mai hulit de profi si mai indragit de elevi si studenti nu exista in toti anii petrecuti in bancile de lemn scrijelite de timp si pixurile binevoitoare. Dar sa nu ne lasam dusi prea repede si sa incepem cu inceputul. In cele ce urmeaza nu vorbesc decat in numele meu, pentru ca nu stiu ce metode au folosit ceilalti colegi si nici n-as vrea sa le periclitez viitorul stralucitor divulgand acest mic secret: toti am copiat macar o data in viata.

Fituica, in prima ei forma descoperita de mine, a fost pe banca, prin clasa a III-a. Elev silitor si nu prea ce eram, in prima banca, cu funde mari si buclate, am dat un test la ceva- cred ca era matematica, in clasa unor elevi mai mari, unde am descoperit cu uimire scrijelit pe-un colt de banca ceva ani de domnie (ai lui Burebista aveam sa aflu un an mai tarziu) si ceva formule indescifrabile pentru mine (de algebra aveam sa aflu tot cativa ani mai tarziu).

Scrisul pe banca a fost o actiune ce se producea cu ardoare in fiecare pauza inainte de teze. Tupeul cu foi scrise cu materie nu mi-a venit in cap decat mult mai tarziu, deja fiind in facultate. Ciornele, cum le ziceam eu, erau foi scrise/mazgalite, facute sa arate ca ciornele de la examene, cu mentiunea ca de obiceau contineau capitole bune de materie reduse la ecuatii algebrice pe care doar autorul si cel mult colegul stiau a le descifra. Pe aceasta cale as vrea sa-i multumesc "sora-mii" ca a ei a fost ideea cu aceste foi (ei sigur nu-i stric nici un viitor ca-i prea desteapta blonda asta sa nu ajunga juma de presedinte ) si a tinut in toti cei 4 ani impecabil. Tot in facultate am descoperit o metoda mai putin utilizata de mine personal: servitele. Servitele erau lucrarea toata, scrisa frumos, impecabil, pe care doar le atasai la foaia originala din examen unde se scriau subiectele. Servitele erau speciale: nu puteau fi folosite decat la examenele profilor care stiam ca dau "cu punct si virgula" din ce predasera la curs, nu erau valabile pentru examenele cu subiecte din seminar si, mai ales, nu prea se foloseau la profii "ciudati". Personal, cred ca o data, cel mult de 2 ori, am recurs la servita. Si recunosc ca am avut un morcov pana la vederea rezultatelor destul de mare.
Azi am inteles ca handfree-ul si castile sunt la moda. Mai incercau si pe la noi in an, dar trebuiau cel putin doi oameni pentru metodele astea tehnologice si timingul trebuia sa fie facut impecabil.

Din punct de vedere etic, fituicile erau cosmarul tuturor profilor. Din punct de vedere al chefului de invatare erau substitutul ideal. Nu invatai, da citeai materia cu siguranta ca sa faci fituica. Trebuia sa scrii mic, strans, te uitati de 2 ori peste cuvant, termenii ciudati erau scrisi mai citet, etc.

Concluzia: copilului meu am sa-i recomand calduros sa invete sa-si faca fituici. Sunt o metoda ideala de invatare pentru cei carora le e lene sa citeasca pur si simplu materia sau sa si-o rezume. Producerea de fituici duce la invatare. Simplu. Un singur prof mi-aduc aminte ca ne ruga sa facem fituici, ca sa nu fie nevoit sa ne arda niste note nasoale. Stia el ce stia.

NU e corect sa trisezi si nici n-am prea facut-o dupa cum veti vedea: cand ajungeam la examen, scriam subiectele si realizam cu stupoare ca nu prea mai am nevoie de foi si de bataia de cap de a nu fi prinsa pentru stiam mai bine de jumatate din subiecte prin simplul fapt ca citisem pe bune, macar o data, materia. Inevitabil, ceva tot imi ramanea in cap. Intamplari cu fituici au fost destule prin an, multe nu cu happy-ending, dar una mi-a ramas in cap si mi-a fost improspatata memoria la o ceasca de ceai ieri, cu o fosta colega si cea mai buna prietena.

Examen la istorie. Cine invata istorie la jurnalism in afara de cei carora ori le-a placut ori le-a placut in anii de liceu? Eu eram printre aia carora le-a placut, am dat si bac si capacitate pe istorie, fiind una din materiile care ma facea sa stau pana la 14.00 lunea la scoala. Prietena mea in schimb, fascinata de conserve si geografie, nu se rupea de invatat la istorie. Stia suficienta, dar nu la un nivel la care sa zici ca te duci fluierand la examen. Prin urmare, fata pune mana si-si face ciorne, incatata chiar de calitatea lor. Vine exameul, se dau subiectele, ramane asistentul cu noi. Citesc subiectele, citeste si ea. Recunosc, trecusem si eu ceva ani pe-o foaie de hartie, dar am concluzionat ca nu prea o sa am nevoie de ciorna, intrucat unul din subiecte era o argumentare personala care avea la baza un fapt istoric, dar necesita un pic mai mult: ceea ce astazi este cunoscut sub denumirea generica de "cunostinte generale". Colega mea, citeste subiectele, scoate ciorna si incepe sa scrie. Asistentul, frumusel si tinerel face ce face, vede ciorna, i-o ia si nu zice nimic. Colega mea, morcovita toata, scrie mai departe cu furie pentru ca fata, stia subiectul, ciorna fiind forma de verificare a veridicitatii datelor. Nu i-a spus nimic la acel examen. Ea a luat 9. Eu am luat 8 sau 9. Nici una din noi n-a copiat, desi aveam de pe ce.

Au fost putin examene la care am copiat efectiv, de pe ciorne sau de la colegi. Nu-mi pare rau. Hei, am termiant facultatea, in fond, si pot sustine o opinie cu argumente fara sa-mi fie rusine ca nu stiu. Am considerat intotdeauna ca materia care nu mi-a intrat in cap n-are ce cauta acolo. Simplu, nu?

Termin prin a-i reaminti lui Alex, "sis", unica melodie care ne-a facut sa radem la prea multe cursuri, care ne-a placut ani la rand si inca ne place, pe care am dansat de era sa rupem boxele la Qvinta, pe care am avut-o ringtone ambele si care imi aduce inevitabil aminte de timpul pierdut prea repede in facultate. Enjoy!

Here's to you sis! :D

Melancoliile unei foste studente - part 1

2009-02-05T13:41:00.007Z

Daca as fi fost studenta, chiar si la master, astazi ar fi fost o zi cam "nasoala". De fapt, cam toata perioada ianuarie - februarie ar fi fost o perioada cam "nasoala". Stiti de ce? Pentru ca e SESIUNE.

De cateva zile, pe la munca, varia parinti cu proaspeti boboci de facultate vorbesc numai despre greutatea examenelor la cafeaua de dimineata. Cand stai si-i asculti fara sa fii implicat, incepi usor usor sa-ti aduci aminte si sa-mi aduc aminte de toate cele 7 (hai 8 daca o punem si pe cea din vara anului IV) sesiuni prin care mi-a trecut creierul de-a lungul celor 4 ani de Jurnalism.

Man, it was a blast! La un an de la terminarea facultatii, cand ma uit in urma si ma gandesc la anii aia, ma ia cu melancolie. Parol! Mi-e dor de noptile cand ma culcam la 12, ma trezeam la 5 si-mi faceam reprosuri ca nu m-am trezit mai iute sa mai citesc un capitol, doua din materii care oricum nu-mi spuneau nimic.

Schemele de comunicare de la Stoica, formulele de la Tehnici mediatice, bucati de istoria presei la Zas, teorie, teorie, teorie si, oare, v-am spus, teorie?? Ce mai studiam dom'le, cu cateva ore inainte de examen!

Cea mai funny intamplare petrecuta intr-una din sesiuni, cred cea de iarna din anul 3, s-a derulat cam asa. Subsemnata, neprezenta la o buuna bucata din cursurile de comunicare ale prof. Stoica, a rugat frumos si cu muulta ardoare una dintre colegele constiincioase (God bless you, Monica) sa-i imprumute pentru 15 minute cursurile de peste an pentru un xerox. Zis si facut. Domnisoara mi-aduce cursurile, fata de treaba, le pune in ordine cronologica. Mandea, se duce la xerox. Baiatu de la xerox face copii, dar le separa cele care erau scrise doar pe o pagina si cele fata verso. Eu n-am stiut asta pana cand am ajuns acasa. Tacticos, deschid mapa, scot foile, dar uit un amanunt major ce urma sa-mi curme linistea dupamiezii de invatare: un amarat de geam deschis.
M-am asezat la masa, mi-am potrivit toata papetaria necesara pe birou, dar, bineinteles, ca am uitat sa inchid geamul. Curent + geam tembel + foi neprinse lasate pe birou = dezastru intr-o fractiune de secunda. In acel moment a intrat maica-mea in casa si ce-a vazut:
- pe tot holul si covorul din camera foi imprastiate;
- papagalul inlemnit in cusca de spaima din cauza bufnetului usii de la bucatarie care se trantise "de toti banii";
- je, urland in hohote in mijlocul camerei "Copiile mele!!!!"
Nelamurita, maica-mea ma intreaba ce s-a intamplat. Ii explic de curentul produs, de foi, de cursuri si ea-mi raspunde senin: si ce, nu poti sa le pui in ordine la loc? NU, nu pot.

Pentru ca Monica nu isi numerota niciodata foile de la cursuri si scria pe 99% din suprafata unei pagini albe.
O seara am stat la 4 maini sa citim si sa invatam pentru examenul de a doua zi, punand in ordine xeroxurile de la colega mea.

O trasatura care mi-a marcat existenta in facultate a fost faptul ca n-am putut invata niciodata de pe xeroxuri. Odata facute, puneam mana si rescriam cursuri intregi, nu neaparat pentru copiute, ci pentru ca nu retineam nimic daca subliniam pur si simplu ideile pe foile gri-inchis de la Stef. Problema a fost in anul II cand am avut o obsesie pentru un pix negru ce scria sublim, fara sa-l apas, fara nimic. Pur si simplu scria. Eram creativa rau cu pixul ala. Efectele dependentei le-am descoperit in mijlocul sesiunii cand am realizat ca pe foile pe care scrisesem fata verso cu pixul respectiv nu se mai intelegea nimic, intrucat pasta trecuse pe partea cealalta.

Si-uite asa mi-am recopiat toate cursurile, again. De asta n-am prea avut nevoie de copiute in facultate. Nu pentru ca as fi invatat de rupeam, ci pur si simplu pentru ca eram nevoita sa scriu cel putin odata cursul intreg sau macar ideile principale cu propria mea mana, fapt ce echivaleaza cu scrisul de copiute.

Copiutele astea, mare subiect de pomina au fost in facultate. Le discutam data viitoarea, ca merita o atentie speciala, mai ales ca am terminat si nu-mi mai bate nimeni obrazul acum.

Pe final, va las cu una din melodiile pe care mereu am ascultat-o in sesiuni. Nu ne inspira la munca si invatare, dar ne binedispunea pe toti.

ENJOY!

Despre spaga, putin altfel

2009-02-02T17:08:00.005Z

Muncesc de aproape 5 ani in unul din spitalele Iasului. Nu e o mandrie, e o realitate. Nu sunt cadru medical, dar in timp inveti cateva chestii acolo care or sa-ti priasca poate odata in viata.

Spaga, subiect de campanie mediatica, subiect de linie telefonica inaugurata de minister si blocata de isterici, complex de circumstante neatenuante, nefericite si uneori nedorite- iata despre ce am sa insir azi cateva paragrafe.

Spaga a existat de pe vremea lui Hipocrate, da da, ala cu juramantul pe care il spun doctorii la inceput de meserie si realizeaza dupa primele 2 ore de garda ca lucrurile nu sunt nici pe departe atat de simple. Si toti ajung in final sa-si doreasca o excursie la greci pentru a se pisa, scuzati expresia, pe mormantul sau.
Hipocrat primea oua si branza si o masa calda de fiecare data cand o facea pe vraciul vrajitor cu cate o iarba pe matele vreunui ulceros antic. Si mai era si platit. Nu de stat, ci de oameni. Cu cat avea si putea da fiecare. De ce? Uitati-va la tarani, aia adevarati, de la sate. Veti vedea sentimentele de inferioritate pe care le manifesta in fata doctorului, a invatatorului si a preotului. Multumirea pe care o citesti in ochii unui om care traieste sau pur si simplu se simte mai bine datorita doctorului se traduce prin ceea ce i se pune in mana sau in buzunar. Pornirea de a da ceva celui care ti-a redat starea de bine este absolut normala. Nu mi se pare normal sa dai spaga ca sa iti stergi o amenda de circulatie, dar aluia de ti-a salvat viata in seara cand ai poposit la urgente, da.

Din nefericire, acum vreun an si ceva am simtit pe pielea-mi proprie patul de spital timp de o saptamana. O imprejurare nefericita a facut sa necesit o operatie de urgenta intr-o frumoasa noapte de duminica, pe la 3 dimineata. Toti medicii din sala ma stiau. Am crescut practic in spital aecla si muncesc acolo, de asta nu mi-a fost frica nici un moment. La finalul celor 7 zile petrecute in propria-mi sectie, la cheremul colegilor, dupa toate glumele si bancurile spuse ca sa treaca mai usor timpul, recunosc sincer ca am dat la asistente cola si dulciuri de Patis cat a incaput. Dar nu pentru ca "asa trebuie" sau pentru ca "nu se uita nimeni la mine". I-am si rugat sa faca abstractie de faptul ca ma cunosc. Le-am dat pentru ca asa am simtit eu in momentul ala. Pentru ca mi-a facut placere. Si nu am considerat-o spaga, ci pur si simplu recunostinta pentru o mana de ajutor data intr-un moment de nevoie. Stiu ca sunt platiti de stat sa dea mana asta de ajutor, si ele, si doctorii, si infirmierele, si tot cadrul medico-sanitar. Dar stiti ce?

Chirurgului de m-a operat nu i-am mai dat nici astazi pestii exotici pe care ma gandeam sa ii cumpar, pentru ca stiu ca omul e mare fan. Si-mi sta pe creier chestia asta si-ii multumesc o mie de ani ca s-a trezit la 3 dimineata pentru burta mea, chit ca era de garda si era treaba lui, eu tot am simtit nevoia sa ii multumesc. Si-n fiecare zi cand ma intalnesc cu el pe holurile spitalului ii adresez "O zi buna, domnule doctor" din tot sufletul pentru ca omul ala m-a facut bine.

Anestezistul meu mi-este prieten de familie. Cum dracu sa-i dai unui om cu care iesi sa razi la un gratar spaga? Cum sa ii dai bani? As fi vrut din tot sufletul sa fac asta, dar s-ar fi suparat enorm pe mine. Si-astfel ca spaga s-a rezumat la simple aranjamente din Carturesti de carti si ceaiuri.

La orice doctor am fost, niciodata nu m-am dus cu bani, dar uneori m-am dus cu o "atentie", cum zice lumea, pentru simplu fapt ca stiu cate tampenii indura pe parcursul unei zile de munca, indiferent ca e medic de familie, oftalmolog, urgentist, chirurg, anestezist, etc. Chiar daca pare ca sta degeaba, de cele mai multe ori nu sta. Asta e realitatea. Si s-au suparat unii dintre ei, spunand ca nu accepta spaga. Si-a trebuit sa le explic ca nu sunt bani, ci doar bomboane sau o cafea mai buna decat Jacobsul zilnic si spalacit de la magazin si sa ii rog sa accepte ca pe un semn de recunostinta pentru sfatul dat.

Ziceam sa vorbim despre spaga putin altfel. V-am povestit despre "spaga" pe care am dat-o eu. Multi prieteni au zis: da mai, dar tu erai de-acolo, normal ca s-au purtat frumos cu tine si nu a trebuit sa iesi cu banii in plic, etc. Poate e si asta o treaba.

Dar de atatia ani de cand misun prin spitalul ala, m-am saturat eu de cati apartinatori, cum ii denumim noi in spital pe cei din familiile pacientilor, au venit la usa reanimarii cautand pe x si y doctor, pentru ca mai apoi sa-l inghesuie intr-un colt de perete incercand sa-i bage un plic in buzunar. Recent am asistat la o faza de milioane, absolut umilitoare pentru doctorul in cauza: in garda unul din anestezisti este chemat din sala de operatie, in reanimare, de urgenta. In fata usii medicul este retinut de o doamna respectabila care incepe sa se ofusce spontan pe motivul ca din cauza anestezistului baiatul ei nu s-a mai operat si cat ar trebui sa ii dea ca operatia sa aiba loc in aceasta seara. Si femeia scosese un plic si se pregatea sa scoata si portofelul, cand anestezistul i-a replicat ferm ca baiatul nu s-a operat pentru ca spitalul nu are suficiente pungi de sange, iar cazul nu era o urgenta. Si doctorul se pregateasa intre in reanimare, cand doamna face o criza de isterie aproape, urland ca cu ea nu vorbeste nimeni in spital, si cum o lasa pe ea acolo pur si simplu si ca o sa vina ea cu televiziunea. Moment in care doctorul, de un calm implacabil, i-a replicat ca daca mai sta de vorba cu dumneaei, un om va muri in reanimare, fiind deja in stop cardiac.

O faza asemanatoarea a vazut o colega de la munca, intr-o librarie: a intrat o doamna cerand plicuri mari si albe, pentru ca "avea mai multe spagi de dat". Replica colegei mele a fost: doamna, pe nimeni nu intereseaza ce faceti dumneavoastra cu plicurile acelea!

A devenit o forma de bravada sa zici, da dom'le, i-am dat la ala spaga si a intrat, sau da, i-am dat spaga si nici macar nu s-a uitat la baiatul meu.

Stiti ce spune codul penal romanesc:

"Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi."

"Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile si scopurile aratate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Mai pe scurt, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, inchisoarea se face atat pentru DARE, cat si pentru LUARE de mita.

Data viitoare cand va mai duceti la televiziuni sa urlati in gura mare ca v-ati dus cu plicul la doctor si v-a trantit usa in nas, sa va amintiti ca si dumneavoastra puteti face puscarie, ca si cel care a acceptat sa ia.

Sistemul nostru e corupt, da. Spaga a ajuns la un nivel de "obligatoriu" in sistem, spun multi. Mie imi pare rau ca aceasta forma de recunostinta a fost redusa la o simpla manifestare a grosolaniei umane, a unui spirit stupid de negociere ca-n piata si a increderii in forta banului.

Acum ceva timp in urma, o persoana a inercat sa-mi dea spaga in sectie, sperand ca asa va obtine mai repede biletul de iesire al sotului dumneaei, desi in prealabil ii explicasem de 10 ori ca viteza cu care se scrie biletul e direct proportionala cu timpul in care ajunge medicul sa scrie epicriza bolnavului. In final, cand a venit biletul, femeia nu se lasa si vroia sa lase spaga pentru unul dintre anestezisti. Atunci m-am iritat si i-am zis in fata ca sa tina plicul pentru chetluielile postoperatorii si mai bine se duce si aprinde o lumanare pentru cel pe care vroia sa-l "multumeasca" cu acel plic. Mi-a intors spatele si a plecat. Oare asa o mare greseala am facut?

Medicina a fost gandita ca o meserie libera, independenta de forta financiara a societatii din jur. Chiar daca astazi acest aspect e tot mai greu de respectat, as vrea sa vad ca macar o data vine doctorul in reanimare fara sa fie crispat ca iar il asteapta x si y la usa, incercand sa-i dea spaga. Conditionarea actului medical de banii dumneavoastra nu il va face niciodata mai bun sau mai performant. In final, e vorba intotdeauna de cum ti-e scris.

Femeia e intotdeauna personajul de Oscar

2009-01-04T14:31:00.004Z

Stiu ca in ianuarie primul articol incepe intotdeauna cu multi ani, multi bani, multa sanatate si multe alea alea, dar cum 2009 vine cu o criza tare si pripita nevoie mare, cred ca va zic doar multa rabdare la urmaritul cursului euro/ dolar/ leu de gradina zoo din Bucuresti.

Anyway, pornind de la un trailer simpatic la un film pe care il astept cu nerabdare si un articol al unui tip de la Prima Tv- Mihai Bendeac, mi-am dat seama de o chestie foarte importanta. Barbatii, in totalitatea lor ca specie, sunt cel mai usor de fraierit animale de pe planeta.

Un caine cand razi de el se prinde. Pisica, nu mai zic. Barbatul insa nu. Fie ca-i zici "draga, nu ti-am zis sa-mi cumperi always cu 4 picaturi si nu cu 3" sau "iubi, ma mai iubesti" + privire languroasa de mata lesinata, barbatul va lua toata discutia in serios, va pune un bot de-o juma de mila si va pleca inciudat la coltul blocului, la o bere cu baietii sau la una mica cu stoarfa cartierului.

Tu iti smulgi parul din cap ca nu intelegi de ce a iesit asa val vartej pe usa. Ce, faceai si tu o gluma... Ei, as! Ti-ai gasit cu cine! Pai astia saracii cred ca mama lor de mici le zice: daca razi, nu primesti desert, ba mai mult, iti mai dau doi morcovi sa rozi pana diseara. Uite asa ajungi sa te minunezi de grupuri ca Divertis, Mondenii sau Vacanta Mare unde barbatii fac glumele, poantele si scenariul. De cele mai multe ori rad de femei.

Pai e frumos asa moncher. In viata reala va bosumflati de parca v-a certat mamita daca radem un pic de voi sau mai rau, nici macar nu va prindeti cand facem misto de voi. Misto-ul nostru e asa sublim si subtil, ca de cele mai mutle ori e luat drept fraza pe bune. Misto-ul vostru e porcesc, neserios, dar, domle, face rating, ce naiba!!

"Iubi, ma doare capu!", "Iubi, tu nu stii ca fetele vor flori?", "Iubi, hai sa ma tii in brate."

Poate ca pe vremuri genul asta de fraze erau pe bune. Asta pana in ziua in care femeia a realizat ca poate sa se distreze copios pe seama jumatatii de langa. Folosind aceleasi fraze pe post de banc. Hehe, si ce mai tin, frate, bancurile astea.

Jucam teatru, dragilor, jucam cu spor de vreun secol incoace daca nu mai bine. N-am nevoie nici de florile voastre ofilite, nici de respiratia odioasa, nici de mutra de pat conjugal - "facem sex ca trebe". Facem misto ca sa va aratam ca putem foarte bine sa traim fara acele mici clisee pe care mamita voastra vi le-a bagat in cap. Nu ne deschideti usa la masina ca sigur ne-o trantiti peste picioare, nu ne trageti scaunul la masa pentru ca n-o sa aveti forta sa il impingeti la loc, nu comandati pentru noi ca sigur inversati mancarurile, nu ne luati cadouri surpriza ca ne-am plictisit de papusi de plus si inimioare parfumate, nu intrati inaintea noastra in localuri ca ne doare nasul de la atatea usi luate in plin.

Barbatul e un animal tare credul. Naiv si fara de o coasta, pana si Creatorul am vaga senzatia ca a ras de el la facerea lumii. Iti iau o coasta si-ti dau o nevasta. Tare, Doamne! Bancul Bibliei. Si mai ziceati ca in religie nu se rade. Se rade, dar subtil... femeiesc. :D

Tinutul de mana in prag de seara la plimbare, pupacitul in miezul iernii pe ninsoare, ochii umezi de caprioara la vederea cadoului - chiar nu v-ati prins niciodata. E teatru de cea mai inalta categorie, cu personaje de Oscar, cu roluri pe care le jucam toata viata. Pentru voi, dar mai ales pentru noi. Sunt lucruri care ne fac placere, nu neg. Dar dupa ce vedem bancurile pe care le faceti voi despre noi, ce-ar fi sa mai intoarcem foaia, baieti?!

Toate lucrurile care va fac voua greata, ne fac si noua. Cand n-o sa le mai faceti voi, n-o sa mai radem nici noi. Pana atunci insa, iubi... nu-i asa ca... ?!! :))

P.S.: Articolul e dur cu comportamentul teatral, nu cu barbatii. E dur pentru ca e frig afara, pentru ca m-am saturat ca de femei sa rada lumea in hohote, dar de barbati mai pe sub mana. Daca cel pe care il iubiti va poate intelege fara sa fie nevoie de teatru, abia aia e o relatie reusita. Daca nu, inseamna ca orele de munca nu s-au terminat.

Ma vinde!!!! - M-A VANDUT!!!!

2008-10-31T16:04:00.007Z

Peugeot 307 - 7900 EURO (neg)

An fabricatie: 2004

Locatie: Iasi

Carburatie: Motorina

Rulaj: 115.000 km

Capacitate: 1997 cmc

Putere: 136 cp

Categoria: Hatchback

Culoare: Black

Clasa de emisie: EURO 4

Cutia de viteze: MANUALA,6+1

Inmatriculare: Inmatriculata RO

Dotari:

- Geamuri electrice fata-spate
- Oglinzi electrice si incalzite si heliomate
- Aer conditionat automat
- 6 airbag-uri
- alarma
- computer bord
- inchidere centralizata
- jante aliaj
- proiectoare
- servo directie

Alte informatii:

ECHIPARE SPORT, 5 USI, JANTE WOLFRACE 17 '' URBAN CHROME 205/50, 4 CAUCIUCURI NOI DE IARNA, SCAUNE REGLABILE SI INCALZITE PE FATA, BORD CU INSERTII DE LEMN - MAHON, CLIMATRONIC, TORPEDOU REFRIGERAT, COTIERE FATA, VOLAN REGLABIL, PROIECTOARE DE CEATA FATA/SPATE, SENZORI DE PARCARE- SPATE, SISTEM AUDIO - 2X BOXE KENWOOD + BAS+ STATIE, PLACUTE DE FRANA SPORT, FULL ELECTRIC, ABS, ESP, COMENZI AUDIO LA VOLAN, SONY MP3 PLAYER & USB GT420U, FOARTE BINE INTRETINUTA. 2 CHEI

CONTACT:

Buga Carmen: 0724.004.265

Me (Fredina): 0724.30.55.32

Make the rules as I go

2008-10-27T15:28:00.003Z

Beyonce nu e (inca) an all-time legend, dar are un timbru vocal deosebit. Iar melodia e ... pretty good.

Undeva pe la mijloc apare si zicala din titlu. Just listen closely!

23 de cadre/ ani :D

2008-10-23T19:46:00.017+01:00

Intai ne-am adunat.

Apoi am baut, ne-am facut oleak muci si ne-am jucat Monopoly.

Pe la jumatatea partidei a-nceput distractia.

"Bai .... baieti, eu... eu ma duc la.... ma duc la buda!!"

"Un' te duci tu, mah... melcule?"

"Halt! Nu se duce nimeni nicaieri!!"

"Daca va taie, ii dati drumu aici, loco!!!"

"Off, baietii astia.... Pishorcoshii... ;)"

A doua zi... dis de dimineata...

Cel putin unul dintre noi fusese pe-afara, la buda. Cum ne-am dat seama? Se inarmase .. bine...

Cat de bine? Bunicel, ar zice unii...

Afara, noaptea, pandeau bestiile. Noi stiam de existenta lor, dar nu vroiam sa o si simtim pe pielea noastra. A douoa zi, le-am imortalizat pentru posteritate. Sa stie si altii ce se intampla la casuta din padure. URMATOARELE POZE NU SUNT PENTRU CEI SLABI DE INGER SI INIMA!!!

Una peste alta, it was good.... and it made us all very hungry... :D

THAT"S ALL, FOLKS!

Is it???

House... meet Rock

2008-10-07T11:45:00.002+01:00

Armin van Buuren feat. Sharon Janny den Adel (Within Temptation anyone?!) = Beautiful !

Enjoy!

Irealitatea TV

2008-09-26T12:27:00.005+01:00

Realitatea lui Vantu a inceput sa puta. Urat de tot. Pe vremuri, adica la scurt timp dupa fastuoasa-i aparitie, postul de stiri parea o oaza ireala de libertate a gandirii, a exprimarii si mai ales a abordarii subiectelor ramase tabu de pe vremea raposatului.

Astazi, (I)Realitatea TV duce campanii de presa nejustificate, impotriva tuturor sistemelor din tara: sanatate, invatamant, politica, transporturi, afaceri interne si externe. Daca sunt alegeri, puricam si-n cur alesii tarii. Daca incepe sau se termina scoala, scolile sunt un dezastru, profesorii sunt necalificati sau dezaxati, examenele nu sunt pregatite bine, subiectele sunt prea grele, prea usoare sau sunt aflate prea repede.

Mai nou, calul de bataie al (I)Realitatii a devenit sistemul sanitar. Daca scoala are o saptamana de cand a inceput si elevii nu s-au facut inca crita prin baruri si nici vreun prof n-a mai aparut pe YouTube, stirile au inceput sa curga din singurul domeniu care pare ca nu seaca niciodata: sanatatea . Toti medicii iau spaga, tot personalul e prost si dezinteresat, toti sunt refuzati pentru internare, toti mor dupa 3 zile de stat acasa sau in timpul anesteziei sau la trezire sau... lista poate continua pe inca 5 paragrafe daca ma incord.

Copii care mor la 3 ore dupa operatie sunt peste tot, in orice spital din orice tara. Populatie refuzata la internare n-avem numai noi. Surprize, surprize, dar, daca imi aduc bine aminte, nicaieri in tarile civilizate nu intri nici sa bei o gura de apa in spital daca n-ai o asigurare platita la zi, iar americanii sunt primii in top la capitolul "refuzat la internare". Daramite sa te mai supravegheze si/sau opereze. Oriunde in lume se petrec erori medicale sau cazuri de dezinteres care duc la cate o tragedie, vezi cazul bebelusilor spalati cu substante toxice. Nu pot sa cred decat ca astfel de campanii sunt pentru indobitocire, in nici un caz pentru lamurire. Si cum la poporul roman, in 90%, prinde maneaua si telenovela, tot asa prinde si barfa, chiar daca impachetata in alb si rosu si data drept breaking-news.

As fi in schimb extrem de bucuroasa daca la capitolul sistem sanitar (I)Realitatea ar opri corespondentii locali din a mai sprijini gardurile UPU si ar pune mana sa scoata la iveala adevaratele probleme ale sistemului sanitar, atat local, cat si national.

Un exemplu bun ar fi acest articol din Gindul.

Pro TV-ul si-ale sale stiri de ora 17.00 au devenit desene animate pe langa fervoarea cu care atacati voi sistemele rand pe rand. Nu v-ati plictisit sa editati aceleasi stiri, schimband doar orasul, ora si anii celui care a venit cu jalba in protap? Sau asa e cel mai usor pentru pilele blonde ale Bucurestiului?

Erati buni. Acum sunteti de rasul mahalalei. Pana si babele barfesc mai corect, din toate punctele de vedere, decat voi. Acum sunteti penibili.

Plictisiti poporul cu televizorul (si site-ul adiacent) !

Barcelona - it was the first time that we met .... Barcelona - how can I forget

2008-09-21T13:01:00.007+01:00

Barcelona:

orasul pisicilor negre care nu raspund la pis-pis, al mimilor si al omului-invizibil;

orasul care arde mocnit ziua si se transforma intr-o fantana colorata si muzicala noaptea;

orasul in care Gaudi, arhitectul de vaza al Spaniei, respira prin fiecare balcon de cladire, unghi de strada, bucatica de piatra imbinata in minunatele sale case, statui si parcuri;

orasul in care poti intalni un adevarat palat al Celui de ne pazeste in aceasta viata- Sagrada Familia - o materializare a frumosului dus la perfectiune. E neterminata, dar iti taie rasuflarea. La propriu. Si nu poti spera decat ca toata aceasta opera de arta, cu turnurile care strapung cerul Barcelonei, il face pe Dumnezeu sa zambeasca;

orasul in care muzica e la ea acasa, sunetele tribale se imbina cu orga, rockul cu jazz-ul, iar noi, simpli turisti, ramanem agatati de cate un stalp, uimiti de desfasurarea incredibila din fata ochilor;

orasul in care fiecare strada are propria ei culoare, dar una mai ales respira si traieste la fel ca toti ceilalti: Rambla, locul de promenada vechi si nou al tuturor, intesat de buticari, biciclete, mii de turisti si toate limbile pamantului, locul in care te pierzi cu totul de tine si te afunzi intr-o lume de basm;

orasul in care cladirile iti inspira respect, statuia lui Columb iti va da dureri in ceafa, iar leii ce-l strajuiesc, desi din piatra, te vor face sa vrei sa-i auzi cum maraie;

orasul in care marea clipoceste usor, clatinand sutele de vase de croaziera si somnul turisilor veniti in promenada pe ponton sau adormiti pe vreo banca;

orasul in care mirosul de usturoi e la fel de puternic ca cel al sulfului, ca cel al strazii aglomerate, ca cel al prafului care nu apuca sa se aseze pe frunze;

orasul in care milioane de oameni primesc alte milioane de oameni in vizita;

orasul in care te simti... acasa.

Freddie (Mercury), you we're right. And if God willing we will meet again someday...

Jurnal de golan (1) - Feriti-va de Skode!!!

2008-09-02T20:38:00.004+01:00

Cu strangere din dinti, anuntarea din timp a sefului cu vreo 6 luni si doua dejte incrucisate la spate am pornit la drum acum 2 saptamani sa batatoresc aceleasi gropi mioritice ca tot romanu' concediat de bunavoie in august. Cum senzatiile tari din categoria - Calcat pe plaja de-un X6 nevazator 1000Ron/ziua de spitalizare - nu m-au fascinat vreodata, am decis ca cele din categoria - drumurile romanesti - vor fi mai putin dureroase, pana la un punct, fireste.

Zis si facut. N-o sa va povestesc cum m-a lasat in drum prima masina. A bitch in adevaratul sens al cuvantului, mi-a amarat un sfert de concediu. Yet, am facut rost de-un "golan" de la parintii jumatatii nevoite sa se uite in ochii mei in fiecare dimineata timp de 10 zile si ne-am pornit pe drumurile patriei.

Povestirea din seara asta se opreste la un aspect vesnic intalnit la orice plimbare prin oras, dar extrem de enervant la un drum lung: depasirile. Nu va ganditi acuma ca am ceva cu ele. Nu-s nici pro, nici contra, dar .... mai bine va descriu vreo doua momente mai palpitante:

1. It's a kind of magic deosebit de aducatoare de adrenalina atunci cand incepi o urcare sanatoasa pe Oituz, in fata, but of course, trebuie sa fie o tiribomba lata cat o banda si-nceata ca o zi de iulie cu 40 de grade afara si 10 ore de munca. Noi- golan normal, de 1.6, sofer oaresicum obosit, copilot ametit de frumusetea naturii si mirosul pestilential al tiribombei din fata. Natura - curbe misto, o singura banda, drum cam anapoda de depasit.

Apare ea in spate, o Fabia mica, urata si a dracu'. Tot trage stanga si tot trage... si drumul din rau se facea si mai rau, dar ea tot spre stanga se tragea. Si-n curba aia mai stramta lasata de Al de sus o paste bunul gand si-ncepe depasirea.

Inutil sa va spun ca am lasat-o sa se bage ca din fata venea un tir.

2. Intr-o escapada de 2 zile, fugim spre Deva. Pe drum, spre Orastie, impuscam o coada, presupusa din cauza unui accident. Ajungem si la locul nefericitei intamplari, trecem vreo 20 de m si.... surpriza pe un drum pe jumatate lasat, ce depasea mandra toata coloana de prosti de stateam sa intram spre oras: o Octavia 2, gri, frumoasa si proasta. Bineinteles am lasat-o si pe asta sa se bage. Din fata, again, un tir.

In depasirile din curbe cu vizibilitate zero barat, pe drum cu 2 linii neintrerupte - care, pe cuvant, le pun oamenii aia cu cap, nu se joaca cu vopseaua, in urcare de 8%, prin sate marcate de semnul radarului, in momente de maxima aglomeratie sau pur si simplu pentru ca probabil li se ingretoseaza combustibilul si farurile daca stau in spatele unui Logan mai mult de 1 minut, Skodele si posesorii lor, facand abstractie de judetul de provenienta, sunt participanti la trafic de care va sfatuiesc cald si sincer sa va feriti ca de dracu.

Pana acum, consideram burtosii cu 4x4, manelistii cu Audi, BMW si Mercedes a fi cei mai penibili si cei mai periculosi vecini de asfalt. Mi-am schimbat parerea. Inca nu m-am hotarat daca posesorii de Skoda se nasc asa idioti sau sunt doar fosti proprietari de Dacia 1300 de pe vremea lui strabunicu' care au descoperit pedala de acceleratie. Oricum ar fi, lasati-i sa se duca unde vad cu ochii - de preferinta in afara drumului, cu mult in fata voastra.

La finalul concediului nici nu ne mai uitam sa vedem ce ne depaseste prin sate cu 100 si mai bine la ora. Era lojic: Skoda!

Dai o carte si ai parte!

2008-07-01T12:49:00.005+01:00

De pe blogul lui Glyf am aflat de o initiativa absolut laudabila in tarisoara noastra draga: aceea de a dona o carte Bibliotecii Municipale din Beius, un municipiu uitat de lume si statul roman, aparent, care a primit in 2007 1500 RON pentru fondul de carte. Mda. Oamenii nu cer bani, atentie, ci doar cartile pe care nu le mai citim, cele care au prins panze de paianjen, cele care iti sunt de prisos.

Nu pot decat sa-mi exprima uimirea fata de o astfel de idee proaspata, care, atentie, nu vine din partea unui mare om de cultura sau a vreunui scriitor filantrop, ci din partea unui inginer. Asta ca sa vedeti ca nu numai fetele de la Filologie citesc. :D

Anyway, eu deja am inceput sa-mi cotrobai prin rafturi. Chiar vreau sa le trimit ceva copiilor de-acolo. Nu toti suntem la fel de norocosi sa avem la dispozitie ceva RON pentru a achizitiona 2-3 carti pe luna, si-n plus, nu spun la nimeni cate zeci de carti am citit in clasele 6-8 si chiar la liceu, imprumutate de la Asachi. Deja ma stiau pe de rost garderobiera si cea de la ghiseul de imprumut.

Pentru ca eu consider dreptul la a citi o carte unul din cele fundamentale, care ar trebui aparate la fel ca dreptul la viata sau la hrana, vreau sa trimit ceva Beiusului. Asa, chiar ramane ceva dupa mine si ingerasul meu trage o linie pe lista cu fapte bune. :)

Thanx Glyf pentru idee si perseverenta!

The rest of you, fuga la rafturi. Sigur aveti macar o carte care sta degeaba pe-acolo. Adresa pe care pot fi expediate cartile este urmatoarea: Beiuş, Piaţa Samuil Vulcan nr.14, Beiuş, jud. Bihor, cod poştal 415200.

Centrul Beiusului

Something old with something

2008-06-18T07:26:00.005+01:00

Can only bring you: STARCRAFT II !

Please enjoy this as i did. :D

Nu sunt o mare fana a jocului, dar ce au facut cei de la Blizzard aici este pure art.

Mandria de a fi om ?!

2008-06-11T20:19:00.003+01:00

Problema: pe strada intalnesti un cersetor zdrentaros si un caine cu coastele lipite de foame. Tu in mana ai doar o jumatate de covrig. Il imparti la ambii, dai doar unuia sau mergi mai departe in treaba ta?

Azi am vazut aceasta scena. Persoana in cauza a aruncat covrigul cainelui. Cersetorul a pocnit cainele si i-a luat bucata de mancare. Individul binevoitor plecase. N-a vazut ce haos a provocat fapta sa. Eu am vazut urmarea si am ramas inmarmurita si contrariata. Parte din mine isi dorea sa bata amarnic acel cersetor, om de nimic, pentru ca a indraznit sa dea intr-un animal, cealalta parte ar fi vrut sa-si intoarca privirea, sa plece mai departe, sa uite ce-a vazut.

N-am rezistat tentatiei. Intre un om si un caine, aleg intotdeauna animalul. Omul va avea intotdeauna mijloace de a rezista, de a riposta. Are drepturi. Prea multe chiar, spun unele voci critice ale sistemului american de corectitudine politica. Animalul in schimb, mai ales in Romania, nu are si multi ani probabil ca nu va avea nimic. Traieste din mila noastra, traieste pentru ca cineva l-a lasat sa se nasca si sa creasca. Undeva uitat de lume si de toti, exista cel putin un caine care s-a uitat intr-o zi la un om si i-a multumit din priviri.

De ce aleg cainele? Pentru ca va fi la fel, indiferent ca langa el sta un tigan, un aurolac, un parlamentar, o curva sau un copil. Privirea curioasa va ramane neschimbata. Aleg cainele pentru ca nu tradeaza, nu te injunghie pe la spate si cel mai important, NU MINTE! Aleg cainele, pentru ca el ma face mai buna. Cu fiecare caine pe care il mangai sau caruia ii arunc ceva de mancare, primesc o privire de recunostinta. Acea privire ma face pe mine mai buna.

Omul este dualitatea perfecta: bun si rau, rau si bun. Vrem sa stapanim totul, vrem sa avem totul, vrem sa cunoastem totul. Reversul medaliei: distrugem totul. Pana si animalele o stiu, o simt. Fiecare animal care te priveste intr-un anume mod iti va da senzatia ca ai facut ceva bun. Unii spun ca isi ispasesc pacatele tinand post, mergand la biserica sa se spovedeasca tot unui om, facand-o pe sfintii pentru o zi, doua, trei, facand acte de caritate sau impartind macare la cei saraci.

As vrea sa vad omul care isi darama casa pentru a da inapoi animalelor o parte din habitatul natural. As vrea sa vad omul care intr-o zi va inceta sa se considere animalul superior. Le jignim daca ne consideram superioare. Prin raul din noi, dovedim inferioritatea noastra. Asa ca, pana nu vom invata sa imblanzim raul din noi, n-avem dreptul sa ne socotim animale. Ele sunt animalele, fiinte create fara notiunea celor doua concepte fundamentale. Pentru ele, legea vietii inscrisa in codul ADN primeaza. Pentru noi, liberul arbitru.

Daca vreti sa va simtiti impacati, nu mai sprijiniti zidurile bisericilor, nu mai dati bani cersetorilor betivi care umplu antecamera UPU in fiecare zi, mai bine dati unui caine ceva de mancare. Nu va va trece pe nici un pomelnic, nu va va aduce osanale, dar va va fi recunoscator pentru tot restul vietii. Si asta nu o sa obtineti de la un om niciodata.

P.S.: Sunt recunoscatoare animalelor ca nu vorbesc. Asa ar mai rade toate de noi si de prostiile noastre.

Euro 2008 - pentru vecini

2008-06-06T12:37:00.002+01:00

Stimaţi vecini!

Pentru că mai sunt doar 93 de ore şi 42 de minute până la meciul de debut al băieţilor noştri la Campionatul European de Fotbal, vă reţin atenţia cu câteva informaţii:

1. Iubesc Fotbalul.

2. Îl iubesc atât de mult încât utilizarea soneriei mele în perioada 7-29 iunie curent reprezintă pericol de accidente. Atrag atenţia asupra intervalelor orare în care aceste accidente pot fi grave: 9 iunie, orele 19-20, 45 + prelungiri, 13 iunie, to’ de la 7 şi 17 iunie, începând cu 22 fără un sfert seara. Pentru doamna în etate de la parter, care îmi pare deconectată de la evenimente, precizez că în perioadele mai sus menţionate jucăm cu francejii, broscarii şi respectiv olandejii care l-au recuperat pe van Persie.

3. În timpul meciurilor obişnuiesc să urlu. Sper că după primul meci vă veţi familiariza, dar până atunci vă descriu câteva dintre cele mai importante sunete pe care le emit. Un „Ieeeăăăă” prelung înseamnă fluierul de început (seamană puţin cu „Yyyyyăăăăă”, care e pentru pasă la adversar). Un zbierăt ca de hipopotam care nu-şi găseşte puiul în nămol – gol pentru ei, un guiţat de porc ţepos tăiat cu fierăstrăul – gol pentru noi. La fault pe nedrept cică nu se înţelege decât partea a treia şi a patra a înjurăturii (sau cel puţin aşa mi-au zis vecinii de la penultima garsonieră în care am stat). Menţionez că încă nu mi-am mutat toată mobila, aşa că sunetele ar putea fi uşor amplificate.

4. A nu se staţiona în dreptul ferestrelor mele în zilele de 9, 13 şi 17. Rămâneţi vigilenţi, chiar dacă am aruncat deja un televizor. Deţin mai multe şi nu ezit să le consum. În caz de ratare din 10 metri sau mai jos, dau cu beri nedesfăcute (între 18 şi 24 zile spitalizare, din experienţa CE din 2000).

5. Nu vă manifestaţi ostil prin intermediul ţevilor de calorifer. Vă expuneţi unei sancţiuni fizice imediate sau în timpul pauzei. A se revedea şi punctul nr.2.

6. Nu apelaţi la Poliţie sau Balamuc, care sunt şi ei oameni, deci se uită la meci. La CM din ’94, vecinul de jos mi-a trimis Serviciul Circulaţie, cu care am jucat hora bucuriei pe masa de dooşpe persoane din sufragerie şi am petrecut până dimineaţa, când zdreanţa şi-a recunoscut şi regretat fapta.

7. În caz de înfângere/ egal/ victorie la golaveraj insuficient, perioada mea de refacere variază între 24 şi 36 de ore. În acest interval nu suport: uşi trântite, chiuvete care picură şi se aude (...) faţa şefului de scară, manifestări de bucurie, liftul rămas la etajul zece, maşini de culoarea echipei care tocmai ne-a bătut – în speţă albastru sau portocaliu. Important:criticile la adresa băieţilor/nea Piţi vă pot atrage mici schimbări de fizionomie.

8. În caz că batem noi, mă manifest astfel: urlu, alerg pe stradă îmbrăcat sumar, mă urc pe maşini (inclusiv a mea), vă pup, doresc să plătesc întreţinerea indiferent de ora de încheiere a partidei, urlu. Apoi fac karaoke pe cântece patriotice timp de 12-16 ore.

9. Stai! Pe toată perioada amintită, tăierea cablului TV vă pune în pericol de moarte! În caz că defecţiunea nu vi se datorează, ieşiţi în uşa apartamentului şi repetaţi clar: „E de la ei! E de la ei!”

10. În caz de incendiu pe timpul desfăşurării partidei, NU chemaţi pompierii. Aceştia vor deconecta blocul de la reţeaua electrică (vezi cazul CM ’90, trei dinţi şi o mână ruptă).

Cu credinţa că vom trece de grupe, al dumneavoastră vecin de la cinci.

Hai Româniaaaaa!

P.S.1 Am trecut pe aici să apdatez. Vedeţi că mai sunt doar 93 de ore şi 37 de minute.

P.S.2 Tic-tac! 93 şi 21minute.

Sursa: Gandul

p.s.3 : HAI ROMANIA!!!!! :D

The show will always go on

2008-05-30T14:49:00.004+01:00

Solistul Queen a murit cand eu aveam 6 ani. La 7 ani mama mi-a dat sa ascult prima caseta cu piesele lor de la radio. Si mi-a povestit despre ei. La 12 ani fredonam melodia asta prin casa. La 15 am descoperit cine canta I want to break free. De la VH1.

WE WILL ROCK YOU a ramas la fel de in voga astazi ca acum 30 ani cand a fost lansat. Generatia parintilor nostri o canta pe la petreceri ca imn impotriva regimului. Noi am invatat-o de pe la prieteni, parinti si discotecile care prin '95 mai dadeau din muzica anilor '80. Ieri, la banchetul promotiei 2008 de la A.C., We Will Rock You a fost una din putinele piese care i-a adus pe absolut toti in ring. Inclusiv profii, si nu ma refer la cei tineri.

Sper ca generatia ce vine dupa noi, ce acum asculta primele mp3-uri sa nu-i uite. Sper ca urechea lor muzica si gustul sa nu inceapa cu Adrian Copilul Minute, Pepe sau 3 Sud Est. Daca tot fac muzica la scoala, macar sa le puna putin din Elvis Presley, Frank Sinatra, Beatles, Rolling Stones, Queen, The Drifters, Chuck Berry, Madonna, Led Zeppelin, ABBA, Yazoo, Nirvana, Elton John, The Platers, Paul Anka, Dire Straits si multi altii ca ei. Why? Cause they will always rock us!

Melodia celor de la Queen a fost un tribut adresat tuturor numelor grele ale industriei muzicale. Cei care nu au facut doar muzica. Au format muzica si urechile a miliarde de indivizi pe toata planeta. Cei carora le datoram astazi buna dispozitie de la orice petrecere.

Thank you!

Hang on little tomato

2008-05-29T12:49:00.003+01:00

Pentru ca toti asteptam sa trecem de momentele inevitabil urate din viata noastra, just a little something to carry you through...

PINK MARTINI, cea mai melodioasa si frumoasa trupa de la negresele anilor '50 incoace. Daca n-ati prins-o in Bucuresti, pacat. Incercati data viitoare. E cu totul altceva. :D

And hang on, your sunny sunshine will come too!

P.S.: Incercati si varianta lor de Bolero. Mind-blowing, dupa cum zic americanii.

Daca maine ar fi 1 iunie

2008-05-26T15:26:00.003+01:00

m-as duce la vot.

Azi insa e abia 26 mai. Deci, suficient timp pentru un mic exercitiu de imaginatie. Asadar, sa ne imaginam ca maine este 1 iunie. Si trebuie sa mergem la vot.

Si-aici incep sa curg gandurile si transpiratia, mai ales de vor fi vreo 30 de grade afara. La Judetean ma duc sa pun stampila pe Matasaru. Stiu, stiu ca-i din PC, ca PC-ul e un partid mort, dar muschiul meu vrea unu' tanar acolo sus. Si nu sta nimeni cu mine in cabina sa directioneze stampila pe alta patratica.

Gata. One down, one to go.

Eu cu cine votez la primarie? Bine mai zicea, dom'le Caragiale. Cu cine mama naibii votez? Robinet, Istericutz sau AluiFenechiu, vorba Irinei Schrotter? Dilema majora. N-ar trebui sa votam oameni. Ar trebui sa alegem proiecte, sa votam idei de dezvoltare, planuri de imbunatatire a conditiilor din Iasi. Ar trebui sa ne impresioneze ceva din platforma electorala a candidatilor. Ceva, orice.

In schimb, stam si ranjim la "minciunile lui Nichita", radem de isteria lui Oprea, de femeia-razboinic Irina Schrotter si de statura impozanta a omului de pe blocurile cu mai mult de 5 etaje, ce si-a recunoscut greseala cu stelele eurpene.

WTF, people?!!! Altceva inseamna campania electorala. Nu noroi continuu improscat prin toate lipsurile candidatilor. Nu vorbe in vant care vor sa raneasca, dar par ele insele ofuscate. Nu idei facute ping-pong intre partide. Nu voluntari adusi parca cu forta la mitinguri. Nu poze sterse, false, photoshop-ate, focalizate aiurea sau aruncate tardiv pe vreun blog "electoral" rasarit de vreo luna incoace.

Ciudat, eu mi-aduc aminte ca-n luna asta, cei cu pretentii la functii inalte in administratia orasului trebuiau sa puna mana si sa uimeasca populatia cu planuri gandite detaliat, luate la amanunt si la RON, nu cu "accesarea fondurilor structurale europene", "proiecte importante incepute ce vor fi terminate" sau "ce-am dat eu la Iasi n-a mai dat nimeni".

As vrea sa-mi explice si mie Adomnitei cum strange el, efectiv, de pe strazi, miile de caini vagabonzi si alte animale lasate libere prin oras, cum si unde construieste cele 3 padocuri suficient de incapatoare si din ce bani vrea sa faca toate astea, basca ingrijirea lunara a animalelor. S-a nascut cumva vreun RSPCA la noi sau s-a renascut simtul civic in roman/iesean?

As vrea sa-mi detalieze Oprea cum mama masii sapa el pe sub Fundatie 42 de km prin tot orasul? Cum largesti tu strazi, cand casele oamenilor sunt pana in pavaj? A, si cum discuti tu cu E.ON Moldova ca sa nu mai intrerupa curentul in Centru, dom'le profesor? Ca discutii de astea a tot purtat si administratia Nichita cica. Da' mie tot mi se ia curentul sistematic, in fiecare noapte, intre 1 si 3, de tiuie bietul UPS si alarma de la frigider innebunite?

Si unii, si ceilalti ne-ndeamna sa stampilam cu buna stiinta, dar fara judecata, noi santiere interminabile pe strazile dulcelui targ. Proiecte megalomane (mexicane sau nu), un trafic innebunit si cetateni tot mai scarbiti. Si mergem la vot. Si votam omul.

Unde-i omul?

I wanna be a disko boy....

2008-05-22T19:30:00.002+01:00

:)) NU, nu mi-am facut schimbare de sex. Si da, mi-ar place sa-l vad pe Adomnitei pe ringul de dans (ca tot suntem pe final de campanie).

Pana una alta, din lipsa de chef pentru licenta, din prea mult timp liber pentru ca in sfarsit se termina si facultatea, dar mai ales pentru ca e seara, e frumos afara si mie imi vine sa rad incontrolabil la gandul ca s-a terminat ditamai etapa din viata mea, dedic tuturor sfarsitilor de anul asta urmatorul hit al lui Shantel - Disko boy. ENJOY!

Ce aleg la primarie?

2008-05-14T19:00:00.000+01:00

Conform tuturor sondajelor si bunului simt, stiu deja ca principalii concurenti la mirobolantul scaun de primar sunt 3: Oprea, Nichita si Adomnitei.

Adica istericul, robinetul si prostul (un fel de "The Good, The Bad and The Ugly" in varianta moldoveano-politico-hai sictir).

Stau, privesc emisiuni, citesc articole si ma prabusesc de ras in fiecare dimineata. Iasul a devenit dintr-o curva ordinara de centura intr-o domnisoara machiata usor, de vara, cu sandalute cu talpa plata si strasuri pe curelusa. Din nefericire, domnisoara nu se spala si vara incepe sa miroase... cam nasol. Si poarta lenjerie made by PSD, cu inimioare IS, cu lantisoare PNL si de un portocaliu pedelist. Nu vi se pare kitsch?

Actualul robinet s-a umplut de rugina. Scartaie din toate incheieturile si nu stie pe unde sa mai puna oleaca de superglue la teava, ca prea se scurge peste tot. Gigi a facut-o lata de tot in astia 4 ani. In loc sa fie baiat destept ca Simirad: fac 6 banci pe Copou, mai pun 2 ferestre la vila, el a facut 30 de vile si nici 1 km de asfalt. Nenorocul lui a fost ca numarul masinilor a crescut, poluarea a crescut si ea, s-au inmultit firmele cu masini din dotare si orasul s-a marit, imperceptibil. Nu mai suntem un orasel amarat, de 200.000 de locuitori ca pe vremea lui Ilici. Suntem ditai orasul, o haidama care respira greu in fiecare dimineata, care isi deverseaza tot oful pe gropile din asfalt, cainii comunitari si lipsa totala de interes a oricaror autoritati.

Oprea pare un tip linistit, la locul lui. Genul de soarece de biblioteca ce s-a trezit scos in fata de organizatie. Habar n-are sa iasa din costumul de "dom' profesor", habar n-are sa vorbeasca clar si linistit, pe intelesul tuturor betivilor de la marginea orasului. In confruntare directa insa, iese la iveala, de sub masca repetata de zeci de ani, tipul colericului, tipul istericului strans cu usa. Mai mult, cred ca nici el nu realizeaza ca isi doreste sa castige, dar manat de la spate de o echipa care vor mai mult decat el acea pozitie, incepe usor usor sa-si faca un repertoriu de atac.
Daca va fi strunit ceva mai bine, cred ca poate iesi un primar destul de retinut din el. Cat despre promisiunile electorale, astea nu le mai cred, oricat de veridice si bune ar suna la prima auditie. Pana nu faci, nu te cred. Si universitata nu se pune. Ca n-a construit-o el de la zero.

Adomnitei e Jolly Jockerul campaniei. Locul Irinei Schrotter a fost luat de acest tanar ministru. Impins de la spate de baronul local Fene, Cristi e prototipul maimuticii care invata regula pavloviana odata cu trecerea campaniei. Este imaginea PNL-ului local, partid ce reflecta perfect gruparea de la centru. Tradari din interior, planuri in planuri in grupuri de interese grupate in jurul micilor conti si contese. Intr-o lume perfect aristocratica, Cristi e oaia neagra, impinsa sa behaie linistit de pe city-light-urile care au impanzit orasul.

Din nefericire pentru toti ceilalti, Cristi e singurul care are o campanie suficient de outdoor, suficient de agresiva si just enough de amuzanta cat sa-i scoata un pic pe tineri din amorteala. S-a folosit de lantul lui Oprea? Cu atat mai bine. Da dovada ca stie sa improvizeze si nu se sfieste s-o faca. De n-ar fi fost Fene in spatele lui, cine stie... poate era mai bun si decat proful si decat robinetul...

Acesta fiind spuse, ne asteapta inca pe atata de zile de campanie. Om trai si-om mai vedea ce mai pregatesc grupurile de interese locale!

Balcanii: dragoste in vreme de razboi

2008-05-11T14:47:00.007+01:00

Balcanii au o poveste incredibila, unii spun mai interesanta decat toata Asia. Nu sunt leaganul vreunei civilizatii, nu au dat imperii, dar... au creat razboaie mondiale, razboaie civile interminabile pe dispute religioase, un babilon al religiilor si credintelor a carui rezultat a fost exact cel dat si de D-zeu in biblie- autodistrugerea.

Astazi sunt impartiti in continuare de orgolii administrativ-teritoriale si zei nemilosi, ai nostri si ai lor. Cine in ochii cui este pagan? Musulmanii pentru noi sau invers? Cat de mult mai conteaza acum, dupa un secol de razboi intens si crud?

Cati sarbi isi mai aduc aminte de unde s-a pornit?

Cat de mult s-a zbatut Polonia sa fie refacuta?

Ce mandrie au micile state ce s-au nascut la moartea fostei Iugoslavii?

Ce a mai ramas din zona tampon a Europei, din cei care tineau frontul dintre hulitii rusii si spalatii occidentali?

Nimic. Dar s-a nascut o arta. Aceea a Balcanilor. Muzica, pictura, arhitectura, animatia, toate au astazi curente la baza carora stau balcanici, stau oameni nascuti in sange sfant si pagan deopotriva.

Goran Bregovic and Kayah- Ausencia (tango por Cesaria Evora)

Tomek Baginski- The Cathedral

Si tu vrei sa fiu cuminte?

2008-05-08T15:40:00.002+01:00

Craiova, octombrie 2007

Maestrul TUDOR GHEORGHE cu cea mai frumoasa melodie dintre toate.
"Au innebunit salcamii... Si tu vrei sa fiu cuminte?!

Scrisoare catre stele

2008-05-07T17:30:00.001+01:00

Pe 9 mai se implineste un an. Si gatul mi se-nchide, si degetele se-nclesteaza pe tastatura, ca si cum n-ar vrea sa scrie mai departe.

Se implineste un an de la moartea Vandei Condurache. De la un coleg de facultate am aflat ca Irina Pacurariu va scrie o carte despre cea care mi-a fost profesoara si nu numai. Ni s-a cerut cateva cuvinte despre ea. Acestea sunt cuvintele mele:

“Mama” Vanda

După atâta timp petrecut departe, prea departe de dumneaei, amintirea unei doamne cu suflet de copil încă mă face să tresar. Să scriu despre Vanda Condurache, despre un om atât de mare pentru unul din sutele de copii pe care i-a avut la Jurnalistică, e ca și cum ai vrea să transpui în cuvinte moartea unei stele. E sfâșietor să te gândești că unei ființe de o asemenea sensibilitate i-a fost rezervat un destin atât de tragic și de nedrept.

Doamna Vanda a fost profesoara ale cărei ore erau așteptate ca desertul la masă. Râdeam cu poftă și în același timp învățam exact ceea ce trebuia să știm despre televiziune. Nu inventam roata, ci subliniam principii de bun simț, aplicabile oricând și oriunde, chiar și în viața de zi cu zi. Teoria doamnei Vanda era o lecție de viață dată timp de 2 ore, odată la două săptămâni. Tonul molcolm al discuțiilor, comicul situațiilor descrise și ineditul orelor era ceea ce mă ținea în bancă de fiecare dată, fără să mă uit la ceas. Și când lipseam și-mi atrăgea atenția, parcă era mama care mă certa că vin târziu acasă.

Cu toate că exista, sufla și vorbea exact ca noi, ceva din culoarea părului și noblețea trăsăturilor te făcea atent la o caracteristică pe care am resimțit-o și după trecerea în lumea de dincolo: gingășia cu care ne aborda, ne certa, ne învăța și acum probabil că ne privește de undeva de sus, dintre stele, cu aceiași ochi mari, curioși și înțelegători, de mamă.

Rândurile de cerneală pot doar creiona un spirit pururi tânăr și frumos ca al mamei Vanda.

Cum ajungi caine/catea

2008-05-03T09:00:00.002+01:00

Dupa un an cu rasturnari de locuri in campionatul intern (traiasca blatul nostru cel de toate zilele), anticii rivali Dinamo - Steaua si-au dat intalnire acasa la haita cea mai hulita a Bucurestiului. Din rasisti, nenorociti, golani, vai-de-capul-lor, ghinionisti n-au fost scosi tot sezonul.

Maine se schimba foaia. Maine, cei care viseaza ca Becali o sa-si muste limba de draci la finalul campionatului, toti or sa fie caini. Si caini de aia inraiti, de zici ca mananca, beau si f*t in stil Dinamo. Maine tin pumnii cainilor. Maine nu mai strigam "M**E DINAMO!". Maine e "HAI DINAMO!" si toti o sa bem din cani pe care se lafaie mare motto-ul "caine pana la moarte".

Steaua trebuie sa moara. Macar de nervi. Ca oricum in UEFA moare mai repede decat va crede vreodata Jiji. Steaua trebuie sa moara repede, pana nu face implozie si victime colaterale.

HAI DINAMO!!

Liber la electorale

2008-04-22T19:00:00.001+01:00

Vine 2 mai. Adica vine campania electorala pentru locale. Adica muuult asteptata perioada de dezmat de tip "Va promit ca..." incepe pe 2 mai, proaspata zi libera acordata poporului roman arhirupt de atata munca dupa cele 2 zile libere de Paste si 1 mai. Ce mai ramane din prima saptamana de campanie? Ceva mai mult decat urmele maronii de pe strada, amprente nevinovate ale papucilor mazgaliti cu "noroc".

Ei da, asteptam luna asta mai ceva ca pe sfintele moaste perindate in fiecare octombrie. De ce? Varia motive. Ca de exemplu:

1. Astept sa-l aud pe Gigi cum promite din robinetul lui hectolitri de prostii pe care doar comunistii, capsatii si politehnistii indobitociti le mai cred. (Da doamne sa nu depaseasca 50% din prostimea orasului!)

2. Visez ca IS, prima mea iubire la candidaturile de anul asta si cea mai puternica dezamagire, sa se tina de cuvantul dat la conferinta PD-L si sa-l urmareasca indeaproape pe domnul costum si cizme de cauciuc, macar un sfat stilistic sa-i dea, daca mai mult nu poate sa-si bage coada.

3. Vreau sa rad din nou o luna de cat de mult poate lucra Citadin 24/24 pe seama unor aberatii totale, pentru ca 40 de zile mai tarziu, dupa scripte, sa avem de 3 ori mai multe gropi.

4. Vad deja gloata de jurnalisti isterizati de dosare scoase de sub naftalina: anti-Gigi, Oprea, Schrottter, Dorojan, Simirad, Dobre, Oancea, blonda PNG si tanarul Matasaru (sigur te gasesc astia cu vreo 3 randuri lipsa la blog plus vreun tablou bunghit la tara). Ca asa-i presa: traseista, da' munceste de placere!

5. Randuri de tus risipite, mii de baloane si alte echipamente de birotica irosite absolut stupid, tricouri, sepci, pixuri, de parca ar trimite tot Iasul la congrese ca sa "vaza si taranul shivilizatie", bre! Total: are tot omu pix de scris pe strada si-o sapta sa se protejeze de soarele lui mai!

6. In final, vreau sa cred ca dreptul ala pentru care generatii intregi s-au batut nu va fi irosit de ieseni capsati ca le-o plecat primarita schrotterita sau ca "domle, is niste hoti. la ce bun sa votez?" Si la magazin sunt niste hoti cu preturi umflate, dar tot te duci sa cumperi paine, lapte si oua, nu? Sper sa avem suficienta ratiune sa mergem la vot. O data la 4 ani ni se da speranta ca avem puterea sa schimbam.
Macar culoarea autoritatilor, daca nu naravurile impamantenite.

P.S.: E ca mersu' la biserica. Nu e fascinant, da' macar mai citesti o poveste-doua pe pereti, mai auzi un ringtone interesant din altar. Tot asa si la votare! :D

Asa as vrea si eu la 82 ani!

2008-04-07T17:27:00.004+01:00

Realitatea imi da vea mai buna veste pe anul asta: Hugh Hefner a implinit 82 ani. Si a sarbatorit... ca Hefner:

That's the life of the greatest man ever born! :D

Daemonul meu :D

2008-04-05T21:00:00.001+01:00

De la Andrei provenienta ideii cu aflarea daemonului fiecaruia.

Al meu momentan e un ocelot, nice pussycat. ;)

DNR si pe la noi? Cand?

2008-03-23T06:00:00.002Z

Sursa inspiratiei: House MD. Daca habar n-aveti medicina, s-ar putea sa nu va placa. Daca va uitati si nu va place personajul, uitati-va in continuare. O sa va treaca!

DNR= DO NOT RESUSCITATE! In general, in lumea "civilizata" clauza asta apare pe toate chestionarele de istorie medicala a pacientului sau pe cea de consimtamant informat. Ce inseamna? NU MA RESUSCITATI! Mai pe limba noastra, daca intru in stop, nu ma readuceti inapoi. Legal vorbind, e sinucidere conform legii din Romania. La ei, legea spune ca, daca treci peste DNR-ul unui pacient, faci puscarie. Simplu. De ce? Pentru ca i-ai incalcat dorintele! Cine esti tu sa comentezi dorinta unui om de a nu fi resuscitat? De a nu fi readus la viata? E viata lui, in fond. Tu, ca doctor, esti doar un serviciu public, la fel ca celelalte.

DNR-ul apare de cele mai multe ori la pacientii cu boli cronice, in faze terminale, sau traume majore al caror rezultat in cazul unei interventii implica de celel mai multe ori si un stop cardiac/ respirator(accidentatii, intoxicatii, arsii). In plus, motivul pentru care un pacient nu doreste resuscitarea mai poate fi si urmatorul: in riscurile de doctor apare si acesta: ca stopul presupune lipsa activitatii cerebrale pentru un anumit numar de minute. Partea trista este ca materia noastra cenusie se deterioreaza fulgerator fara blood flow. Si-atunci, stop=no blood flow=no brain. Resuscitarea implica automat riscul ca acel pacient sa se trezeasca cu leziuni neurologice permanente, adica mai bine zis sa fie o leguma.

Cine isi doreste o viata legat de un aparat? Eu nu!

Stiu ca in Romania asa ceva nu va fi posbil decat peste multi de training social si educatia sanitara in randul populatiei, dar oare ce da dreptul sa abuzezi de dorinta de a trata in defavoarea dorintei pacientului de a trai? DNR-ul, din punctul meu de vedere, este optiunea personala care trage linia intre profesie si adevarul din patul pacientului. Mai putin o problema medicala si mai mult una de etica personala.

Ce importanta are opinia unui pacient intr-un spital, daca nici macar acest lucru nu-i este oferit?

Sample de gandire americana:

Dupa 4 ani...

2008-03-18T14:00:00.003Z

"in afara de faptul ca diana coada o pupa-n cur pe grigoriu si grigoriu pe coada ce altceva nou mai e aici? sunteti cu totii penibili iar voi doua tarfelor niste frustrate. hai sa vad daca pui mesajul asta, domnisoara administrator. cat despre jurnalisti nu stiu daca cel putin voi doua sunteti."

Sa presupunem pentru o secunda ca nu ati sti despre cine e vorba in acest comentariu. Nu va spune nimic numele personajelor implicate in acele fraze. Dar care e impresia care ti-o lasa textul cu italice? Mie una imi da senzatia unei cumplite pareri de rau, o greata crescanda si un sentiment de neputinta fata de frustrarea celui/celei care a scris asa ceva.

Si-acum sa ne intoarcem. Stim despre cine e vorba. Stim ca sunt doua colege de-ale mele si de-ale voastre de la DJSC, stim ca Bianca si Diana sunt prietene, stim ca Bianca a scris un text care a "starnit" o furtuna in deshertul de la E-uri si mai stim ca suntem 70 de chipuri si suflete diferite. Cat de mult a gresit Bianca cand si-a exprimat opiniile personale? Daca luam in considerare ca a facut-o pe o platforma care se defineste prin libertatea exprimarii, nu a gresit deloc. Daca privim din punctul de vedere al etichetei sociale conservatoare, a facut o gafa monumentala.

Inteleg ca spiritele au fost ranite, orgoliile inflamate si lipsa de comunicare brusc s-a diminuat, pe fondul frustrarilor de masa. Din comentariile de pe blogul Biancai eu am retinut ca cei care se simt asa cum au fost descrisi au ripostat. Interesant e ca nici unul din acestia nu si-au dat numele. Stiu ca anonimatul este piesa de rezistenta si scutul perfect. Razi de dupa un monitor si hahai de unul singur de ce minunatenii ai scris. Si cine stie ca tu le-ai scris?

Nu vorbesc unor oameni pentru care textul e doar o alta stire sau un ansamblu de fraze. Vorbesc unor copii deveniti (sper !) adulti care inteleg valoarea si puterea unui cuvant si care stiu cat doare sau cum doare atunci cand esti etichetat "de-ampulea".

Vorbele Biancai nu ar trebui doar sa doara, ci ar trebui sa arda pe mainile celor care au raspuns in anonimat, cu accente de buricul pamantului, dar care in sinea lor, inconstient isi recunosc singuri valoarea egala cu zero. Anonimatul nu te salveaza o viata, nu vei putea scrie intotdeauna fara a te semna si nu vei putea trai fara sa-ti asumi consecinte.

Teoretic, nimic nu i se intampla celui care lasa un astfel de comentariu. Trece mai departe, termina in cadrul unui colectiv in care isi baga singur picioarele (si nu numai) si ajunge mai departe, in firme sau institutii care il angajeaza si-i dau o sansa in viata. Merita astfel de indivizi, atat de scabrosi, sa li se dea o sansa?

Cum v-ar placea sa va treziti in fiecare dimineata cu apelativul "tarfa" sau "frustrata"? Sper din tot sufletul ca acele cuvinte nu si-au atins tinta in sufletul sau constiinta Biancai. Si sincer, prefer o tarfa cu gust si penita decat zeci de intelectuali care recurg la anonimat cand se simt atacati. Stiu ca toti suntem diferiti si e imposibil sa gasim o cale de mijloc la care toti sa zambeasca, dar in 4 ani am crezut ca fiecare va invata ca o relatie nu functioneaza decat atunci cand toate partile lasa de la ele. Altfel, e ca un car la care sunt injugate doua vaci si fiecare trage in directia opusa. Observatiile Biancai sunt de extrem de mult bun simt. Daca era sa le auziti de la mine, ca si cum nu ati sti deja ce gandesc, probabil ca iesea si mai urat. Diferenta este ca eu stiu sa inchid urechile la astfel de porniri furioasa de turma iritata. Sper ca si Bianca. Pentru ca de nu, ati marcat pe viata prin comentarii puerile si stupide un om extrem de valoros. Si as vrea sa va urez succes cand veti avea chestia asta pe constiinta in fiecare zi.

Tuturor anonimilor din an, celor care nu suporta apelativul de robotel, dar mai ales COLEGILOR MEI, le doresc munca usoara la redactare licentei si rezistenta pentru lunile care vor urma.
Tot COLEGILOR MEI as vrea sa le spun ca-mi pare extrem de rau ca nu am fost o comunitate, ca avem doar bisericute si ca nu stim sa ne calcam singuri pe cozi din cand in cand. Poate ca acolo unde va vor purta pasii pe fiecare in parte, odata cu sfarsitul anului 4, veti intelege cat de important este sa pastrezi amintiri frumoase dintr-o perioada care sigur nu se mai intoarce.

Cui a ajuns funia la par?

2008-03-06T21:00:00.001Z

Cum a reaparut cenzura la Ziarul de Iasi? Iata textul impricinat: link. Aici, pe site-ul lui Liviu Bratescu, un politician asa cum am invatat eu la istorie ca ar trebui sa fie cei care fac politica, gasiti o suma de reactii la adresa scrisorii domnului Ioncioaia.

E-adevarat ca pe la facultate n-am mai trecut de mult. Recunosc ca pe domnul Condurache nu l-am suportat din prima zi. Nici pe domnul Ioncioaia, ca student invatat cu discursurile de tipul 1+1=2 din liceu, nu prea l-am inteles. Totusi, n-am priceput niciodata utilitatea aberantelor module obligatorii de practica, infernal prelungite pe timpul intregului semestru, in timp ce mai pe la toate facultatile de jurnalism aceste module sunt facute vara sau in vacante, cu o durata de 2-8 saptamani. N-am priceput, cu mintea bobocului de anul I, obligativitatea nespusa, dar resimtita, de a merge la Opinia (Studenteasca pe atunci) ca sa invatam sa scriem. Si ce-am mai invatat!! Am priceput cum se ia iau reportajele muncite de colegii mei, se taie numele autorului original si se pun numele reporterilor Opiniei, cei care acum sunt cunoscuti sub numele de "Generatia de aur". Opinia este locul cel mai bun de invatare! A da? De asta radeau redactorii de la Ziarul de Iasi, Evenimentul Zilei si Cotidianul cand povesteam pe unde se face practica la noi, in Iasi?

Odata cu inaintarea in varsta insa, am vazut in timp ca si unul si celalalt au meritele lor. Pe cat de ciudat si greoi parea Ioncioaia in discurs, reluand mai tarziu o parte din seminariile lui, exceptand partile pur filosofice al caror inteles profund nu l-am priceput niciodata (pur si simplu n-a fost sa fie), o buna bucata din ele aveau perfecta logica, odata transpuse cu cuvintele personale, in imagini cunoscute.

Colegilor mei care se plangeau de cursurile lui Ionci, le-as aduce aminte ca aceleasi voci plangarete ridicau tonul si la cursurile mai recente ale domnului Stoica, sau ma inseala pe mine amintirea doamnelor, domnisoarelor si domnilor?

La Boeru insa, partea tehnica a cursurilor mi-a placut enorm. Cu formatie de mate-info, intensiv informatica - mostenire a Liceului "C. Moisil", era si normal sa savurez o materie oarecum cunoscuta, cu fiori de placere ca mai faceam si un pic de matematica si mai lasam dracu emotiile reportajului social acasa. In sfarsit, venea si examenul unde puteam scrie pe puncte, ca rezolvarile de ecuatii la algebra. Eram in elementul meu la orele alea si cursurile de Tehnici Mediatice le-am pasat cu placere.

De 2 zile am aflat de conflictul deschis intre acesti doi mari profi. Nu tin partea nimanui. Din punctul meu de vedere, nici Boeru n-are ce cauta la sefia unui departament cu profil jurnalistic, dar nici domnul Ioncioaia si nici macar domnul Stoica. Doar un jurnalist ar avea ce cauta acolo.

Din tot departamentul asta, in 4 ani de zile, cei mai apropiati profesori, din nefericire, au fost exact cei in care arunca cu pietre domnul Ioncioaia: Savi- lui ii datorez si astazi 99% din modul in care mai alcatuiesc stirile si ochiul circumspect asupra tuturor articolelor din presa, Stipiuc- ca mi-a readus aminte un pic de HTML, lui Popovici ca a avut rabdarea sa ma invete niste afurisite de comenzi in Photoshop pe care si astazi le mai stiu si le folosesc mai des decat as fi crezut si in final lui Zas- pentru ca e ultimul gentleman pe care l-am vazut in viata si singurul tip pe fata Pamantului care te poate transpune in 10 minute de povestit in orice secol, la orice curte regala.

Toti am avut si avem profesori preferati. Ai mei sunt acestia. Se termina 4 ani pe care i-am petrecut mai mult sau mai putin alaturi de ei. Fie ca-mi place sau nu, au lasat intiparite in mine anumite principii, reguli, norme pe care le respect, involuntar.

Citind astazi comentariile de pe site-ul lui Liviu, am impresia ca DJSC moare. Si eu pierd tot ce m-am straduit sa prind in acesti ani de la oameni care chiar merita sa-i asculti.

P.S.: purtam banderole negre la cursul festiv?

LATER EDIT: da, Alexandra, ai dreptate, si Alex Condurache- omul care mi-a adus aminte ca traim in era digitala si trebuie sa ne comportam ca atare.

Va pasa?

2008-03-05T19:31:00.003Z

Gardianul, 5 martie 2008:

Leoaica Elsa a fost omorâta cu o supradoza de tranchilizante

Ieri dimineata, la ora 8.30, leoaica Elsa, in varsta de aproximativ trei ani, proprietate a Gradinii Zoologice Baneasa din Bucuresti, a murit in urma unei supradoze de narcotice. Autorul acestui deces prematur este, potrivit surselor luate din Zoo Baneasa, medicul veterinar Codrut Visoiu. Medicul a gresit doza atunci cand a incercat sa anestezieze leoaica cu scopul de a o castra. Dupa injectie, dandu-si seama de greseala, doctorul Visoiu impreuna cu cativa ingrijitori au incercat sa o duca pe Elsa la sala de operatii pentru a o resuscita. Din nefericire, leoaica era deja moarta. In jurul orei 10.00, suntem informati, Anca Oprea, directoarea Zoo Baneasa, a sosit la fata locului. Nu mai era nimic de facut. Contactata de “Gardianul”, Anca Oprea a refuzat sa comenteze incidentul.In alta ordine de idei, am mai aflat ca, in urma cu trei saptamani, leul Mark a izbutit sa evadeze din cusca sa, norocul fiind ca, speriat de libertate, s-a reintors de bunavoie in captivitate, fara sa faca vreo victima. Va reamintim ca in urma cu un an si jumatate, din neglijenta, lipsa de profesionalism si prostia conducerii Zoo Baneasa, elefantica Gaya a murit in chinuri groaznice sfasiata de cainii Jandarmeriei pe cand era silita sa intre in padocul de iernat. In ultimul an, la Zoo Baneasa, au mai murit un zimbru, un iac si mai multi mufloni mancati de cainii vagabonzi. O comisie a Consiliului General al Municipiului Bucuresti a stabilit ca vinovata atat pentru moartea elefantului Gaya, cat si pentru alte nereguli grave este actuala directoare Anca Oprea. (Mihnea Petru Parvu)

In 2007 mi-aduc aminte ca am citit mai multe articole in care se faceau cunoscute majore probleme la Gradina Zoologica Bucuresti. Imi mai aduc aminte ca, pe cand aveam vreo 7 ani, am fost sa vad animalutele de acolo si mi-a rams intiparita imaginea dezolanta a custilor ruginite. Multi ani mai tarziu am vazut "Arca lui Noe" din Anvers, Belgia.

Diferente? A, nu prea, doar ca erau mai bine tinute decat ORICE am vazut la noi in tara. In plus, oamenii de acolo realmente erau dedicati ingrijirii lor. Daca tot le tinem in captivitate, macar sa le facem viata usoara.

Mi-e rusine cand ma gandesc la semenii mei, fara pic de bun simt fata de cei carora le datoram vreo 90% din codul nostru genetic. In plus, daca o astfel de eroare s-ar fi intamplat intr-un spital de oameni, oare cate rauri de cerneala si cate emisiuni LIVE s-ar fi facut, dezbatand nesabuinta medicilor din sistem?

Dar pentru ca sunt niste amarate de animale, apare o stire obscura intr-un ziar central, preluata de Realitatea la coada roll-ului de stiri. Bine ca Nastase le tine prima pagina, dar cineva trebuie sa plateasca si salariile angajatilor, nu?

Mi-e rusine de indiferenta noastra, ca societate civila, a institutiilor care ar trebui sa se autosesizeze si sa scoata in afara legii acea Gradina si sa transfere animalele in locuri in care sa fie si respectate.

In final, intreb: ce putem face, noi, simpli cetateni, carora ne pasa? Cum putem strica interesele de la Gradina Zoologica Bucuresti si salva viata celor cateva animale ramase care traiesc in conditii absolut precare?

Astept raspunsuri.

In spatele halatului alb

2008-03-04T17:51:00.007Z

Se ascund tot oameni. La fel ca tine si ca mine. M-am nascut, am crescut si traiesc in continuare printre urmasii lui Hippocrat, cei care au depus un juramant acum "n" ani de zile, iar azi sunt mai injurati decat muncitorii din fabrici. Nu apar sistemul care stiu ca e corupt, stiu cum si cat se ia spaga intr-un spital, stiu ca lumea nu se poate abtine sa nu dea si sa nu ia.

De la o vreme, din nefericire, am ajuns sa cunosc putin prea bine si fata media, cei care traiesc de pe urma stirii. Si ce e stirea daca nu acel ceva care vinde? Si, aparent, pentru multi, stirea nu mai are nici o limita. Este doar un caz media peste care miile de analisti ai tarii vin si-si dau cu parerea. Va aduce de ceva aminte scena urmatoare: poarta casei, tarancile adunate si sporovaind ca gastele?

E plastic si e perfect adevarat. Chiar s-au terminat toate problemele tarii de-ati ajuns sa rascoliti maternitatile si spitalele in cautare de cazuri? Dar oare daca ceilalti s-ar apuca sa scotoceasca in redactii de cazuri? Oare cum ar reactiona media? Oare cat de mare ar fi palma adusa cainelui societatii de astazi?

Medicii iau spaga. Jurnalistii sunt cumparati. Ziarele se ineaca in publicitate. Iar randurile scrise sunt din ce in ce mai mici si fontul din ce in ce mai mare. Ma uimeste ostilitatea crescanda a lumii. In Biblie scria pe undeva "Cel fara de pacat sa ridice piatra". Oare taranul care s-a plans la Pro TV nu a baut niciodata prea mult? Dar femeia care a ajuns la 50 de ani sa faca copii? Niciodata n-a luat-o pe cai gresite?

Sa ne intelegem. Sustin ideea ca avem ceea ce meritam. Nivelul de servicii este exact cel pe care il merita romanul.

Bravati ca vreti servicii mai bune, vreti conditii sclipitoare si-l injurati pe Base ca pleaca in Austria. Voi stiti cat costa un astfel de sistem medical? Intrebati vreun prieten din cei emigrati in State cam cat platesc asigurarea medicala si cam ce pot face pentru ei spitalele. La noi inca se opereaza fara consimtamantul informat al pacientului pentru a-i salva viata cate unui bou care s-a injunghiat ca a baut prea mult si oricum nu poate semna nimic. In Vest, ar muri pe targa fara semnatura, fara familie.

Cati marlani vin zilnic in spitale si cer luna de pe cer, cand ei nu platesc nici 5 bani lunar? Cate cadre medicale iau bataie pentru ca-si exercita meseria de salvatori? V-a scuipat vreodata un boschetar intre ochi? V-a zgariat pe mana un nespalat ca sa va dea fiori pana ajungeti la o chiuveta sa va spalati? V-a tusit in fata un TBC-ist?

Credeti ca medicina inca se face cu vata si cu spirt? Apendicita fiului tau costa spitalul aproape 2000 de euro. Arsura, care poate va trai, betivului de la etajul unu care a adormit cu tigara in gura, somer de taspe ani, costa zeci de mii de euro. Pe care tot spitalul ii suporta. Ce facem? Pe unul il tratam ca stim ca traieste si e mai ieftin si pe celalalt nu, ca e scump si oricum sansele lui sunt la jumatate?

In America, da. La noi, nu.

Va deranjeaza sistemul medical?! Nu veniti la spital. Nu apelati la prietenii doctori. Nu va plangeti ca va doare. Nu cereti concedii medicale ca sa plecati cu amanta la munte. Nu va automutilati in incercarea de suicid. Cititi o carte despre cum se face si-apoi incercati. NE IROSITI TIMPUL!

Pentru cei care au dinte impotriva sistemului medical, n-am decat atat sa va spun: ORICINE poate ajunge la mana unui doctor, ORICAND te poate calca o masina, ORICUM imbatranesti si vei avea nevoie de cei in halatele albe.

In final, va dau un link de pe blogul, sper, viitororului rector U. M. F. Vasile Astarastoaie:aici . Dupa articol veti gasi 2 comentarii interesante. Va rog, cititi-le. Nu sunt anonime si-mi pare bine: Dragos Pieptu, sef de lucrari la Clinica de Chirurgie Plastica si Reparatorie si Tudor Ciuhodaru, sef UPU a Spitalului Clinic de Urgente "Sf. Ioan" Iasi.

De retinut:

Am o rugamite - data viitoare cind va mai intreaba de juramintul lui Hippocrat, va rog sa le spuneti ca in versiunea originala scria ca nu avem voie sa pretindem o plata mai mare decit cea cuvenita. (Dragos Pieptu)

De ce iubim barbatii?

2008-02-29T16:00:00.002Z

Maine demareaza cea mai nefasta perioada a barbatilor de pe tot parcursul anului: luna martie. Si pentru ca azi la Europa FM auzeam o reclama conform careia poti castiga cartea domnului Mircea Cartarescu De ce iubim femeile? cu autograf, am decis sa inversez putin intrebarea catre specimenele sexului slab: de ce iubim barbatii?

Pentru ca indiferent de ceea ce muncesc zilnic, fie ca toarna betoane, calculeaza miliarde sau fumeaza trabuc, au din cand in cand moaca aia de copil careia invariabil si inevitabil nu-i facem fata. Spiritul matern kicks in si pur si simplu nu putem spune nu. They will always be the big baby!

Pentru ca lenea, indiferenta sustinuta, aroganta si stilul crud de lucru cu oamenii de la ei l-am invatat. Asadar, doamnelor, lor le multumim astazi pentru emanciparea noastra, pentru femeia moderna, cosmopolita, care calca pe capete pentru a ajunge in varf.

Pentru ca indiferent cate meciuri de fotbal ar urmari, cate partide de streaptease ar viziona, cate tacuri de biliard ar toci, cate nopti baute ar pierde, la un moment dat tot se intorc la noi, cele care intruchipam sora, mama, iubita, cele care reprezinta unica lor supapa in fata zilei de maine.

Pentru ca le sta bine la blugi si insulete la masa unui restaurant, in timp ce noi vesnic nu vom sti daca sa alegem fusta 3/4, pantalonii la dunga sau rochia neagra. Pentru ca indiferent de moda momentului, ei sunt vesnic trendy.

Pentru ca desi ne chinuim sa-i schimbam dupa, presupusul, gustul nostru, cand de fapt sunt doar etichete impuse de societatea moderna, prima oara ne-a placut de ei exact asa cum i-am intalnit: cu plete, hippie, la costum, intr-un bar, la birou, in magazin, intr-o baie, pe holurile facultatii, in masina vecina.

Pentru ca Hollywood-ul ne scoate ochii cu frumusetea barbateasca, iar noi nu putem sa-i negam meritele (Hollywood-ului).

Pentru ca oricat ai brava, oricat te-ai lauda ca esti independenta si-ti cumperi singura pantofii, oricat ti-ar placea burlacia si serile cand esti lasata singura in fata televizorului la o telenovela scurta, unele din cele mai bune momente ale vietii tale au fost alaturi de un barbat, fie el frate, tata, bunic, iubit, sot, amant, prieten.

Pentru ca excursiile montane si noptile tumultoase ale vacantei nu le poti concepe fara reprezentantul de sex masculin.

Pentru ca sexul n-ar mai avea farmec fara matematica de dute-vino.

Pentru ca nu vor sa se insoare, dar n-au curajul sa spuna asta niciodata.

Pentru ca ne suporta sute de tampenii, alintaturi, injurii si certuri gratuite cand suntem prea tafnoase sau prea alintate.

Pentru ca stiu ca singurul lucru cu adevarat remarcabil pe care il poate face un barbat cu dotarea sa este sa-si lase urma pe pamant si uneori ajung sa tina la aceasta urma mai mult decat noi insine.

Pentru ca reprezinta jumatate din locuitorii planetei si totusi au puterea sa te faca sa crezi ca EL este singurul de pe planeta capabil.

Pentru ca cele mai bune bancuri sunt cu Bula, Sir si in general ei, nu ele (fac exceptie blondele si Alinutza).

Pentru ca cele mai frumoase exemplare ale speciilor de animale sunt intotdeauna masculii.

Pentru ca nu sofeaza mai bine decat noi, dar vor sustine vesnic asta. Dar stiu sa gandeasca mai bine ca noi distantele.

Pentru ca niciodata n-o sa stim ce gandesc cu adevarat.

Pentru ca pe parcursul zilei o fac pe prostii cu noi, iar noi ne facem ca nu ne prindem. Si ne place jocul asta.

Prada de la Librex

2008-02-20T15:04:00.004Z

Veni, vidi, vici....

Si ce-am mai invins. Nu era atata aglomeratie pe cat ma asteptam, dar m-a frapat faptul ca erau relativ putine carti scoase mai noi de edituri. Ma asteptam la ceva colectii noi, ceva traduceri in premiera. In schimb, aceleasi carti si aceleasi oferte pe care le gasim si in librarii.

S-a obosit Librexul? Nu stiu inca, dar nici asa multa reclama n-a mai avut. Anyway, iata prada de razboi:

NEMIRA

1. CURZIO MA LAPARTE- Kaputt - o carte "trista, suprinzatoare,terifianta si poetica" (Margaret Atwood), "asemenea unui raport care ne-ar fi parvenit din interiorul Cernobilului". (Walter Murch)

2. Antologiile GARDNER DOZOIS-sinonim cu 14 premii Hugo, cel mai reputat editor de povestiri SF ne arata an dupa an ca tehnica deja existenta nu va putea depasi vreodata imaginatia oamenilor. Pentru iubitorii lui Jules Verne, Frank Herbert, Asimov si Ursula K. Leguin, enjoy!

3. GREG EGAN- Scara lui Schild- Ce se poate intampla in ziua cand legile fizicii nu mai functioneaza? Se poate supara universul?

4. ABEL POSSE- Demonul- Exotism argentinian, magie sau realitate, nebunia conchistadorilor si exuberanta pamantului gasit. Magistral!

Continuarea prazii, maine. Revin cu Polirom si Humanitas.

What movie are you?

2008-02-19T17:07:00.000Z

I am this:

What Classic Movie Are You?
personality tests by similarminds.com

Prostii bancare, opera si stupoare

2008-02-17T19:51:00.003Z

Toate astea s-au intamplat intr-o singura zi: azi.

Tarr, tarr, tarr si primesc un mesaj la 9 dimineata. Expeditor:1807, respectiv centrul de mesagerie ING. Textul mesajului pe scurt: pentru ca sunteti client fidel, va multumim pentru ca ne-ati ales si va majoram dobanda de la 5,9% la 7%. STUPOARE! Bai, ati innebunit ? Imi multumiti ca sunt client fidel si-mi luati mai multi bani? Era bine daca aveam bani in contul cu pricina, dar n-am. Si de aici prilej de rasu'-plansu' in casa.

Doi: mai pe seara, cica sa ies cu niste prieteni la o bere la BOEMA si eram curioasa sa vad ce bodega o mai fi si asta. Pai, blugi, pulovar si bocanci, ce altceva. STUPOARE! De fapt, eu mergeam la LA BOEMA, opera pusa in scena la Casa de Cultura a Studentilor de Opera Romana din Iasi. Oh well, asta e, am zis. Am pasit in sala cu capul sus si am stat cumintel la ascultat voci superbe. Un pic de reminder din vremurile copilariei si-ale Corului Angelli.

Trei: ajung in sfarsit acasa, deschid ziarele de maine- varianta on-line si mai gasesc si un offline pe messenger cu un link catre un articol din Cotidianul ridicator de par pe spate. Adica abia s-au potolit scandalurile in N-ul Europei de la ultimele desene si iar o luam de la capat. Nu ne ajunge noua tara a lumii- Kosovo?

Today was not such a good day, after all, huh?

P.S.: Se apropie Librexul. Si strang din dinti rau de tot si ma abtin sa nu ajung pe acolo anul asta. Prioritatile sunt mai multe de ordin IT primavara asta. Uof, Doamne, de ce nu l-ai pus si anul asta inainte de ziua de salar?

De raul mic m-am saturat!

2008-02-12T17:17:00.002Z

Am fost intrebata azi de ce o sustin pe Irina Schrotter? Uite de ce:

Acum 4 ani alegeam raul mai mic, dar speram ca raul asta sa aiba macar bunul simt sa ne acopere ochii timp de 4 ani cu varia carpeli. In vara lui 2004 bulevardul Independentei devenea la fel de neted ca autostrada Soarelui, pe cei nici 200 de km facuti. Din iunie '04 si pana astazi nu s-a mai facut absolut nimic. Astazi cand merg cu masina pe Independentei, e ca si cum as merge la tara. De ce? Ati inceput o lucrare infernala la Hala Centrala, orasul e innebunit de traficul strangulat de varii opriri pe drum datorate liniilor de tramvai de pe vremea bunicii, semafoarelor puse tampit, intersectilor majore nesemaforizate deloc sau sensurilor aiuristice, service-urile si agentii de asigurari de masina mananca o paine tot mai buna la Iasi.

Incep sa cred ca domnul primar ar avea ceva actiuni la vreo firma de asta, ca prea ne acopera gropile pentru a face altele si mai si in loc. Stau si ma-ntreb daca el merge cu masina sau zboara prin orasul asta? V-ati tras cumva pista pe-acolo, pe la Palatul Roznovanu?

Azi am citit cateva articole in variate interpretari ale sedintei de ieri de la CL. Buget, panarama, mahala, propuneri de dare in judecata, oameni cu fete de porci (Ziua inca n-a invatat ca pozele se aleg mai cu grija pentru macheta ziarului?!) si cate si mai cate.

Concluzia de tanar scarbit profund care-si infunda mai adanc castile cand trece pe langa institutia de pe Stefan cel Mare: mi-e mila de copiii alesilor nostri, care abia implinesc varste adolescentin, or sa vrea diferite parcuri de distractii, patinoar, promenade, concerte cu multe lumini si boxe imense, terenuri de fotbal si iarba sintetica de calitate, aer curat si nu praful de pe Sf. Lazar (cum naiba traiesc oamenii aia acolo vara ?!)

Stau si ma intreb: ce mama dracului le oferiti? Un oras pe jumate industrializat cu cladiri absolut penibile, gri, jalnice, cu cartiere pe jumatate ghetto-uri, cu hotele centrale stralucitoare dar fara lumini aprinse seara in camere, cu un Copou si un Tudor imbacsit de studenti nevoiti sa astepte zeci de minute pentru un loc crampotit si inghesuit intr-un mijloc de transport bun de dat la fier vechi si 2 parcuri pline de gunoi.

A, si sa nu uitam: taxa pe ploaia care nu mai vine, caldura ioc, dar plata din plin, autoritati care au la baza un KKT de scoala (mestesugari cu 4 si 8 clase, lipsesc fermierii si gunoierii din CL) fara pic de spirit intreprinzator in ei si BMW-ul lui taticu' care in 2050 n-o sa mai aiba carburant cu care sa mearga. Ati ingropat orasul in interesele voastre personale si-acum ati vrea ca tinerilor sa le si pese, nu?

Mergem la Piatra-Neamt pentru o baie intr-o piscina decenta, mergem la Bacau sa vedem trotuare facute cu cap si terenuri pentru toate tipurile de sport (da, domnule primar, stiti- sunt vreo 100, umbla vorba prin lume, in total, nu doar FOTBAL!), mergem in Bucuresti pentru un concert decent, intr-o sala de 5000 de locuri.

Avem locuri superbe, avem cladiri numai bune pentru renovat si modernizat, avem strazi lasate de inaintasii nostri pentru care Sibiul ar da bani cu totul sa le stramutam la ei, avem un trecut PLIN de valori culturale, avem vestigii bune de concurat cu oricare cetate antica din tara asta.

N-avem cu cine, asta e trist.

De asta sustin un om care SPER ca poate schimba ceva:pe Irina Schrotter. Conteaza ca A FOST creatoare de moda? Nichita lucra la capace de canal inainte de '90. Trecutul poate si nu poate vorbi despre valoarea unui om. Dar daca tot vorbim de valoarea data de trecut, sincer nu am sa vreau niciodata la primaria orasului unul care a invatat sa carpeasca tevile de la RAJAC cu dopuri de pluta numai bune sa tina 3 zile, pana se umflau si pocneau la loc.

Prefer un om care are un brand, pe care l-am vazut purtat la Bruxelles, al carui nume inseamna ceva in Romania si care face cinste orasului prin afacerea profitabila pe care a dezvoltat-o. Ne e rusine cu un om care a dat 1000 de locuri de munca intr-o industrie pentru ca e femeie sau pentru ca moda pentru unii reprezinta un subiect de batjocura? V-as invita sa va duceti astazi la un interviu in orice firma imbracati in blugi si bocanci si-apoi mai discutam.

Nu sustin o femeie, nu sustin o blonda, nu sustin pe nevasta lui Zobi, sustin un om pe care l-am cunoscut personal si care imi da impresia ca are suficienta tenacitate si coloana vertebrala pentru a face ramasitele comunismului sa plece capul in fata suflului adevaratului capitalism. Sustin o persoana care simt ca poate ingenunchia bosorogii de la CL, care poate detrona impresia ca autoritatile in Iasi fac oricum ce vor ele, indiferent de vointa publica, care poate aduce in noi spiritul de comunitate, care tine la cei tineri si incearca sa-i implice, dand la o parte pe cei care inca mai cred ca PCR-ul mai exista.

Febra

2008-02-08T15:21:00.000Z

Read and relax, don't peep!

Mda, e februarie. Iti spune ceva luna asta? Mie nu, dar lumea din jurul meu a inceput deja sa maraie: ca Valentine, ca Dragobete, ca inimioare de plus, ca trandafiri, ca bomboane de ciocolata.

People, GET A LIFE! In fiecare an, de vreo 10 incoace patim la fel: intram in febra sarbatorilor de primavara: valentine, martisor, ziua femeii, paste. Si terminam proviziile de trandafiri rosii, lenjerie sexy, bomboane de ciocolata Milka in forma de inimi, bauturi spirtoase pentru ametit nedoritoarele si vinuri rosii dulci de inganat nimfomanele. Toate supermarketele au pus la bataie divizia speciala de IUBIRE COMERCIALA, radiourile ne invita sa ne declaram simtamintele in direct, televiziunile se bat pentru destinatii idilice de trimis perechile adorabile, prajiturile sunt mai dulci si mai pufoase, culoarea rosie- hit al sezonului de iarna de ramane in continuare in ochi, iar tu, biet muritor tras in toate partile de zilele prea scurte si muncile prea lungi abia stii cum sa impaci nevasta, mama, bunica, fiica, sora, cumnata, verisoara, sefa, colega de birou, vanzatoarea de la colt, functionara de la banca si femeia de servici.

Sunt si momente ale anului cand compatimesc barbatii. Acesta e unul dintre ele.

Oh, sa nu uit: this is my Valentine: trimis direct din focurile celui mai fierbinte cazan al Iadului, menit sa ma tina pe mine pe marginea prapastiei si pe voi zgariindu-va in asteptarea urmatorului articol:

Cumva, ajung din nou la impresia ca prea multe sunt pe tava. De ce nu putem pastra iubirea asa cum pretindem ca pastram si religia: sacra? De ce comercializam si ultimul lucru care poate sa ne faca ceea ce pretindem ca suntem: oameni?

Oare era asa de rau in secolul trecut? Ceva din mine imi spune ca putina pudoare n-a ucis pe nimeni. Prea mult show-off a dus la pieire insa.

De-ale zilei

2008-02-04T21:26:00.000Z

1. Am terminat Lordul Luminii de Roger Zelazny. Daca v-a incitat vreodata ideea de a renunta la proprie religie... you should try it definetely!!

2. DAKAR in Romania??? WOW. Me want to gooooooooooo!!!! link

3. Vine vine vine... momentul ala sacaitor cand simti latul in jurul gatului, tastatura prelingandu-se pe langa urechea ta, inaintand tacit spre mana si retezandu-ti treptat din cheful de viata si umplandu-te cu necheful de a scrie indubitabila, nemiloasa si ireversibila LICENTA. Cah!

4. Copilaria mea e din categoria comunista. Si ii dau dreptate autorului acelui filmulet: copiii de azi sunt mult mai tristi!

5. Mi-am luat ceva de la Bata. Pentru ca merit!

Sa-mi ... una, acuma vrea si Tariceanu la muzeu!

2008-01-24T17:43:00.000Z

Mergand azi pe Lapusneanu, asta mi-a fost dat sa aud de la unul din SPP-istii din dotarea oficialitatilor. Nu ca as avea ceva cu umorul romanilor, dar curiozitatea ne doboara, nu-i asa?

Dupa cum spunea bunica-miu, "as fi iesit in balcon sa-i vad pe Basescu si Tariceanu, da mi-i ca ma tragea curentul" si "toata noaptea au spalat, au curat strada de gheata si noroi si acu' au trantit si copaceii astia".

Sarbatorim Ziua Unirii azi. In piata cu acelasi nume, in timpul gaunoaselor speech-uri, un imens banner plana peste multime "Acesti liberali au facut unirea!" Sigur ca da, dar sincera sa fiu, daca o faceau ei, probabil ca si astazi am fi fost un Principat tarist.
Mi-e mila ca Ziua Unirii la Iasi a devenit un circ ieftin, de prost gust, unde primarul vesnic PSD-ist isi scoatea buzunarele goale si se faleste ca el nu are nimic, dar Iasului a dat atat de multe. Uitam din nefericire ca cei care ne-au dat aceasta zi au fost oameni de talia lui Alexandru Calinescu, care se nasc rar si de prea multe ori nu la noi in tara.

In fond, Nichita ne-a dat exact ce-am vrut: paine si circ, nu?

Back in 2008!!

2008-01-21T11:10:00.000Z

Cu huo, cu tio, cu multe rabdare in preajma sarbatorilor vis-a-vis de cantitatile impresionante de mancare la a caror facere am asistat, vis-a-vis de proaspatul meu mp3 player de 4 GB Iriver Clix, vis-a-vis de spiritul Craciunului devenit fuga dupa cadouri in Carrefour, vis-a-vis de un revelion pe care mi l-as fi dorit complet altfel.... am sa va spun doar atat:

Sa ne fie bine in 2008!

E an cu alegeri, e an greu d.p.d.v. al mirobolantelor studii universitare (vezi licenta :( ), ce mai- an de an, conform vorbirii de cartier. Parca s-au mai spart strazile in oras si s-au inmultit cainii comunitari, nu? Iasul acoperit de zapada arata superb. Iasul dezghetat...arata ca o mare balta de noroi. Pana si porumbeii din Piata Unirii sunt mai murdari ca in alti ani.

Iar mi-am ingrosat randurile bibliotecii personale si bineinteles ca primul salar a disparut in Ionesco (of, mama, de ce ne-am mutat noi intr-o zona atat de tentanta cu 5 librarii de jur imrepjur?!!).

Astazi insa am avut un soc infata unei tarabe in statia de tramvai de la Piata Unirii. New York Times-Book Review, by Cotidianul! WTF??!!! Mai citesc o data, si inca o data si cat pe ce sa-mi pice din maini geanta. OMFG! Astia chiar au tradus cele mai prestigioase critici de carte si le aduc saptamanal in Romania.

Uite, sunt si momente in care iubesc spiritul intreprinzator al romanului, dorinta de prea marire a conturilor si revigorare a pietei media.
Si la mai multe, Cotidianule!

P.S. CHECK THIS OUT! Look who's out of the box: Irina Schrotter. As putea spera ca lucrurile in Iasi sa inceapa sa aduca macar a Sibiu, adica un fel de plan arhitectural de oras cultural?

Don Ombla...

2007-12-12T07:24:00.000Z

Pentru ca viata in Romania dulce si sparta in trotuare e in fiecare zi mai interesanta, mai challenging (si uite d-asta n-as pleca niciodata) dedic tuturor celor saturati de dulcegariile politicienilor, de promisiunile fade, de mega-hiper-super reducerile de pret, de extra-oferte 'nspe in 1, de bannerele mari si stralucitoare care acopera balcoanele mucegaite ale blocurilor comuniste, de lanturile grele de aur care bat in volane imbracate in piele chinezeasca (prezeravtive vulcanizate si vopsite probabil), de incapatanarea unora de-a nu muri (Teoctistul s-a dus,Iosif s-a dus, cred ca Ala de sus vaneaza vechii comunisti mai ceva ca DNA-ul), de scarba unora de "noile generatii", de occidentalizare si muzica rap urmatorele versuri extrase din albumul lui Ombladon, membru Parazitii:

"O ard mai beat ca vacaroiu, cascati gura ca prostii//Io beau pe banii mei, ala bea pe banii vostri"
"Ma amenintati sa tac ca am belea...muzica mea va lasa reci..ramaneti reci in plm.."
"Arzi de nerabdare sa dispar cand apar; daca arzi de nerabdare,arzi de tot macar"
"Mi-am trimis tarfa la masa ea s-a-ntors de la dracu//Da' da-te-n mortii matii esti ruda cu bumerangu?!"
"Fumez iarba pentru ca am si daca n-am fac rost. vreï?"
"Bine-ati venit in Romania, acest loc hidos"
"Cu ochii in patru p-un perete am desenat
o p**a si dedesubtul ei am scris senat."
"ati blamat hip-hop-ul de-atatea dati//uitati k muzica asta proasta schimba mentalitati"
"Oameni saraci ce-au incetat sa spere Gropi in asfalt, blocuri intregi de garsoniere"
"Batrani pagani tarasc sticla de rom spurcat dupa ei//Ei sunt cei ce vor sa-ncerce, amarul sa inece"
"E o tara de cacat, scuza`mi limbajul
Dar si astia ca si comunistii ne`au dat dreacu
Acum toti si`au ridicat vile
Si omul de rand se lupta ptr banii de`ntretinere"

Pentru mai multe informatii ... OMBLADON

P.S.: Nu-s bisericoasa, nu-s religioasa, asa ca pentru cei care or sa se supere: MI SE RUPE!

SKITU' lu' Ion:

Lumina din lumina
Salut sunt io
Se stie ca limba romana e curva
Sunt anumite chestii gen " DOAMNE AJUTA"
Pai in mod normal asta este o greseala gramaticala
Doamne , doamna , deci doamna la plural
Doamne , doamne ajuta
E gresit , trebuie doamnele ajuta
Daca Dumnezeu e doamne
Inseamna k Dumnezeu e de trei ori femeïe
Rezulta ca ...

Share your books!

2007-12-11T06:51:00.000Z

In spatiul online romanesc a aparut ceva nou si bun. Proiectul se cheama 100 de carti si se vrea un mijloc de impartasire a propriilor lecturi, cu recenzii personale, comentarii si voturi pro sau contra. Democratie pentru o biblioteca construita online de romanii pasionati de lectura. Asa ca, voi soareci de biblioteca care sunteti inca sub drogul mirosului de pagina de carte proapat tiparita... click, cont, click, propune, click, enjoy!

Shopping la Eugene Ionesco

2007-12-08T14:08:00.000Z

Ieri

1. POVESTI EROTICE ROMANESTI - Editura Trei, Eroscop- 17 texte a celor mai ilustri scriitori romani contemporani. EXCELENTA!2. DUNE CASA CORRINO - Brian Herbert, Kevin J. Anderson- Millennium Press, imprint al Tritonic- continuarea mult asteptata ale celorlalte doua volume si finalul uimitoarei lumi create de Frank Herbert, nemuritor si la fel de imens ca Asimov. Pour les connaiseurs!
3. KARAOKE CAPITALISM- Jonas Ridderstrale, Kjell Nordstrom- Editura Publica- Aceeasi geniali care ne-au incantat solutiile de afaceri cu FUNKY BUSINESS revin cu o idee si mai traznita. Enjoy the north!

Azi

1. BUTOIUL LUI ARHIMEDE- Sven Ortolli, Nicolas Witkowoski- Editura Nemira, Bonton- Un mic tratat de mitologie a stiintei, adica daca nu stiati aflati cum Arhimede facea contrabanda cu arme si Frankestein era considerat chiar frumos. :)

2. SAPPHO- AMORURILE UNEI MUZE- Erica Jong- Editura Paralela 45, Fictiune fara frontiere- Detinatoarea a unui premiu ONU pentru Excelenta in literatura ne povesteste istoria spumoasa a unei muze/poete care ne aduce aminte de copilarie si pasiunea pentru Legendele Olimpului. Enjoy!

3. EXCLUSA- Luigi Pirandello- Editura Art, Desenul din covor- Luigi Pirandello ne arata geometria complicata a unui paradox- o femeie exclusa din societate pentru o serie de scrisori, se refugiaza in ingrijirea suferinzilor, dar cei vinovati de excluderea ei nu ii dau pace. Wanna know more? READ!
4. ISTORIA CALVITIEI MELE- Arnon Grunberg- Humanitas, Fiction- Un scriitor fabulor, care se reinventeaza sub un alt nume si nici un critic nu-l recunoaste. Un personaj care distruge toate limitele confesiunii. Totul devine crud, insolit, caustic. Mancati o lamaie pe masura ce dati paginile!5. SABRIEL- Garth Nix- Editura RAO- Un necromant, o fiica care incalca legile firii, primul volum dintr-o trilogie redactata de un fost jurnalist, cronica excelenta de la THE GUARDIAN. You couldn't ask for more!
6. INAINTE CA RACUL- Umberto Eco- Editura Rao, Class- Despre razboaie calde si populism mediatic, despre ironia lui Eco cu privire la toate cliseele ultimului secol, despre tot ce apre frumos si e putred la mijloc prin ochii celui mai bun analist italian, romancier, jurnalist, eseist. Un zeu al frazei, un rege al comunicarii. Regatul sau: globul si-ale sale conflicte.
End? Don't think so....

Ti-ai vinde sufletul?

2007-12-07T15:41:00.000Z

Unii spun ca si-ar da sufletul pentru o masina super tare, pentru 10 milioane de dolari, pentru faima, pentru respect... dar pentru o femeie? How about that guys? Sau asta ar fi sinonim cu vinderea sufletului catre diavol? (asa, pentru credinciosi, ii pomenesc numele in plin post, nah!)

Sursa de inspiratie: Smiley feat Uzzi - In lipsa mea. Melodie comerciala, videoclip de kk (chit ca apare seminaked compatrioata noastra si fata lu' mama, Laura Cosoi), un vers misto.

Think about it!

One, one night in Rio

2007-12-05T16:55:00.001Z

We had two, two glass of champaigne/ And after three minutes of talking/ We made love again and again....

Suna bine versurile? Stai sa vezi si restul. Si daca ele inca nu ti-au satisfacut curiozitatea, iti mai spun tocame pe Champs Elysees caci vom petrece o summer in Paris avec beaucoup l'amour because cocaine is a sin.

In traducere, Hotel Costes vol. 5 La Corporation mixat de vestitul DJ Stephane Pompougnac. Hotelul exista cu adevarat, in Paris, iar in barul sau il veti gasi intodeauna, seara de seara, pe cel care a dat viata celor 10 albume si unui best of.

Enjoy!

P.S.: E buna si de pat si de drum aceasta muzica. You choose. ;)

LATER EDIT: multumesc celui care mi-a aratat ce greseala majora am facut in privinta artistului care a creat brandul HOTEL COSTES. Imi cer scuze si corectura pe text e deja facuta. Multumesc pentru tragerea de atentie.

Whatcha gonna do... in private?

2007-12-03T17:59:00.000Z

Vocea ei are un pic din ragusita Bonnie Tyler, forta vocala a Arethei Franklin si ochii patrunzatori ai lui Nancy Sinatra.

"I only want to be with you" suna cunoscut datorita serialului "Ally Mcbeal". Truth is, Dusty Springfield e cea care l-a preluat prima data de la un grup necunoscut al anilor 50' si l-a transformat in super-hit (cam aceeasi poveste cu "Tainted love"). "Little by little" blonda cu o voce profunda si versuri pop delicioase a facut furori in anii 60, cu un mic comeback in the 80s.
Coveruri dupa Oscar Benton, Roxette, Paul Anka si influente din Madonna au facut-o o diva chiar pana la aproape de sfarsitul vietii.

"In private" reprezinta unul din cele mai cunsocute hituri, preluat in soundtrackul Lock, stock and two smoking barrels, devenind unul din cele mai dorite melodii de streaptease, dupa binecunoscutele "You can leave your hat on" (Joe Cocker) si "Sweet dreams are made of this" (varianta Eurythmics).

Cd-ul cu cele mai bune piese ale ei este "The very best of Dusty Springfield" (vorba umbla ca la Carturesti inca s-ar mai gasi cateva exemplare la un pret rezonabil).
Best of compilation: In private, Little by little, Wishin and hopin (de ascultat la vremea Craciunului, in fata semineului, cu un pahar de vin rosu si lenjerie frantuzeasca :P ), Anyone who had a heart, 24 hours from Tulsa (daca vrei sa te desparti fara urlete de partener) si bineinteles I only want to be with you. Enjoy!

Run, Forest(a), run!

2007-12-02T13:13:00.000Z

Cam asa or sa ne strige baietii de la peluza prin vara lui 2008, mai precis in iunie, caci vom fi exact ca Foresta in campionatul intern. De ce? Pai, cu o ora in urma, un nene binevoitor extragea din urne mai multe nume de tari pentru Campionatul European din 2008. Rezultatul (astia si-au batut joc de noi!!!!): am picat in "grupa de foc": Olanda, Franta, Italia, Romania (Grupa C).

Unde mai pui ca la mondiale, tot Franta ne e vecina de grupa.

Adica, picam cu fosta infricosatoare portocala mecanica, ca dupa ce i-am sutit 4 pct in preliminarii nu cred ca isi mai merita denumirea, cu vicemapioana mondiala-Franta si actuala campioana mondiala-Italia. Zau, macar de era Portugalia in locul Italiei.

Concluzia: FUTU-I!!! E-adevarat ca valoarea adevarata a jucatorilor se vede in adevarate confruntari cu echipe de mare clasa, unde fotbalul e un sport devenit arta, dar parca la anul va fi prea de tot. Sigur dormea PreaFericitul cand s-au facut tragerile...

Succes, Piti la ridicat moralul jucatorilor!

Noile specii de romani

2007-12-01T14:21:00.000Z

Pentru ca e 1 decembrie, normal ar fi sa adresez si eu o urare de bine tuturor compatriotilor. Right? WRONG!!
Adresez un "Multa .ueeee!!!" tutur romanilor care au carnet si fac urmatoarele in trafic:

1. Iti iei un bemveu cat doua sensuri de mers numai ca sa te vada lumea (psst, oricum nu te vede daca geamurile is fumurii, boule!)
2. Stai la stop. Nu claxona tampitule daca ala din fata nu porneste in milisecunda 2 cand s-a facut verde, daca vezi ca mai are 5 ca tine tampiti in fata!
3. Domnilor/domnisoarelor, rog din suflet, daca aveti de vorbit la telefon, nu mergeti "mai incet" pe banda din mijloc. Mergeti pe cea rezervata Daciilor!
4. Daca vrei sa faci stanga/dreapta SEMNALIZEAZA cretinule! Adica, este o chestiuta in dreapta volanului, se misca sus-jos. Semnalizeaza frate, macar cu 10 secunde inainte, sa stim si noi restul fraierilor care venim linistiti cu 40 km/h din spatele tau ca ai o idee.
5. Frate, da' daca pornesti de la stop, pai porneste, nu te fa. Mi se rupe ca ai un rahat de masina si ca vrei sa-ti protejezi suspensiile de liniile de tramvai. Ia-ti dracu alta masina. Numai nu ma fa pe mine sa-ti inghit tie putoarea mai mult de 10 secunde dupa verde pentru ca n-ai cu ce, ba!
6. Te opresti ca bou ca ai de luat o paine. Bravo frate, ai descoperit misterul sofatului din Bucuresti. Macar pune dracu avaria sa stiu ca stai si nu te scobesti in dinti in masina!
7. Sriu ca esti grabit. Iti arde fundu in masina si manuta pe schimbator. Ai o amanta la hotel care nu mai poate, o nevasta care nu-ti da de mancare daca nu ajungi la 5 fix, ai o graba tu in singurul tau neuron. Well, stii ceva? Mi se rupe frate de graba ta. Nu ma dau nici moarta din calea ta. Ete nu vreau. Sa te vad pe unde ma depasesti, asshole!
8. Si daca te angajezi in depasire, sa stii ca inca mai exista la orice masina asa numitul unghi mort. Adica, chiar si un cretin ca tine cu o masina cat un tanc poate disparea la un moment dat din raza mea vizuala. Deci sa nu te miri daca botul tau intra in caroseria mea pe dreapta!
9. Posesorilor de Dacii: stiu ca sunteti frustrati, complexati si cu impresii de posesori de Ferrari pe voi. Dar mai stiu si ca vreti masina noua pe RCA-ul meu. Ete nu vreau eu!
10. In final, tuturor alora care spun ca femeile nu-s bune soferitze, am doar atat sa va zic: nici voi fratilor. Aceleasi greseli le faceti si voi ca si noi: mergeti ca boii pe doua benzi, va aranjati freza la semafor, va lasati masina nearmata, habar n-aveti sa faceti parcari alterale sau cu spatele, intrati ca dobitocii in intersectia blocata si va treziti prea tarziu la stop.

Have a beautiful national day!

P.S.: Nu e o refulare de ganduri, ci doar o stare generata de un articol din Top Gear. :)

22 bottles for 22 dreams

2007-10-18T12:56:00.001+01:00

Zi glorioasa de toamna, da-mi forta sa accept ca AM IMBATRANIT!

Ei, stiu ca suna patetic si dramatic, dar fratilor, chiar asta e cruda realitate: 365 de zile in plus (sau 366 ?!) care teoretic ar trebui sa-mi dea macar vreo 365 de idei mai inteligente pe parcursul anului viitor. Oare?

It's still dear old me, nebuna, incapatanata, capsata si nerusinata. Doar cu un an mai batrana (si cu permis de conducere).

Intamplari de peste zi

2007-10-15T16:21:00.000+01:00

O zi in oras teoretic e ceva de rutina, absolut neimaginabil de plictisitor. Si totusi, in aceeasi zi, mi-am luat carnetul, am folosit un taxi impreuna cu 2 necunoascute, mi-au tremurat pentru prima oara muschii de la picioare de emotie, un om s-a aruncat in fata trenului, un pusti de bani gata si-a izbit Mercedesul CLK, am baut o Stella Artois cu un coleg de facultate, mi-am adus aminte de primul an de studentie si de anii de liceu, am enumerat cateva optiuni pentru urmatorii 10 ani, mi-a parut rau ca nu sunt mai independenta, m-am certat cu maicamea (eu cu ea in gand si cam atat), am tipat la niste colege, mi-am pupat instructorul de fericire ca am luat carnetul de sofer si am trecut, din pdv-ul meu, cel mai greu examen al vietii de pana acum.

Voi ce-ati facut/auzit/vazut azi?

Because imi place

2007-10-13T07:55:00.000+01:00

Nu fac de astea. Nu-mi place sa recomand site-uri sau bloguri. Si totusi, azi de dimineata, o prietena( da Doamne sa nu ma bata cand o citi aste randuri!!) mi-a aratat o noua fata de-a ei, una rea de tot, adica asa cum trebuie sa fii astazi daca vrei sa supravietuiesti fara sa te doara genunchii si limba.
Ladies and gentleman... domnisoara Bianca Grigoriu.
Sper sa va bucure sufletele realiste din plin si sa va muste din ego cu putere.

Enjoy my Guerrila friend!!

Every sin leaves a mark.

2007-10-12T16:35:00.000+01:00

sau asa: Eastern Promises.

Pe Pervaz (II)

2007-10-12T14:38:00.000+01:00

Continuarea primei parti:

It's a heartache, nothing but a heartache... Pana nu demult, nici nu stia sensul cuvantului, dar ar trebui sa-i dea dreptate doamnei asteia ragusite "nothing but a fools game".
............................................

De ce A. e trista? De ce nu se poate juca in liniste? La fiecare claxon al strazii tresare nervoasa, ca si cum ceva ar impiedica-o sa-si duca linistita traiul. Ai zice ca poluarea de afara o afecteaza mai mult pe ea decat natura. Si totusi, pe cat de mica pare, pe-atat de nelinistita e. Parca nimic nu mai e asa cum ar trebui. Scoala devine pe zi ce trece mai plictisitoarea, profii vor mereu aceleasi referate, aceleasi texte insirate din memorie. Nici macar prospetimea problemelor de pe la olimpiade nu o mai incanta. Auzise ea la mama acum cateva zile o expresie care s-a potrivi bine "sistem ticalosit". A. nu stia la ce se referise mama, dar stia ca se potrivea foarte bine si cercului de asa-zise prietene, si scolii, si cateilor de-afara care nu mai mancau covrigi de cand magazinul de pe colt devenise bacanie.
Gri-ul devenise acum o parte constanta din viata ei. Gri-ul acela uracios, greu de spalat si usor de inmultit o insotea oriunde pleca, ii veghea crizele de insomnie in singuratatea casei si nu o lasa nici macar sa se bucure de primele frunze inrosite ale toamnei. Tocmai ea sa nu se bucure de vantul rece, de mormanele de frunze uscate si maturate dimineata la prima ora, de mirosul de praf si natura aproape moarta din drumul spre scoala...

Venise weekend-ul si A. era de-a dreptul nestapanita in nelinistea ei. Pana si mama o intrebase daca ii e rau si ce s-a intamplat cu cartile pentru pregatire, caci nu mai stateau deschise pe masa, ci aruncate in biblioteca, pe-un raft.

Uitasem sa va spun, A. implinea 18 ani in 48 de ore. Si A. nu cunostea decat gri-ul sau zilele normale. Simtea insa ca ceva lipsea cu desavarsire. In seara asta, A. recunoscu ca viata ei era fada, nu continea nimic palpitant, nimic demn de tinut minte peste ani si ani, nimic care sa-i suscite interesul si sa-i creasca pulsul. NU mai era un COPIL!!!!

Pervazul ros de timp inghiti pumnul copilei, frustrarea ei si incuviinta inca odata sa se lase doborat de micutul geniu neimplinit.
.............................................................

Gri-ule, asa-i ca intr-o zi ai sa dispari si n-ai sa mai apari niciodata??

Ce poti face cu 5 milioane?

2007-10-11T18:39:00.000+01:00

1. Sa-ti cumperi maxim 2 perechi de cizme, daca pretentiile sunt mari.
2. Sa petreci un weekend intreg prin cluburi, baruri si terase de fitze.
3. Sa faci 2 plinuri la masina
4. Sa te cazezi cateva zile la munte. dar nu de sarbatori.
5. Sa-ti iei un Radio-Mp3Player de masina pretty performant.
6. Sa dai spaga pentru un examen cu "dificultate" sporita.
7. Sa faci cateva ore de soferie in apropierea examenului, asa ca sa vezi ca n-ai uitat ca-s 3 pedale si un schimbator de viteze.
8. Sa-ti iei un procesor destul de bun pentru urmatorii 2-3 ani, in cazul in care nu esti designer sau gamer inrait.
9. Sa iti updatezi mobilul (si-asa e ros saracu' de la atatea mesaje).
10. Sa muncesti ca boul si sa-neveti sa iei suturi in fund si palme peste cap, inca din facultate- la jumatate de norma.

Mai stiti??

In the backseat of my Maserrati

2007-10-08T18:42:00.000+01:00

Asta ca sa vedeti daca va pot primi. Acolo nu intra decat ce e peste 50% aici. =))

Anyway, stiti cum e cand te-apuca asa o febra de un anumit lucru si te lasa greu de tot in pace? Spre exemplu, barbatii, 99,99% dintre ei isi iubesc masina. Ar lua-o in casa de-ar putea (crek tot ei au inventat garajul), i-ar pune sampon cu briliante la spalator de s-ar inventa si cauciucuri care se autocurata la un interval de 10 minute.

Sa presupunem pentru o clipa ca am ceva intre picioare si am in batatura un peugeot 307 negru, FF Activ, cu jante de 17" Wolfrace Eurosport Chrome Urban Design de vreo 1000 euro, cu motor de 2.0, 130 CP si un consum de 8 in oras, 5 in afara, cauciucuri noi noute, maleabilitate sporita, statie de muulti Watt si nu in ultimul rand folie neagra ca noaptea pe spate si luneta.

Nu v-am spus niciodata ca eu sunt o femeie amorezata de propria masina? :D

Nemilos ma predau...

2007-10-08T17:48:00.000+01:00

... noii generatii care-mi trece pe sub ferestre in fiecare seara. Astazi, in trecere printr-o statie aglomerata din Centru, printr-un Copou impovarat de-atatea tricouri in dungi si ciocate ma uitam cu un ochi ceva mai batran la noua generatie.

Is it just me sau chiar toti stam cu castile in urechi? Oare toti sunteti la fel de ahtiati dupa acele zbarnaituri care fac suitul sau coboratul dealului mai placut? Acum vreo 7 ani sa mergi cu castile in urechi pe strada era o mandrie. Cand m-am intors din Belgia mergeam cu cd-playerul in geanta si castile Sony in urechi, casti din alea care se treceau pe dupa urechi. Ce copil modern eram! Astazi, firele atarna neimpiedicate in fata sacoului/hanoracului/camasii indiferent ca-s albe, negre, roz sau inexistente.

Dintr-odata mandria mea se spulbera. Chiar toti sunteti niste maniaci? Nici unii nu putem trai pe strada fara Metallica, Guta, Iio, 3SE, Nickelback, Queen,Timbaland? Ce a devenit oare muzica? Candva reprezenta un mod de afirmare a libertatii, o rebeliune impotriva "sistemului ticalosit". Azi sistemul ne-a cuprins pe toti, ne ingreuneaza urechile, nu ne lasa sa auzim strada. Chiar si afara suntem tot cu noi insine, in interior?

De ce astazi cand ies cu muzica in urechi ma simt o oaie in marea turma? De ce mi-e ciuda ca si altii sunt la fel de bolnavi ca mine? Nemilos, ma predau propriului viciu si sper ca faptul ca am doar 128 Mb in era playerelor de 2/4/8 Gb sa faca diferenta si poate Buddha -bar IX.

Detectiv in toga

2007-07-11T15:34:00.000+01:00

Roma, anul 50 d.Hr., Imperiul Roman in plina expansiune. Si un senator roman: Publius Aurelius Statius, in floarea varstei si frumusetii, care descinde pe urmele unor criminali fara scrupule.

Nu sunt misterele lui Conan Doyle, ci chiar cu mult mai complexe, cu atat mai mult cu cat lumea descrisa in sute de amanunte putem cel mult sa ne-o inchipuim, dar nu o vom cunoaste cu adevarat niciodata. Daca ati avut vreodata curiozitatea sa vedeti ce mancau, cum dormeau, cum se machiau matroanele, cat de libera era societatea romana si daca spiritul de animal de prada era la fel de animalic va urez lectura placuta.

Carti usoare la prima vedere, seria Mistere in Roma Antica dezvaluie cu lux de amanunte o societate absolut fascinanta, extrme de asemenatoare cu cea in care traim astazi si totusi la 2000 de ani departare.

Autoarea, Danila Comastri Montanari, se descrie ca o nonconformista desavarsita: italianca, absolva Stiinte politice, fumatoare, fana a bauturilor alcoolice si iubitoare de animale, a scris in fiecare an cate un roman, ajungand astfel la cel de-al saselea in curs de aparitie.

Seria apare la Editura ALL. Titluri de carti aparute:

Cave canem
Morituri te salutant
Parce sepulto
Cui prodest?
Spes, ultima zeita

In curs de aparitie, speram pana la iarna, In corpore sano.

Recomandare 1: o carte pe zi, nu mai mult, produce dependenta MAJORA!!!
Recomandare 2: cititi si explicatiile de la sfarsit, mai ales daca ati fost un fan/fana a istoriei antice.

Nou si vechi

2007-07-10T17:28:00.000+01:00

I'm back. Bigger. Better. Stronger.

Pauza de gandire, vacanta, cafea, multe carti, ceva muzica si plaja.
Ceva vechi: tot nu-mi merge unul din calculatoare, asa ca intr-o zi m-am enervat si la o mica curatenie l-am bagat cu totul in dulap; sa-i stea la colt procesorul si hdd-ul de rusine.

Ceva nou: JENIBIL = jenant + penibil. Eu l-as baga in DEX cuvantul asta si, mai mult, l-as declara trasatura de baza a unei anumite parti din populatia Romaniei (si ca sa nu fiu complet rea, si cea a S.U.A.) Descoperit in urma cu mai bine de un an, recent l-am descoperit intr-un din pamfletele cantatoare ale celor de la Cassa Loco "Nu esti tu un pic cam prost ". Va insir mai jos versurile melodiei (via soul); sa nu-mi spuneti ca n-ati ras si n-ati recunoscut macar vreo 3 situatii pe care le vedeti zilnic, pentru ca asta ar insemna ca v-ati mutat pe Luna:

Nu esti tu un pic cam prost? Un pic cam prost, nu foarte mult!
Nu esti tu un pic cam prost? Un pic cam prost, nu foarte mult!

Cand ma uit umpic la tine si vad ce dume dai
Ma gandesc instantaneu cam cat creier poti sa ai
Fata ta de Mickey Mouse nu-mi zice nimic
Te-as intreba ceva: nu esti tu prost umpic?
Ok. Am priceput! Ai multi bani si ai masina
Nu scrie in manual sa nu faci susu in piscina?
Pai mah baiatule, nu claxona la semafor
Sau te grabesti cumva sa-ti iei haine din obor

In primul rand tre sa intelegi ca tu ai o problema
Hei monkey! Articuleaza! Asta-I prima tema!
In al doilea rand suntem fani cand pleci acasa
Nimeni nu vrea sa-ti vada toate cheile pe masa
Cand merg la cinema, ma aduci la disperare
Ca stai cu shava-n spate si vorbiti umpic cam tare
Daca mergi pe combinatie cand vezi in club o fata
Fa un lucru in premiera! Spala-te pe dinti odata

Tu esti un fraier mort - Figurant
Tricouri cu mesaj - Jenant
Ochelari de soare-n club - Penibil
Si-acum Intr-un cuvant - Jenibil
Multi ti-ar spune ceva dar poate n-au tupeu
Nu-I nimic ma sacrific si iti spun eu
Ar fi bine sa-ntelegi ca nimeni nu te place
Te rugam frumos sa pleci si sa ne lasi in pace

Caldura mare

2007-06-22T17:19:00.000+01:00

Si net greoi. Asta ar fi rezultatul ultimei saptamani. Unde nu mai pun si decesul ambelor calculatoare pe care sincer nu mai am chef sa le repar a mia oara. Jeez, Gates, daca tot ai anjagat un sfert de planeta in Sillicon Valley, macar puteai face si tu ceva treaba mai buna.

Mda, in sfarsit revin la blogul meu. Been reading a lot, been buyn' a LOT. Si cand spun LOT, ma gandesc la vreo 15 carti in 2 zile. Tare, nu? Si sa tinem cont ca 4, ba nu, 5 din ele sunt luate din noul Kaufland din orasul meu. Hehe! Uite de aia imi place mie Kaufland.

V-am pupat. Done reading something really good. Maine vin cu detalii. In seara asta e meci tare- me vs Windows. a cata oara oare?

Trecutul asta

2007-06-16T19:46:00.000+01:00

Are un foarte bun obicei de a se repeta, indiferent de zi, luna ora sau an. Lucruri care spui ca le-ai facut o data, greseli pe care juri sa nu le comiti niciodata a doua oara se petrec chiar sub nasul tau, si nici macar n-ai puterea sa le spui nu.

De ce doare atat de tare trecutul cand se repeta in prezent?

Pe pervaz (I)

2007-06-14T19:22:00.000+01:00

Easy like Sunday morning... Asa ar trebui sa inceapa fiecare saptamana. De ce ne torturam si punem la inceputul calendarului o zi de luni, un nume atat de ostil, de pasiv, de neimbietor de munca, de parsiv si subversiv, de dat cu capul si rupt din cele mai urate inchipuiri ale omului?

Asa ar trebui sa inceapa si a si inceput povestea mea: easy like Sunday morning. A. e un inceput de ganditoare a secolului XXI, este progenitura perfecta a tutror parintilor din lume, exemplul care ti-l da profesoara in clasa, tipa pe care se bazeaza toti, copilul minune. A. e o "dulceata" de fata sau cel putin asa ii spun matusile.

.......

Deschise geamul si privea in gol. Cati oameni se grabeau spre casa la acea ora? Cati tineri se sarutau cu foc in parcul de peste drum? Cate masini polua strada? Cati metri erau de la etajul asta pana jos? A. se asezase pe pervaz. Era locul ei. Pervazul o sustinea de cand era mica si se catara de-a busilea din patut si tipa mama la ea. Pervazul era cel care ii tinuse in palme toate pornirile de gimnasta pe la 7 ani. Pervazul lung si lat era cel care adapostea sute de intrebari adresate in miez de noapte stelelor. Tot el adapostise prima strangere in brate, prima lacrima de amor si primul pumn al maniei. Pervazul cu placi de gresie asemanatoare lemnului, aduse cu atata truda la finalul regimului comunist, acum sterse de vreme si coatele lui A, era tot acolo, gardianul tacut si cuminte al fetei.

A. se suia pe pervaz si privea pe strada de fiecare data cand o pocnea gri-ul. Gri-ul este acel ceva care vine uneori peste tine, iti rupe in bucati simtul umorului, buna dispozitie, copilaria si te face sa fii serios, asa cum o vedea pe bunica cand era mica si nu manca felul doi de mancare. Gri-ul nu tinea cont de varsta, sex, preocuparile zilnice, scoala, chef sau sanatate. Gri-ul era suficient de politicos si se anunta cu cateva zile dinainte. A. stia cand trebuia sa vina si golea pervazul de caiete, carti, CD-uri. Stia ca in curand se va aseza si va gandi. Caci asta facea A. acolo: gandea la ceva serios.

Astazi, cu lumina abia vizibila de la un soare grabit spre apus, A. avea un singur cuvant in cap: principii. Ce stia A. la putinii ei ani? Ca toti oamenii au principii. Mama ii spusese ca principiile sunt regulile nescrise dupa care ne ghidam neconditionat in viata. Pai si daca e neconditionat, de ce sunt nescrise? Si de ce nu sunt la fel la toata lumea? Si-n fond ce este principiul?

O teorie matematica? O definitie de DEX? O forta straina spre care suntem impinsi? Karma indienilor? Moira grecilor? A. stia bine ca ea inca invata, inca era tanara pentru a putea spune ca are principii in viata. Si totusi, A. nu fuma niciodata si nu suporta drogatii. Astea erau principii? A. invata la toate obiectele pentru ca ii facea placere sa memoreze lucrari, A. nu iesea din cuvantul mamei pentru ca ... nu se facea asa ceva. A. tot nu era lamurita insa. Principiul e insasi regula de aur pe care ne bazam toti. Dar daca toti avem reguli de aur, de ce exista inchisori? De ce ascultam de porunci dumnezeiesti, daca deja avem principii?

Gri-ul batea in retragere mai repede in seara asta. A. simtea asta. A. insa mai simtea ceva. Principiile se puteau schimba. Ce nu stia A. era cum.

to be continued...

In incheiere

2007-06-14T05:07:00.000+01:00

Dragi colegi de suferinta de pe bancile departamentului nostru, va prezint cea mai complet si moderna viziune asupra jurnalismului din Romania:

:-D

Marca Munchenului !

2007-06-13T18:02:00.001+01:00

How big are you?

2007-06-12T08:23:00.001+01:00

Just a little something i got in the mail the other week. makes you wonder, doesn't it?

Mario is the $#$^% WORST

2007-06-11T18:13:00.000+01:00

Or so they say.... Come on, laught your heart out

Si continuarea:

Because I can= definition

2007-06-11T09:28:00.000+01:00

Concept de cand am implinit vreo 14 ani. De-atunci tot asa mi s-a spus si normal ca satena de mine a bagat la tzeasta, s-a conformat si-acum ii dau tare pe linia asta.

I can move mountains, i can drive (soon :D), i can love, i can write, i can live life to the max, i can be whatever i choose, i can look in the mirror without shame, i can believe in me and everything that surrounds me.

P.S.: am uitat sa va spun ca sunt BIG FAN al pozelor National Gographic. Asa ca o sa vedeti multe din astea pe aici. Pisicul asta de mai sus reprezinta pentru mine forta naturala, forta pura de parcurgere a vietii.

Eu de ce n-am fost acolo??

2007-06-10T12:16:00.001+01:00

Uite ce fac ungurii la Budapesta. Numai noi ne pupam prin parcuri, ascunsi de copaci... Uof!

Done cu anul III

2007-06-10T09:23:00.000+01:00

Am terminat. Am terminat anul III. Anul III de facultate. Si mai am unul. Mai am un singur an. Cand s-au dus? Prea repede, domnule timp. Ce ti-e domle asa graba? Mai lasa=ma sa respir un pic in aerul boem de student...

Mood pentru astazi: sad.

P.S.: acushi dau soferia. uite un motiv in plus.
P.S. 2: imi place noua mea casa. Din blog de hobby a devenit blog personal. Suna bine bloggerul!!

Nelamurire

2007-06-10T09:20:00.000+01:00

Acum ceva multe luni in urma, il descopeream pe VisUrat printr-un link trimis pe mess. Vreo 2 luni i-am citit si eu nazbatiile cu vecinul de bloc. Funny, jos palaria! Radeam pe rupte, chiar daca de multe ori... prea am avut senzatia ca fabuleaza omul.

Cateva luni dupa stadiul "incantata de cunostinta", aflam mai multe despre el, ca-l cheama Sebi si ca lucreaza la Ziua de Iasi. So, ce face mandea, de formatie viitor jurnalist, cu conceptii clare despre locul de munca al omului? Nimic, am zis ca ce are de-a face s**a cu prefectura. E, uite ca are. Prea mult chiar. Dintr-odata, pe langa chestiutzele funny, trantea omu nostru niste articole cu link catre pagina Ziua de-mi pica mouse-ul din mana. Hai mai ce dracu, chiar in toate zilele te scoli cu capsa pusa, vezi negru iin fata ochilor, faci reclama locului de munca si totul e prea putin, prea prost, prea corupt pentru tine?

Eu inteleg ca atunci cand te citesc mii de oameni zilnic, capeti ceva incredere in tine, pui si de-un premiu mic din partea blogosferei, ce mai, you're IT! Scrii ca si cum ai vorbi, iar apostroful nu s-a simtit nicicand mai bine intr-un text ca la tine pe blog. Se spune ca tot romanul se pricepe la doua lucruri: fotbal si politica. Ei nene, matale esti exceptia: le stii pe toate si-ti permiti sa le comentezi pe toate, de parca ieri erai specialist IT, azi de drept si poimaine analist media.

Newsflash nene, si Imperiul Roman a murit tot asa, de extins ce era. Sincer, mi s-a acrit de acreala ta, de tonul sarcastico-ironic la fiecare juma de zi de postare. Mai da-ma bre, daca ajungi sa-ti chemi viitoarele "fuckables" prin intermediul blogului... jur ca nu te mai citesc.

Cand lasa la o parte scrisul comercial si revine la formele vechi de intretinere a bunei dispozitii, anuntati-ma si pe mine.
Done.

Vineri plicticos

2007-06-10T09:19:00.001+01:00

6.00. Pleaca maicamea la nemti (poate vine cu vreo ceva bun bun de ascultat de pe-acolo si-un procesor mic, asa, viitor cadou de ziua mea). Sarut pe frunte, "Ai grija de tine!" (am grija de mine, dar si tu de tine), inchid usa, ma bag in pat. Alone.

A cata suta, mia oara scena se repeta in ultimii 22 de ani? Mai conteaza? Am sesiune, final de sesiune ca sa nu mint. Adica 2 proiecte cacacioase, de vreo 7 pagini, stupide ca tema, efort de gandire sustinut si chef de viata mai putin si decat papagalul meu.

Sictir, plictiseala.

7.00 Ma dau jos din pat. deschid PC-urile. Pauza net. @!$@%@#$ masii de net! Back in bed! :-(

8.10 Suna fixul (doamne de cate ori am promis ca merg sa-l scot ca ma dispera, si-asa nu sun niciodata de pe el). Un intarziat care vroia cu maicamea. Teapa fraiere, mobilele sunt inchise, ea a plecat. Revino de Paste! Back in bed, third try.

8.45 Gogu ma tiuie de sub cele 3 prosoape, bulevardul respira greu de dupa claxoane, tarani, injuraturi, caldura si muuuulta poluare. Sunetul strazii mi-a furat definitiv somnul. Ma mustra constiinta ca inca nu m-am apucat de proiecte. De 2 ore (9 - 11) frec menta aranjandu-mi varia butoane si butonase pe blog cu un net in valuri ( ce simple era blogger, ce dificil e wordpress-ul grrrr!).

Se face 11 in cateva minute. Ar trebui sa ma apuc de munca, sa am grija de mine. Unii deja muncesc de 3 ore, altii dorm pana la 12, cum reusesc pe mine ma depaseste, eu... frec tastatura. Hai, La treaba cu mine!

Sictir plicticos si plictiseala sictirita si voua.

Mingle through the stars....

2007-06-10T09:12:00.000+01:00

Avec monsieur Claude Challe. Va spune ceva Buddha Bar? Daca da, atunci nu va asteptati sa va insir meniul din Paris, Beirut si Dubai (adica unde au ei filiale), ci o sa va spun ca minunatiile considerate stramosii lounge-ului, maestrii si cei care dicteaza tonul anual in genul asta de muzica, Claude Challe, Dj Ravin si David Vishan au ajuns la volumul 9 al seriei muzicale.

Care suna cam

asa

Din melodiile prezente pe acest album, atentia mi-a cazut in special pe cea a formatiei Hess is more - Yes Boss: I can be soft / I can be hard / I can be what you want / Please.

No comment. Daca va pica albumul in mana, ascultati-o. Probabil cea mai erotica, perversa, linistitoare si interesanta melodie pe care am auzit-o in zece ani de cand ascult lounge si chill. Enjoy!

Sa fie lumina... la capatul tunelului de tranzitie

2007-05-24T20:04:00.001+01:00

Scrie la EVZ. E editorialist convins si un magician al frazelor surprinse in ipostaze desavarsite. A pornit ca profesor in viata si a ajuns unul din cei mai gustati gazetari/ autori de romane cu seva romaneasca autentica in ele.
Trageti cortina pentru perle romanesti sub pana lui Radu Paraschivescu Fie-ne tranzitia usoara.
Cartea reuneste cu un succes enorm (vezi Humanitas care a avut-o cap de lista la vanzari toata vara lui 2006) o multime de balbe de la mai marii tarii, idei nascocite din viteza relatarilor, exprimari pompoase datorate prezentei microfonului, sentimente puse pe tava, dar nefericit asezate. Una peste alta, desi in viata de zi cu zi este traducator autorizat, aici el nu face decat sa insire (nu pe margaritar) o multime de asa nu-uri:

"Dumnezeu e cel mai tare serviciu de informatii din lume- stie tot, chiar si-un fir de par."(Gigi Becali)
"Omul este o persoana umana." (Gheorghe Hagi)
"Tot ceea ce se scoala deasupra nivelului marii poate fi considerat cu certitudine genial". (Elena Udrea)

Amor, amor

2007-05-24T19:45:00.000+01:00

Se spune ca poporul cel mai pasionat de cel mai pasionant sentiment, iubirea, sunt francezii. Nu degeaba au si o tipologie a sarutului denumita dupa ei. Si totusi, autoarea - Claude Anet, este o jurnalista. Mai mult, corespondent de presa din Rusia care a prins si revolutia de la 1918. Si mai mult, femeia are 8 romane. Sper ca Note despre amor sa fie doar inceputul. In 80 de pagini veti gasi cele mai indraznete idei, cele mai sugestive descriere si cele mai adevarate ganduri pe care nu le-am rostit niciodata de frica de a nu fi judecati stramb.
Stiati ca femeilor le place uneori sa fie altoite putin? Stiati ca barbatii se gandesc mai mult la sotie cand sunt cu amanta? Stiati ca sexul feminin este cel indiscret, cel mai non-pudic si cel mai rapace? Daca nu, aflati de aici:
"- Si de ce v-ati despartit? - ... Ne-am despartit pentru ca n-o iubeam destul ca s-o bat."

">. Asta ar presupune ca femeia apartine cuiva. In fond, am ramas orientali."

"O femeia care face o scena vrea sa fie batuta."

"Sa iubesti e un lucru greu. Sa fii iubit este epuizant."

Recomandare: LUATI-O!!!! E 9 RON. Dar merita de 1000 de ori mai mult.
Recomandare 2: Memorati fiecare fraza, indiferent ca se adreseaza unui el sau unei ei. Sunt toate 100% adevarate.

He's got the... blues?!

2007-05-24T15:21:00.000+01:00

Blues pentru o pisica neagra de Boris Vian. Si in mod normal, nu ar mai trebui sa zic absolut nimic. Dar am sa va spun cate ceva totusi despre autor:
1. ca jazz-ul a fost prima sa pasiune.
2. ca s-a nascut la Paris si ca i s-a interzis un roman (Voi scuipa pe mormintele voastre).
3. ca a abordat toate genurile literare si ca este membru al Colegiului de Patafizica.

In final, va spun ca a murit urmarindu-si opera ecranizata pe marele ecran.

Despre carte as mai avea de consemnat ca are 11 nuvele, din care am citit doar 10. Stiintifico-fantasticul devine lumea lui Vian, iar lumea noastra devine SF. Pentru a exemplifica cele spuse va ofer un extras din nuvela Furnicile:

" Suntem incercuiti tot mai mult, cad asupra noastra fara incetare. Din nefericire, incepe sa se insenineze, nu mai ploua decat noua ore din doisprezece, intr-o luna putem conta pe intariri par avion, Nu mai avem alimente decat pentru trei zile. ....
Se pare ca tot drumul au facut exercitii de judo, si-au dat unul altuia castane, tavalindu-se pe sub scaune. Au sarit in acelasi timp si s-au facut ca isi taie unul altuia cu cutitul corzile parasutelor. Din nefericire, vantul i-a despartit si au fost obligati sa continuie cu focuri de pusca. Rar vezi tragatori asa de buni. Acum tocmai ii ingropam pentruc a au cazut de la prea mare inaltime".

Recomandare: eu am citit-o in colectia aparuta cu ziarul Cotidianul. Dar o gasiti si la anticariate sau chiar in librarii, aparuta la Humanitas.
Recomandare 2: cititi-o ca si cand nu ati fi devenit adulti niciodata. Imaginati-va ca mintea fara limite a unui copil v-a inlocuit-o pe a dumneavoastra.

Copilaria dpdv politic corect =?

2007-05-20T20:15:00.000+01:00

Acum cativa ani a aparut un concept nou: politically corect aka politic corect in lb. romana. Din nefericire, aceste doua cuvinte alaturate au produs un fior in lume si au devneit un slogan epntru totii militantii la pacea mondiala, inlaturarea saraciei si a foametei.

James Finn Garner aduce la apogeu acest cliseu deja uratit de atata tevatura si reinventeaza povestile copilariei noastre pentur copii secolului urmator in Povesti corecte politic de adormit copii. Citind acesti monstri de basm si legenda, cu un ochi razi si cu celalt plangi, pentru ca generatiile viitoare nu vor mai invata umorul, ci doar termeni birocratici.

Pentru a va face sa intelegeti de ce imprumutam vestita masca de la teatru atunci cand citim cartea, si de ce, chiar daca face parte din colectia Rasul Lumii, editura Humanitas, in sinea ta numai sa razi nu-ti vine, am sa dai in continuarea cateva extrase din carte:

"La auzul discursului pasionat al Scufitei Rosii, Bunicuta sari afara prin gura lupului, insfaca securea din mainile tehnicianului de combustibil lemnos si ii reteza scurt capul." (Scufita Rosie)

" Si chiar daca imaginea unui tanar ren curajos, care se pune complet, de bunavoie si cu inima usoara la dispozitia lui Mos Craciun este utila si profitabila pentru magazinele de jucarii si pentru autorii de colinde, adevarul legat de aceaasta poveste este mult mai complicat."(Rudolf, renul hiperdezvoltat nazal)

"Poporul entitatilor sireniene avea un rege, iar acest rege avea sapte fiice care intruchipau toate, intr-o oarecare masura, standardele de frumusete prevalente in epoca."(Micuta entitate sireniana)

Recomandare: cititi cate o povestire pe zi. Poate produce dureri de burta de la ras.
Recomandare 2: este un cadou genial pentru orice varsta. Chiar si pentru cei care nu prea citesc.

Prostia, o boala dorita?!

2007-05-17T19:29:00.000+01:00

Credeati ca prostia e o boala de care suferim toti? Sperati sa deveniti peste noapte destepti si sa scapati de ghionturile prietenilor, sa pricepeti tot contextul politic mondial si toate bancurile inteligente?

Dar daca prostia ar fi o binecuvantare, ar fi ceva dorit de ani de zile de unii oameni si pe care sa nu 0 poti obtine, orice ai incerca? Ce ai mai zice daca ai afla ca modernul consumerisml e noul samaritenism si marile corporatii locurile sfinte de pe Pamant?

Si ce-ai face daca toti prietenii tai ar incerca sa te readuca la inteligenta?

Martin Paige propune in primul sau roman, M-am hotarat sa devin prost, scris la aceeasi varsta pe care o are si eroul sau: 25 ani, un alt unghi de abordare a celei considerate noua ciuma mondiala: prostia.

Cartea e aparuta in 2006, la editura Humanitas, in colectia Cartea de pe noptiera. Mai nou, o gasiti sigur la libraria Eugene Ionesco, la jumatate de pret, adica vreo 5 ron.

Recomandare: nu mancati inainte de a o citi, pentru ca o sa radeti pana o sa va doara stomacul.
Recomandare 2: nu incercati sa va imaginati cum arata preitenul fosforescent. Lasati asta in seama creatorilor de filme SF.

The spice must flow!

2007-05-15T12:50:00.000+01:00

Mi-e carte de capatai. Mi-e biblie. Uita de Fundatia. Uita de Odiseea Spatiala. Voila opera lui Frank Herbert: DUNE!